ADMINISTRATIE PUBLICA

Activitatea de informare Si relaTii publice.

Rolul ofiTerului de relaTii publice In promovarea imaginii institutiei militare

Studiu de caz Centrul Militar Zonal Timis - Interesul manifestat de tinerii din judetul Timis pentru profesia militara

"Exista un singur lucru mai rau decat cel de a se

vorbi de tine, si acesta este a nu se vorbi de tine

George Bernard Show

CAP.I. ARGUMENTUL CERCETARII

Importanta cercetarii

Societatea moderna, caracterizata printre altele prin complexitatea organizationala, nu ar putea functiona fara relatiile publice. Prin strategiile si programele de comunicare pe care le dezvolta, acestea contribuie la crearea unor legaturi de incredere intre diversele organizatii si ceilalti membrii ai societatii care le inconjoara, facilitand realizarea unor relatii interactive intre acestia.

Odata cu trecerea timpului, relatiile publice se dovedesc un instrument original si eficace pentru aflarea raspunsurilor la tot mai multe din provocarile cu care ne confruntam in activitatile de zi cu zi.

Relatiile publice si-au gasit locul firesc in structurile fiecarei organizatii si implicit in sistemul militar, participand de cele mai multe ori la luarea tuturor deciziilor cu impact mediatic, gestionand climatul de munca, imaginea publica, contribuind substantial la schimbarea si adaptarea organizatiilor la mediul extern.

Disparitia mitului sigurantei locului de munca si constientizarea actualelor riscuri ale profesiei militare au facut ca tinerii zilelor noastre sa fie mai pragmatici, mai bine informati despre lumea in care traiesc si mult mai fermi in alegerea profesiei.

Principiile de baza referitoare la cariera militara in Romania s-au schimbat radical. Trecerea la executarea serviciului militar pe baza de voluntariat, precum si cresterea substantiala a numarului militarilor profesionisti a condus la o schimbare majora pe piata fortei de munca.

Profesionalizarea integrala a armatei impune repozitionarea profesiei militare pe piata ofertelor profesionale si a muncii, impulsionarea interesului tinerilor pentru cariera militara si cresterea prestigiului profesiei de soldat / gradat voluntar.

Tinand cont de acest aspect, problematica atragerii resursei umane spre cariera militara a lansat in Ministerul Apararii Nationale o provocare esentiala, a carei abordare a necesitat o schimbare importanta de atitudine si imagine, atat din partea sistemului militar, cat si a tinerilor care opteaza pentru profesia militara.

In acest context, promovarea profesiei militare a capatat noi caracteristici si forme de manifestare, care au condus printre altele la cresterea in importanta a rolului ofiterului de relatii publice.

Motivul alegerii temei de cercetare

Potrivit tuturor sondajelor de opinii, "Indiferent de anul de referinta, biserica si armata sunt institutiile care se bucura de cel mai mare nivel de incredere in randul populatiei. Datele pentru 2008 arata ca 85% dintre romani au incredere mare sau foarte mare in biserica, in timp ce 76% au incredere mare sau foarte mare in armata."

Cu toate ca institutia militara este foarte apreciata la nivelul societatii romanesti, evolutia mediului social-economic, diversificarea ofertelor educationale si a profesiilor civile, coroborate cu reforma sistemului militar si reducerea substantiala a efectivelor armatei, ar fi trebuit sa atraga dupa sine o scadere continua a atractiei tinerilor catre profesia si cariera militara, comparativ cu profesiile civile.

Dar nu a fost deloc asa. Tinerii sunt tot mai tentati sa se inroleze in armata, asta dupa ce criza economica le-a redus multora sansele de a-si gasi un loc de munca in institutiile civile. Faptul ca trebuie sa treaca inca din prima zi la rigoarea institutiei militare cu care n-au intrat in contact poate niciodata, nu-i descurajeaza. Pentru majoritatea dintre acestia este o schimbare radicala a modului de viata, dar se adapteaza rapid la noua situatie, desi exista si persoane care nu reusesc totusi sa faca fata rigorilor militare si renunta in timp scurt la uniforma militara in favoarea unui alt loc de munca..

