Conditiile de valabilitate ale actelor administrative

Conditiile de valabilitate ale actelor administrative

Pt a produce efectele juridice dorite, actele administrative trebuie elaborate, emise si puse in executare cu indeplinirea unor conditii care sa asigure eficienta si valabilitatea lor. Asa cum se arata in literatura de specialitate, conditiile de valabilitate ale actelor administrative nu sunt altceva decat aspectele unei singure conditii, care se exprima in obligatia ca aceste acte sa fie emise cu repsctarea dispozitiilor legale in vigoare.

Aceste conditii de valabilitate sunt:

1. Actul administrativ sa fie emis de autoritatea publica competenta si in limitele competentei sale
2. Actul adm sa fie elaborat si emis in forma si procedura prevazuta de lege
3. Actul adm in continutul lui trebuie sa fie conform cu Constitutia , legile si celelaltte acte administrativ normative in vigoare
4. Actul adm sa fie oportun, in conformitate cu interesul public.

1. Actul administrativ sa fie emis de autoritatea publica competenta in limitele competentei sale

Competenta - in sens larg e suma atributiilor cu care este investita autoritatea publica, prin lege sau prin alt act normativ, putand emite acte cu sau fara semnificatie juridica.

- sens restrans exprima ansamblul atributiilor in limitele carora este investita autoritatea publica de a emite acte adm, pt indeplinirea unor sarcini legale.

Competenta nu lasa organului adm libertatea de a alege o conduita sau altul ci creeaza in sarcina sa o obligatie si anume aceea de a actiona conform atributiilor pe care le are in organizarea si executarea legilor si a actelor administrative normative. Normele care reglementeaza competenta autoritatilor publice au un caracter imperativ si nu se poate deroga de la ele.

Atributiile autoritatilor administrative sunt stabilite prin acte normative care totodata determina si limitele de exercitare ale acestora.

In literatura juridica s-a facut distinctie intre competenta si capacitatea administrativa a adm publice. Acesta din urma categorie este proprie aut publ si desemneaza posibilitatea acestora de a participa ca subiecte de dr in raporturi juridice adm.

Capacitatea administrativa se distinge prin urmatoarele caracteristici:

1. Capacitatea adm este proprie numai organelor administrative
2. Capacitatea adm nu poate fi transmisa altui subiect de drept
3. Unele autoritati adm pe langa capacitatea administrativa au si o capacitate juridica civila, fapt ce le confera posibilitatea de a intra si in raporturi juridice civile.

Atributia este investirea legala a autoritatii pblice cu anumite prerogative, ceea ce face ca exercitarea ei sa fie obligatorie.

Trasaturile caracteristice ale competentei sunt:

1. Competenta are un caracter legal adica atributiile sunt stabiite prin lege, in functie de specificul si caracterul autoritatii publice.

Din caracterul legal al competentei deriva mai multe reguli:

a.autoritatea adm nu va putea transmite, cu de la sine putere, atributiile sale altui organ

b.deriva din caracterul legal al competentei, consta in faptul ca ea trebuie sa fie concret determinata, delimitarea atributiilor si a cadrului lor de exercitare sa se faca prin lege. Depasirea competentei de catre autoritatea administrativa, compartimentul sau functionarul abilitat, duce la ilegalitatea prin confirmare, dar autoritatea adm competenta poate emite un act nou care sa produca efectele juridice urmarite.

c. ori de cate ori legea prevede in mod expres ca o atributie va fi indeplinita de un organ administrativ desemnat de ea, organul superior nu se va putea substitui organului inferior pt a emite el actul respectiv.

In acest caz vb despre organe cu competenta exclusiva carora legea le stabileste atributii in elaborarea actelor, organe ce nu pot fi substituite de organul superior si organe ajutatoare ce sunt constituite in cadrul organelor cu competenta exclusiva, in cazul carora organul superior poate exercita oricand atributiile incredintate acestora, deoarece organul ajutator nu exercita atributii proprii ci pe cele ale organului in cadrul caruia sau pe langa care functioneaza.

2. Competenta are caracter obligatoriu, exercitarea atributiilor nu este lasata la aprecierea autoritatii publice, deci nu are caracter facultativ. Caracterul obligatoriu face ca la nevoie sa se recurga la mijloacele de constrangere a statului.

3. Competenta are caracter continuu, este atributul autoritatii administrative care va emite actul adm atata timp cat legea ii va recunoaste acest dr care corelativ constituie obligatie, ori de cate ori se implinesc situatiile juridice pretinse de lege.

Formele competentei sunt:

- materiala - este data de totalitatea atributiilor specifice cu care a fost investita o autoritate adm. Ea este stabilita numai prin acte normative. Competenta materiala poate fi o competenta generala cand atributiile unui organ cuprind toate problemele de activitate administrativa pe un teritoriu, avand indrumarea si conducerea organelor subordonate, sau o competenta speciala cand atributiile unui organ se limiteaza la o ramura sau domeniu de activitate.

- teritoriala - este determinat de limitele in spatiu in care isi exercita atributiile conferite de lege o autoritate publica. Este de subliniat ca atributiile aut publice locale se stabilesc numai prin lege si acestea sunt depline si exclusive, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.

- personala - poate avea 2 sensuri. Un sens desemneaza liitele atributiilor stabilite pt exercitarea unei functii de catre o persoana. In acest caz competenta de a face acte adm este legata de functia pe care o indeplinesste autorul actului si nu de persoana acestuia. Un al doilea sens, este legat de faptul ca autoritatea are o competenta personala in functie de calitatea speciala a subiectului de dr cu care intra intr-un raport juridic.

- temporara - presupune limitele in timp in care autoritatea adm este in masura sa isi exercite etributiile. Intr-un sens aceasta competenta presupune o exercitare limitata in timp pt persoanele ce ocupa functii eligibile. Intr-un alt sens , chiar legea prevede in privinta activitatii unor aut adm ca acestea este limitatp in timp.

2. Actul administrativ sa fie elaborat si emis in forma si procedura prevazuta de lege

Pt ca actul adm sa aiba eficienta juridica, respectiv pt ca manifestarea de vointa a aut publ sa produca efectele jur urmarite, este necesar ca ea sa fie exprimata cu respectarea unor conditii de forma impuse de lege sau alt act normativ. Respectarea formelor de procedura necesare emiterii actului adm reprezinta o conditie de legalitate , dar in acelasi timp si o garantie pt respectarea dr si libertatilor cetatenilor. Formele de procedura sunt anume prevazute de lege si numai acolo unde leguitorul a lasat un dr de apreciere administratorului, acesta poate sa aiba o anumita libertate in a-si alege mijloacele prin care sa actioneze.

1. Forma actului administrativ

De regula actele adm imbraca forma scrisa. Acesata forma scrisa asigura: a. cunoasterea manifestarii de vointa a aut adm, b. posibilitatea verificarii respectarii temeiurilor legale in baza carora a fost emis actul adm, c. posibilitatea verificarii regurilor de procedura cerute pt elaborarea actului adm, d. excluderea oricarei confuzii cu privire la efectele juridice produse,

e. eficienta controlului de legalitate a actului adm.

Regula formei scrise se aplica intotdeauna la actele adm normative si jurisdictionale, reprezentand chiar o conditie de valabilitate.

In principiu aceasta regula este valabila si in cazul actelor adm individuale. Cand norma juridica pretinde expres forma scrisa, actul adm , fie el individual, trebuie elaborat in aceasta forma, pt ca ea constituie prin ea insasi o conditie de valabilitate a actului.

Uneori din lege nu rezulta necesitatea formei scrise, fiind admisibila si forma verbala.(acte adm tacite- exprimarea functionarului prin simbolistica gesturilor, dar anume prevazute de lege)

Daca legea sau un alt act normativ nu prevede expres forma scrisa a actului administrativ individual asta nu inseamna ca actul respectiv nu trebuie exprimat in scris.