In plus, profesia si cariera militara confera multiple motive pentru a fi aleasa de catre tineri, avandu-se in vedere unele avantaje, care o deosebesc de profesiile civile. Unul dintre acestea poate fi considerat gratuitatea scolarizarii, ceea ce include suportul educational, tehnico-material si logistic (cazare, hranire, echipare, asistenta medicala). Nu este de neglijat insa faptul ca absolvirea unei institutii militare de invatamant asigura un loc de munca la absolvire, la care se adauga siguranta profesiei si evolutia in cariera militara, potrivit capacitatilor, posibilitatilor reale si optiunilor proprii. In ceea ce priveste viata sociala, dupa repartitie, absolventii beneficiaza de venituri sigure si facilitati pentru familie, plus posibilitati de afirmare in domenii conexe invatamantului militar (arta, cultura, sport etc.).

Atragerea tinerilor spre cariera militara si institutiile militare de invatamant trebuie abordata in contextul unei reactii rapide la semnalele pietei fortei de munca si a adaptarii ofertei la evolutiile cererii. Aceasta presupune, totodata, diversificarea formelor si modalitatilor de promovare a ofertei privind profesia militara si o mai mare flexibilitate a sistemului militar, avand la baza principiile nediscriminarii, sanselor egale, accesului liber si neconditionat la informatii.

Promovarea profesiei militare, in cazul trecerii la serviciul militar voluntar, constituie principala modalitate prin care se poate asigura o solida baza de selectie, iar acest lucru se poate desfasura cu maxim de eficienta numai pe baza unei strategii in care activitatile de relatii publice au un rol foarte important.

Se impune, de asemenea, o recrutare de tip activ, prin cautarea candidatilor si contactul direct cu acestia in mediile in care-si desfasoara activitatea, nu asteptarea lor, alaturi de dezvoltarea si diversificarea colaborarii cu mediile civile si grupurile de suport ale acestora (parinti, profesori), iar implicarea ofiterului de relatii publice joaca un rol extrem de important deoarece cunoaste cel mai bine tehnicile si medodele de promovare a imaginii sistemului militar si impreuna cu ceilalti membri ai Biroului de Informare-recrutare pot atrage un numar substantial de candidati pentru profesia militara.

Referitor la necesitatea recrutarii de tip activ pe care trebuie sa o abordeze toti ofiterii de relatii publice, Denis McQuail, considera ca "exista destul de multe situatii in care receptorii astepta sa fie influentati prin procesele de comunicare, asteapta sa fie determinati. Motivele acestei asteptari sunt fie irationale: indivizii sunt sugestivi si empatici; fie rationale: indivizii sunt critici si dispusi la interpretari. Comunicarea devine cu atat mai eficienta cu cat motivatiile receptorului manifestate in acest registru sunt mai puternice." [2]

Renuntarea la serviciul militar obligatoriu in anul 2007 a reprezentat inceputul unui amplu proces de profesionalizare totala a sistemului militar romanesc care contribuie la dezvoltarea unei armate moderne, interoperabila cu armatele celorlalte state membre NATO. In aproximativ un sfert dintre statele membre ale Aliantei Nord-Atlantice serviciul militar este obligatoriu, in celelalte acesta este fie bazat pe voluntariat, fie in curs de trecere la acest sistem.

Astfel, armata romana a inceput sa recruteze persoane care doresc sa faca o cariera in acest domeniu, renuntand la incorporarile obligatorii prin care, in cadrul institutiei, ajungeau diferite persoane, fara nicio pregatire in domeniu si, de multe ori, fara educatia de care era nevoie pentru a exercita serviciul militar.

Asigurarea calitatii resurselor umane pentru institutia militara, din perspectiva profesionalizarii armatei, este un concept extrem de important, relativ nou, in formare, dar si foarte dinamic, care cunoaste multe dimensiuni si interpretari, fiind strans legat de nevoile si prioritatile nationale. Acest lucru este cu atit mai necesar cu cat noile orientari si exigente la nivel N.A.T.O. recomanda tuturor tarilor membre restructurarea, redimensionarea structurilor militare si profesionalizarea fortelor armate, punand un accent deosebit pe calitatea resurselor umane.

Pentru atingerea obiectivelor propuse, ofiterul de relatii publice constituie unul din principalele elemente de interfata ale institutiei militare care gestioneaza imaginea globala a Ministerului Apararii Nationale si adapteaza in mod continuu metodele si procedeele la specificul unitatii din care face parte.

Ipotezele acestei cercetari sunt:

Criza economica pe care o traverseaza in prezent si Romania ii determina pe tineri sa se orienteze catre o cariera in sistemul militar, numarul celor care trec pragul Biroului Informare-Recrutare Timis fiind in continua crestere comparativ cu anii precedenti, cu dorinta de a se inscrie fie la unul din colegiile militare liceale, fie la una din academiile categoriilor de forte ale armatei sau chiar pentru a deveni soldat/gradat voluntar. Este motivul pentru care rolulul ofiterului de relatii publice privind promovarea profesiei militare este intr-o continua crestere, deoarece acesta constituie interfata dintre mediul militar si societate.

O baza de selectie mare ofera intotdeauna posibilitatea recutarii unor tineri cu aptitudini si cunostinte ridicate. Activitatea de informare si relatii publice desfasurata de un Centru Militar devine extrem de importanta in ceea ce priveste identificarea si atragerea acestor tineri spre profesia militara. Proiectarea activitatilor specifice sistemului militar si transpunerea lor in practica impun, in mod obligatoriu, existenta unui personal militar calificat, la toate nivelurile ierarhice. O calitate inalta a personalului constituie o premisa a succesului privind profesionalizarea armatei.

Nici un ofiter de relatii publice nu poate pretinde ca detine o "reteta magica" de rezolvare a tuturor problemelor cu care se confrunta, iar schimbarile din interiorul si exteriorul sistemului militar ii impun acestuia o permanenta regandire, reorientare si adaptare a strategiilor si modalitatilor de actiune pentru promovarea unei imagini favorabile a armatei si a profesiei de militar. In acest sens, ofiterul de relatii publice, pe baza unei strategii coerente de imagine, identifica si deschide toate canalele de comunicare disponibile, astfel incat imaginea indusa sa fie clara si distincta.

ESENTIAL - In fiecare ipoteza trebuie sa se faca referire la relatii publice, informare, ofiter de PR etc., fiind formulate din perspectiva acestor activitati specifice!

CAP.II.    ROLUL SI IMPORTANTA ActivitATii de informare Si relaTii publice In sistemul militar

II.1. Notiuni generale

Relatiile publice reprezinta un fenomen caracteristic pentru acesta perioada, dar radacinile acestei activitati se intind pana in cele mai vechi perioade istorice, parand a fi tot atat de vechi pe cat este comunicarea umana. Astfel, unele tehnici de comunicare, care, astazi, se integreaza in activitatile de relatii publice, au fost utilizate in diferite momente ale istoriei, de diferite grupuri si personalitati. Perfectionarea acestor tehnici, institutionalizarea si teoretizarea lor au condus la impunerea unui domeniu de sine statator, a unor activitati bine conturate si a unei categorii profesionale cu o individualitate bine definita. Numarul mare de definitii sau numarul mare de elemente care sunt incluse in corpul definitiilor se datoreaza marii varietati a modurilor de intelegere a relatiilor publice.

Institutul Britanic de Relatii Publice defineste relatiile publice ca find "[ . ]efortul planificat sa influenteze opinia publica prin buna reputatie si performanta responsabila, bazat pe acte satisfacatoare de comunicare bidirectionala."

Acest lucru isi are explicatia in faptul ca activitatile de relatii publice se desfasoara in organizatii extrem de diverse, cunosc forme de lucru variate si implica obiective nu o data greu de conciliat. Relatiile publice sunt practicate in institutii guvernamentale, dar si in organizatii non-guvernamentale, pentru firme care urmaresc profitul, dar si pentru asociatii civice sau ecologice, pentru institutii bancare, dar si pentru institutii educationale sau culturale.

De asemenea, obiectivele pot fi diferite: de la persuadarea publicului in favoarea unei organizatii, pana la fortarea organizatiei sa isi schimbe atitudinea fata de public, de la sprijinirea functionarii democratice a unei societati, pana la promovarea intereselor unei firme sau chiar a unei personalitati anume.

Efortul de a defini relatiile publice sau de a face ordine in definitiile existente este ingreunat de faptul ca relatiile publice interfereaza, prin unele tehnici, cu alte tipuri de activitate, cum ar fi: marketingul, reclama, publicitatea sau afacerile publice, ceea ce nu face altceva decat sa inmulteasca elementele care compun definitiile, deoarece rezultatele acestei activitati sunt numeroase, iar uneltele folosite de practicieni sunt deosebit de variate.

Totusi, este bine de lamurit inca de la inceput faptul ca, relatiile publice nu sunt acelasi lucru cu marketingul si nici cu publicitatea. Daca ar fi sa facem o comparatie intre cele doua, aceasta ar arata cam asa:

In al doilea rand activitatea de relatii publice nu inseamna propaganda, nu este manipulare si in nici-un caz nu se poate confunda cu activitatea de relatii cu publicul, domenii cu care interfereaza, dar nu ar trebui sa se confunde.