2. Procedura elaborarii actelor administrative

Elaborarea si emiterea actelor administrative presupune respectarea unor forme procedurale prealabile, concomitente sau posterioare. Aceste forme procedurale sunt valabile atat pentru actele administrative individuale cat si pentru actele administrative normative.

Desi sunt manifestari de vointa si pot determina valabilitatea actelor administrative, aceste forme procedurale nu produc efecte juridice proprii. Ca natura juridica aceste forme procedurale sunt operatiuni tehnico- administrative ce initiaza si mentin apoi sistemul decizional administrativ.

A. Forme procedurale prealabile emiterii actului administrativ sunt: avizul, acordul, raportul, ancheta, certificatul, sesizarea, care sunt operatiuni tehnico- administrative. Aceste activitati nu produc prin ele insele efecte juridice, dar premerg elaborarea actului producator de efecte juridice.

Avizul este punctul de vedere fundamentat legal pe care se situeaza un organ administrativ consultativ, in general de specialitate si pe care il comunica la cererea unui alt organ administrativ in vederea emiterii unui act adm.

Modalitatile de interventie a adm pe cale avizului se clasifica in aviz: facultativ, vize consultative si avize conforme.

Avizul facultativ este denumit ca atare prin faptul ca este la latitudinea organului care trebuie sa emita actul administrativ, in sensul ca acesta poate sa il ceara sau nu, ceea ce inseamna ca si daca l-a cerut nu este obligat sa tina cont de parerea pe care o contine. Avizele facultative nu sunt o conditie de legalitate pentru actul adm, astfel, ca prin continutul lor decizia adm nu poate fi paralizata.

Avizul consultativ se caracterizeaza prin faptul ca trebuie cerut, dar organul administrativ nu este obligat sa tina seama de punctul de vedere exprimat, respectiv poate sa se conformeze acestuia sau nu.

Prin urmare daca avizul organului consultativ trebuie obligatoriu cerut, organul de decizie ramane liber in a se conforma sau de a trece peste opinia acestuia.

Avizul consultativ este o conditie de legalitate a actului administrativ. In general avizul consultativ este cel mai des folosit, regasindu-se in atributiile unor compartimente chiar din structura organului emitent al actului administrativ.

Elaborarea si emiterea unor acte adm presupune din ce in ce mai mult asocierea unor factori tehnici, de specialitate, ceea ce atrage necesar si consulltarea unor organe cu specific, toate acestea pentru a da eficacitate manifestarii de vointa a aut adm. Aceasta nevoie este conferita prin infatisarea unor organe sau institutii cu rol, ceea ce formeaza in total administratia consultativa.

Avizul conform presupune obligatia organului emitent al actului adm de a-l cere si de a respecta opiniile ce le contin. Prin urmare organul administrativ nu mai are un drept de alegere, el este somat de lege sa ceara avizul si nu numai atat, el este obligat sa se si conformeze continutul acestuia asa cum a fost exprimat de organul consultat. Daca agentul adm nu este de acord cu acest aviz, are posibilitatea, singura de altfel, sa renunte la emiterea actului adm.

Continutul avizului conform trebuie precizat in continutul actului adm.

Avizul conform nu este un act adm propriu-zis, lipsindu-i una din trasaturile caracteristice ale actului adm si anume caracterul executoriu.

Acordul este manifestarea de vointa a unei autoritati determinate de lege, prin care aceasta isi exprima consintamantul la emterea unui act adm de catre un alt organ adm.

Acordul poate fi prealabil, concomitent sau posterior emiterii unui act adm. Notiunea de acord cu timpul a fost mai rar folosita in terminologia adiacenta actului adm, ea desemnand in prezent practic ceea ce intelegem prin acordul prealabil care asigura organului emitent posibilitatea de a obtine manifestarea de vointa a altui organ adm, anume desemnat fie prin legi, fie anterior, fie concomitent, fie posterior emiterii actului. Deci acordul presupune ca pt actul ce urmeaza a fi emis sau a fost emis, organul emitent are libertatea de a cere anterior, concomitent sau posterior consintamantul organului desemnat de lege. Acordul cerut inainte de emiterea actulu adm se numeste uneori autorizatie.

Acordul prealabil poate sa provina de la un organ adm iererhic superior sau de la un alt organ al administrattiei situat pe o pozitie superioara emitentului sau chiar de la un alt organ adm situat pe acelasi treapta ierarhica a adm.

Intre acordul prealabil csi avizele consultative sau facultative, distinctia este simplu de facut, o data ce organul adm chiar daca a cerut aceste avize, poate emite actul chiar fara sa tina cont de continutul acestora, in timo ce acordul presupune consintamantul organului autorizat de lege.

Acordul prealabil nu constituie un act adm distinct de actul aprobat, dar lipsa acestuia are drept consecinta nelegalitatea actului adm. Acordul este o conditie de legalitate a actului adm.

Propunerile sunt acte pregatitoare prin care un organ adm solicita unui alt organ adm imputernicit de lege, sa ia anumite masuri.

Propunerile pot sa conditioneze valabilitatea actului adm in functie de indeplinirea lor sau sa nu reprezinta o conditie de valabilitate.

Raporturile si referatele sunt acte prealabile prin care organul administrativ isi precizeaza opinia in legatura cu unele situatii de dr sau de fapt de rezolvarea carora depinde emiterea unui act adm de catre un alt organ adm. Nu produce prin ele insele efecte juridice.

Ancheta sau cercetarile sunt investigatii facute pe diverse cai in vederea cunoasterii unor situatii ce isi vor gasi finalitatea intr-un act adm. Nu produc efecte jur prin ele insele, dar sunt proprii mai mult actelor jurisdictionale.

Certificatele sunt acte prealabile prin care organul adm confirma o stare de fapt sau de drept.

B. Formele procedurale concomitente emiterii actului administrativ

Concomitente pot fi numai formele procedurale care pretind a fi respectate chiar in momentul manifestarii de vointa care produc efecte juridice. Formele procedurale concomitente sunt: cvorumul, majoritatea necesara adoptarii unei hotarari si motivarea actului adm.

Cvorumul reflecta numarul de membri necesar sa fie prezenti din totalul membrilor organului colegial, astfel incat acestea sa se intruneasca legal, sa lucreze valabil si sa adopte acte adm valabile.

Majoritatea ce trebuie sa fie intrunita pt ca actul adm emis sa fie obligatoriu si valabil, presupune, initial, ca si cvorumul sa fie respectat. Aceasta conditie se cere pt adoptarea actului in mod valabil.

Majoritatea poate fi: simpla, absoluta si calificata.

Majoritatea simpla presupune ca un act sa fie adoptat cu votul majoritatii din numarul total al membrilor prezenti la sedinta a organului colegial.

Majoritatea absoluta pretinde ca un act sa fie adoptat cu votul majoritatii din numarul total al membrilor organului colegial. In situatia in care sunt prezenti la sedinta organului colegial jumatate plus unu din numarul total al memrilor organului colegial, inseamna ca hot sa fie adoptata valabil, ca votul sa fie exprimat de toti cei prezenti la deliberare.

Majoritatea calificata presupune ca norma jur pretinde o majoritate mai mare decat cea absoluta, respectiv o majoritate de reguli de 2 treimi, trei patrimi.

Motivarea in general nu reprezinta o conditie de valabilitate a actului adm. In cazul actelor adm jurisdictionale exista obligatia legala ca acestea sa fie motivate.

De asemenea in cazul ordonantelor si hot Guvernului se intocmesc note de fundamentare care insotesc proiectele de acte normativ, motivare ce se refera la cerintele care reclama interventia normativa, principiile de baza si finalitatea reglemtarii propuse efectele avute in vedere, implicatiile pe care noua reglementare le are asupra legislatiei in vigoare, compatibilitatea proiectului de act normativ cu reglemntarile comunitare.