Cristina Coman apreciaza ca "relatiile publice apar ca o modalitate de comunicare intre o organizatie si publicurile sale; ele ii ajuta pe manageri sa cunoasca atitudinile publicului si sa poata lua decizii corecte, totodata, ajuta publicul sa inteleaga specificul organizatiei si sa aiba incredere in aceasta"

Activitatea de informare si relatii publice din sistemul militar are ca scop construirea unei imagini pozitive a organizatiei, "imaginea" semnificand, in acest caz, proiectia personalitatii, caracterului, identitatii organizatiei militare in mentalul colectiv.

In acelasi timp, reprezinta o functie distincta a conducerii ce cuprinde totalitatea actiunilor de stabilire, mentinere si dezvoltare a unor relatii biunivoce intre armata, ca institutie publica si cetatenii Romaniei.

Misiunea sistemului de informare si relatii publice este de a contribui la promovarea imaginii Ministerului Apararii Nationale prin informarea personalului propriu, a cetatenilor, a institutiilor si organizatiilor legal constituite privind activitatea armatei.

Ministerul Apararii Nationale urmareste ca prin difuzarea de informatii corecte, complete si oportune, sa ofere opiniei publice, personalului armatei, mass-media, organismelor guvernamentale si neguvernamentale, posibilitatea de a analiza si a intelege problematica domeniului apararii nationale.

Dumitru Iacob si Vasile Tran considera ca activitatea de informare si relatii publice se constituie intr-o importanta sursa de argumente pentru obtinerea de resurse necesare functionarii: resurse umane, financiare si materiale. Organizatiile au mereu nevoie de personal - fie pentru a-l improspata, fie pentru a-si imbunatatii nivelul de profesionalism. Daca organizatia nu are o buna vizibilitate publica, ea nu va atrage suficienta resursa umana din care sa se poata face selectii

Relatiile publice, fiind interesate de spatiul opiniei, nu se pot sustrage analizei modelelor de influentare. Desigur ca aceasta activitate este de alta factura decat cea realizata de propaganda sau publicitate. In acest sens, conditia primordiala a informarii publice o constituie transparenta.

Dumitru Iacob si Diana-Maria Cismaru afirma faptul ca "relatiile publice trebuie fundamentate pe triada axiologica adevar - transparenta - comunicare obiectiva"

Transparenta este necesara pentru a mentine increderea populatiei in sistemul militar, pentru a propaga imaginea unei armate care se pregateste pentru apararea tarii si nu pentru agresiuni. In celasi timp, transparenta preintampina acele deformari din presa rezultate dintr-o documentare indoielnica sau chiar din rea intentie. Aceasta transparenta va fi intotdeauna corelata cu pastrarea secretului militar, astfel incat populatia sa stie ce face armata pe care o sustine prin contributia sa la impozite, dar ceea ce stie sa nu afecteze capacitatea de lupta a unitatilor militare care o compun.

Necesitatea aparitiei functiei de ofiter cu relatiile publice in unitatile militare se datoreaza in primul rand cresterii complexitatii problemelor pe care le trateaza acestia. Privind in urma, profesionistii de relatii publice si-au facut din plin datoria, in ciuda numeroaselor obstacole inerente acestei meserii. Profesiunea de relatii publice ramane in permanenta o arta perfectibila, depinzand de informatii si relatii interumane imperfecte. Ramane ca toti cei care o practica sa nu uite niciodata misiunea pe care o au de a servi in permanenta interesul public.

II.2. Necesitatea desfasurarii activitatii de relatii publice in sistemul militar

In mediul social, nici o organizatie sau institutie nu isi poate desfasura activitatea in mod izolat, in concluzie, armata nu poate face exceptie.

Fiind o prezenta in acest mediu, institutia militara trebuie sa comunice, pentru a-si semnala prezenta si pentru a raspunde solicitarilor care i se fac din partea cetatenilor sau altor institutii.

Miege Bernard spune despre comunicare ca "este omniprezenta, ea invadeaza cu repeziciune toate locurile in care viata sociala se organizeaza, iar unele dupa altele, diferitele institutii sociale sunt seduse de ea si se lasa foarte repede convinse de avantajele pe care ar putea sa le traga "

Deoarece misiunea armatei romane vizeaza interesul public, manifestat prin sustinerea publica a functionarii acesteia, putem spune ca activitatea de relatii publice devine chiar o obligatie.

Ea este stipulata ca atare sub forma unor legi, ordine sau instructiuni care reglementeaza practic raporturile dintre armata si alte organizatii, institutii, grupuri sau simpli cetateni.

Cadrul normativ al activitatilor de relatii publice in sistemul militar

Prevederile Constitutiei Romaniei privind dreptul la informatie - art.31

Legea nr. 544 din 12.10.2001, privind liberul acces la informatiile de interes public, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 663 / 23.10 2001

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 123 din 07.02.2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.167 / 08.03.2002

Ordinul Ministrului Apararii Nationale nr. 12/2009 pentru aprobarea "Instructiunilor privind activitatea de informare si relatii publice in Ministerul Apararii Nationale", publicat in Monitorul Oficial al Romaniei - partea I , nr. 71 / 06.02 2009

Aici nu sunt necesare trimiteri, nu ati citat nimic - informatia cuprinsa in acestea fiind trecuta la finalul enuntului (ex. Legea nr, publicata in M.O. in data)

1) O prima necesitate a activitatii de relatii publice deriva din interesele legitime pe care le are publicul asupra activitatii organizatiilor si institutiilor publice. Controlul democratic asupra acestora impune nevoia de transparenta a activitatii acestora. Printre aceste institutii se numara si armata, in concluzie, nu se poate face exceptie.[9] Aici este necesara trimitere

2) O a doua necesitate a activitatii de relatii publice deriva din dreptul la informare al publicului in legatura cu activitatea organizatiilor cu impact public. Cu atat mai mult au dreptul la informare contribuabilii care asigura functionarea institutiilor publice bugetare. In acest sens sunt elaborate si legile care reglementeaza informarea publica. [10] Idem

Informatiile au capacitatea de a circula cu o viteza uimitoare si in acelasi timp de a se difuza in orice mediu, trecand peste aproape orice obstacol. In lipsa unei surse oficiale de informatie, oamenii se simt de cele mai multe ori neimpliniti, frustrati, complexati si au mereu instinctul de a da crezare oricarui zvon. Progresele ultimilor ani au adus cu ei o coborare a barierelor ce stateau in calea difuzarii informatiilor.

Impinsi de la spate de obligatiile asumate prin programul de aderare, institutiile publice romanesti s-au vazut constranse in a incepe sa elibereze informatiile, sa rupa legaturile invizibile cu care le tineau prinse.

Efectele s-au vazut imediat, iar societatea romaneasca a devenit in scurt timp tot mai avida de informatie bruta, tot mai constienta de importanta cunoasterii ei. Sub acest aspect diverse institutii au inceput sa publice pe Internet anunturi, comunicate, stiri si chiar evenimente, facilitand extrem de mult accesul publicului la diverse informatii, si scutindu-l de chinuitorul proces, arhicunoscut, de extragere a informatiilor de la secretariate, birouri de informare, birouri de specialitate sau chiar aviziere.

Astazi Ministerul Apararii Nationale are propriul site de informare pe Internet www.mapn.ro care ofera publicului o paleta larga de informatii din diverse domenii de interes, adaptandu-se practic la cerintele moderne.

3) Institutia militara, ca de altfel orice organizatie, indiferent de natura activitatii sale, are nevoie de vizibilitate publica si de o anumita prezenta in constiinta cetatenilor. [11] Trimitere

Desigur este vorba despre imaginea armatei, cea care exprima si masoara pozitia ei in mediul si domeniul caruia ii apartine, precum si valoarea acordata de public.

Ioan Chiciudean si Valeriu Tones considera ca imaginea unei organizatii reprezinta "un obiect de patrimoniu, in timp ce patrimoniul reprezinta totalitatea lucrurilor mostenite care apartin unor colectivitati"

Modul cum este reflectata armata, ca institutie publica specifica, in diverse mijloace scrise, audio sau vizuale, are implicatii atat asupra cotei de incredere a populatiei in institutia militara, asupra continutului unor decizii luate in interiorul sistemului, cat si asupra aspiratiei unor tineri de a urma cariera militara, sau asupra mentinerii unei stari morale favorabile in randul personalului armatei.

Libertatea de opinie a ziaristilor, cat si capacitatea acestora de a reflecta esential si corect activitatile armatei, evolutiile si tendintele de transformare a sistemului militar, determina luarea in considerare, cu seriozitate si incredere, a oricarei redari in mass-media a realitatilor militare.