C. Formele procedurale posterioare emiterii actelor administrative

Acestea sunt: aprobarea, datarea, semnarea, contrasemnarea, confirmarea, ratificarea, comunicarea si publicarea.

Aprobarea este manifestarea de vointa a organului superior, prin care acestea se declara de acord cu un act deja emis de un organ inferior, manifestarea posterioara fara de care nu s-ar putea produce efecte juridice.

Aprobarea este caracterizata prin:

este data de un alt organ decat cea care a emis actul, intotdeauna ierarhic superior

lipsa aprobarii organului iererhic superior are dr consecinta lipsa ca efecte juridice a actului emis de organul inferior

aprobarea, spre deosebire de acord, este o manifestare de vointa posterioara emiterii actului adm de organul inferior

aprobarea nu constituie un act juridic distinct prin ea insasi, ea nu adauga nimic la efectele jur ale actului aprobat si nici nu acopera viciile acestuia

in masura in care ne aflam in fata unui act jur complex, partile vatamate vor putea sa cheme in judecata in fata instantelor jud atat organul emitent al actului adm, cat si organul superior care a emis actul de aprobare

revocarea actului adm de catre organul emitent se va putea face fara aprobarea organului superior

aprobarea trebuie sa fie data numai pe baza existentei unei act jur al organului inferior. Uneori cand lipseste caracterul de act jur, actul emis de organul inferior, ne aflam in fata unei propuneri, iar aprobarea in sine poate constitui actul adm propriu-zis.

In literatura de specialitate notiunea de aprobare s-a folosit in 3 acceptiuni: aprobarea propriu-zisa, aprobarea substitutiva, aprobarea improprie.

Aprobarea propriu-zisa consta in aceea ca desi o data emis actul adm de organul ierarhic inferior in cadrul competentei sale, aprobarea data de organul iererhic superior nu constituie un act adm distinct de actul aprobat. In acestcaz aprobarea e o forma procedurala care nu adauga nimic la actul aprobat.

Aprobarea substitutiva desemneaza acele mainfestari de vointa prin care un organ adm superior prin aprobarea data inlocuieste efectele actului aprobat.

Aprobarile improprii sunt acele forme procedurale prin care se aproba cereri sau propuneri prin care persoane fizice sau jur au sesizat un organ adm. Aceasta denumire deriva tocmai din sensul impropriu in care este folosita notiunea de aprobare. Atnuci cand un organ adm isi manifesta vointa in lipsa unui act adm al unui organ adm inferior, nu ne mai gasim in prezenta unui act adm complex, pt ca in acest caz organul superior nu aproba propriu-zis un alt act, ci aprobarea in sine, ceruta de lege, constituie un act adm distinct. Aprobarea improprie presupune existenta unei singure manifestari de vointa.

Datarea se face la data adoptarii sau emiterii actului adm, care este posibil sa nu fie aceeasi cu data comunicarii sau publicarii.

Semnarea constituie o conditie de valabilitate a actului adm emis in forma scrisa. Este evident ca o asemenea problema nu se pune in cazul tacerii adm sau a actului adm oral sau tacit. Este posibil ca semnarea sa nu ceara expres prin textul normativ, dar ea ramane o regula impusa de forma scrisa a actului adm si certifica ca intradevar manifestarea de vointa provine de la organul adm competent.

La fel in cazul organelor unipersonale, chiar daca legea nu prevede expres cerinta semnarii actelor adm emise, aceasta constituie o conditie de valabilitate, in caz contrar actele fiind nule. Aceeasi conditie exista si in cazul actelor adm normative nesemnate.

Contrasemnarea in general nu repreznita o conditie de valabilitate a actului adm. Ex. Actele Presedintelul contrasemate obligatoriu de catre primul- ministru., hotararile si ordonantele se contrasemneaza de catre minisstri care au obligatia punerii lor in executare.

Contrasemnarea avea mai multe semnificatii:

nici un act al Regelui nu va produce efecte daca nu va fi contrasemnat de un ministru

hotararile consiliului local se contrasemneaza pt legalitate de catre secretar

hotararile si ordonantele adoptate de Guvern se semneaza de catre primul- ministru si se contrasemneaza de ministrii care au obligatia punerii lor in executare, dupa care se publica.

Confirnarea reprezinta o forma procedurala posterioara emiterii actului adm, deosebita de notiunea folosita in dr civil si poate fi utilizata in dr adm, in mod diferit in urmatoarele ipoteze:

notiunea de confirmare e folosit de catre organul adm emitent numai pt a aduce la cunostinta persoanei fizice sau juridice interesate, ca intelege sa-si mentina un act adn enis anterior.

Se recurge la confirmare pt ca prin manifestarea de vointa a organului emitent sau superior sa se acopere un viciu al unui act adm emis anterior.

Confirmarea poate avea semnificatia unei aprobari date de organul ierarhic superior, fara de care actul adm nu dobandeste caracterul executoriu. In acest caz confirmarile intervin atunci cand este vorba de raporturi sociale nascute in legatura cu atribuirea unui statut personal.

Ratificarea este o manifestare de vointa prin care organul adm superior isi da acordul cu privire la continutul actului adm emis de un organ adm inferior.

Actul adm ce urmeaza a fi ratificat este executoriu si produce efecte jur inca din momentul meiterii, deci, chiar inainte de ratificare. Actul de ratificare descarca de raspundere organul emitent, iar , in acelasi timp organul superior constata ca nu este cazul sa isi exercite dr de anulare. Este o forma procedurala mai rar intalnita. Ratificarea impreuna cu actul adm initial formeaza un act jur complex. Cu toate aceastea, cum ratificarea produce efecte numai intre organul care ratifica si organul emitent, orice cerere de chemare in judecata pt anularea actului se va indrepta numai impotriva organului emitent.

Uneori, in dr adm, notiunea de ratificare se foloseste pt a desemna manifestarea de vointa a organului superior prin care acesta recunoaste valabilitatea unui act adm inferior, emis cu depasirea competentelor sale.

Comunicarea este o forma procedurala posterioara prin care se aduce la cunostinta in mod direct sau prin afisare continutul unui act administrativ individual sau a unui act administrativ jurisdictional.

Dovada comunicarii actului adm, care trebuie ca contina data la care a fost emis si data primirii comunicarii, este element procedural important pt a sti daca exercitarea cailor de atac s-a facut in termenul prevazut de lege.

Necomunicarea actului adm, mai ales avand in vedere la o informare corecta a cetatenilor asupra problemelor de interes personal, echivaleaza cu inexistenta acestuia si cu consecinta lipsei oricarui efect juridic. Caracterul executoriu al actului adm este anihilat.

Publicarea este operatiunea materiala prin care un act administrativ de regula normativ, este adus la cunostinta cetatenilor, fie prin Monitorul Oficial, in cazul hotararilor si ordonantelor Guvernuului, ordinelor si instructiunilor ministrilor, fie prin Monitoare Oficiale locale, prin afisare sau presa. Pt actele adm normative nepublicarea constituie o conditie de valabilitate respectiv de existenta a actului. Nepublicarea atrage inexistenta actului, indiferent de organul emitent.

Data de intrare in vigoare a actului adm normativ este de regula, data publicarii, cu exceptia legilor si a ordonantelor prin abilitare, care intra in vigoare, daca in cuprinsul lor nu se prevede o data ulterioara, la 3 zile de la publicare. Nu se poate stabili o data anterioara publicarii pt inceperea producerii efectelor juridice.

Obligativitatea publicarii actelor administrative individuale este ceruta de lege in mod exceptional. Este drept ca nu intotdeauna constituie o conditie de valabilitate.

Formele de comunicare sau publicare nu trebuie confundate cu publicarea legala sau formala, necesara pt opozabilitatea unui act juridic fata de terti care justifica un interes fata de o situatie juridica.

D. Forme procedurale esentiale si forme procedurale neesentiale.

In functie de scopul in vederea caruia o anumita forma procedurala a fost instituita, in dr administrativ se poate face dictinctie intre forme procedurale esentiale si forme procedurale neesentiale.

Formele procedurale esentiale se caracterizeaza prin faptul ca asigura legalitatea si oportunitatea actelor adm iar nerespectarea lor atrage nulitatea sau anulabilitatea lor.

Formele procedurale esentiale sunt cerute numai pt stimularea operativitatii administratiei sau a tehnicii de elaborare a actului adm, fara ca nerespectarea lor sa constituie o conditie de valabilitate a actului adm.

3. Actul administrativ in continutul lui trebuie sa fie conform cu Constitutia, legile si celelalte acte administrative normative in vigoare

Aceasta conditie deriva esential din obligativitatea respectarii principiului legalitatii, toate actele adm, in forma si continut, trebuind sa fie conforme legii si altor acte normative. Actele administrative normative nu pot iesi din tiparul conferit de lege sau de alte acte normative in virtutea respectarii principiului ierarhiei actelor normative. Tot asa, nici actele adm individuale nu pot depasi forma, continutul si procedura stabilite de actele normative. Confromitatea cu legea este o conditie pe care trebuie sa o indeplineasca atat manifestarea de vointa, cat si consecintele, respectiv efectele jur ale actului adm.

Cand organul adm are in vedere conformitatea actului adm cu legile sau celelalte acte normative prin prisma ipotezei normei juridice, va emite actul pretins de actul normativ, dar numai daca conditiile de fapt cerute in acest scop sunt indeplinite. In caz contrar, organul adm nu va emite actul adm. Pentru emiterea unui act legal organul emitent are obligatia sa exercite un rol activ si sa verifice daca in mod obiectiv exista sau nu aceste conditii de fapt cerute de actul normativ a carui aplicare o face. Conformitatea actului adm cu ipoteza legii se incadreaza in problema mai larga a conformitatii cuprinsului acestor acte cu legea.

4. Actul administrativ sa fie oportun, in conformitate cu interesul public

Nici o lege oricat de perfecta s-ar avea nu poate reglementa in detaliu fiecare aspect social, economic, instututional pe care il ridica raporturile sociale. Interventia autoritatilor adm in vederea aplicarii legii, conditiile si modalitatile in care se face aceasta interventie presupune o anumita libertate de apreciere a situatiilor in care vor emite actele adm, sau mai bine zis, a oportunitatii emiterii acestor acte.

Actul adm trebuie sa fie emis in vederea realizarii interesului general sau a interesului public pe care il are in vedere legea. De aici se poate deduce ca verificarea conformitatii unui act adm cu interesul publ pretinde pe langa verificarea legalitatii actului si a oportunitatii acestuia.

Intre continutul oportunitatii si a interesului public nu se poate pune unsemn de egalitate, dar firesc notiunile nu se exclud, deoarece soluta aleasa in cadrul dr de apreciere al administratorului intotdeauna trebuie sa corespunda interesului general. Este evident ca scopul activitatii adm este satisfacerea interesului public, care nu este altceva decat insasi scopul urmarit de fiecare lege, de fiecare act administrativ normativ.

In elaborarea actelor adm aut sunt obligate sa verifice necesitatea interventiei lor in reglementarea unor situatii sociale, economice, organizatorice si conditii concrete de aplicare.

Daca aut adm publ emitente sau ierarhic superioare pot controla legalitatea si oportunitatea actului adm, avand dr la anularea sau revocarea actelor ilegale si inoportune, instantele judecatoresti pot controla numai legalitatea nu si oportunitatea actelor adm.