Activitatea armatei nu mai este in prezent considerata un secret, o realitate greu accesibila pentru opinia publica

Ofiterul de relatii publice din fiecare structura militara este acea persoana specializata care, prin natura functiei, gestioneaza imaginiea publica a armatei prin difuzarea de informatii concrete, oportune si complete, pentru ca mass-media, publicul larg sa poata analiza si intelege adecvat problematica apararii si securitatii nationale.

4) Nu in ultimul rand, necesitatea activitatii de relatii publice este indusa de nevoia de crestere a eficacitatii si motivarii actiunilor personalului intern al intregului organism militar. O buna informare a personalului cu privire la evolutia vietii din armata, a modului in care intelege sa isi indeplineasca misiunile, cu privire la politica de personal si la schimbarile din interiorul sistemului, creeaza premisele unei sustineri din interior si a unei motivari crescute a personalului militar pentru indeplinirea unor obiective si a misiunilor pe care le are armata in general. [13] Trimitere

Iata de ce, inainte ca necesitatea relatiilor publice sa fie asimilata de toate organizatiile, cu toate confuziile care s-au facut si se fac in continuare, problema relatiilor publice devine una extrem de stringenta. In anul 1990 toate organizatiile au plecat din acelasi punct in ceea ce priveste relatiile publice. Acela poate fi considerat "momentul zero". De atunci, in fiecare institutie, fie ea publica sau privata, componenta de relatii publice s-a dezvoltat mai repede, mai incet sau aproape de loc. In cele ce urmeaza vom afla cum a evoluat aceasta microstructura in sistemul militar romanesc din 1990 si pana in prezent.

II.3. Organizarea sistemului de relatii publice in Armata Romaniei

Inca de la inceputurile activitatii de relatii publice, in institutia militara a existat o preocupare sistematica pentru construirea unei structuri viabile, eficiente, care sa poata realiza atat informarea in interiorul armatei, cat si interfata institutiei militare cu societatea romaneasca si cu mediul interna­tional.

Ca raspuns la cresterea nevoii de comunicare si transparenta publica a institutiei militare si din dorinta de aliniere rapida la standardele unei armate moderne, capabila sa raspunda provocarilor noului mediu de securitate international, conducerea Ministerului Apararii Nationale a decis, la sfarsitul lunii octombrie 1991, introducerea activitatii de relatii publice in armata si infiintarea Sectiei de Informare si Relatii Publice a Armatei, aflata in subordinea directa a ministrului apararii nationale.

La 30 octombrie 1993, in baza Ordinului general al ministrului apararii nationale si a Ordinului Marelui Stat Major, Sectiei de Informare si Relatii Publice a Armatei s-a transformat in Directia de Informare si Relatii Publice a Armatei, iar in perioada 30 aprilie 1997 20 februarie 2007 a purtat denumirea de Directia Relatii Publice. In prezent, denumirea structurii este Directia Informare si Relatii Publice.

Sistemul de relatii publice din armata Romaniei este compus din:

a)  Directia Informare si Relatii Publice;

b)  Sectie de relatii publice la Statul Major General;

c)  Compartiment relatii publice la statele majore ale categoriilor de forte ale armatei (Fortele Terestre, Fortele Navale si Fortele Aeriene), comandamentele de arma si comandamentele de divizie;

d)  ofiter de relatii publice sau referent de specialitate la brigazile si regimentele din categoriile de forte, la unitatile de nivel batalion independente, Universitatea Nationala de Aparare, Academia Tehnica Militara, academiile categoriilor de forte ale armatei, scolile de aplicatie, scolile militare de maistri militari si subofiteri, colegii militare liceale;

e)  personal care desfasoara activitatea de relatii publice prin cumul de functii la celelalte structuri militare care nu au prevazute functii in organigrama;

f)   mijloace militare de informare in masa centrale si locale. Aici trimitere 11

Personalul cu activitatea de informare si relatii publice raspunde de organizarea, desfasurarea si logistica activitatilor de relatii publice proiectate si derulate de organizatia militara, precum si de calitatea si continutul acestora.

Prin deschidere, informare oportuna, responsabilitate si profesionalism, cadrele militare care incadreaza structurile de relatii publice si-au adus o contributie importanta la formarea si mentinerea unei imagini pozitive a institutiei militare in tara si in strainatate, la construirea si dezvoltarea unui sistem modern de comunicare si relatii publice in armata, la atingerea obiectivelor de interoperabilitate in domeniul informarii publice cu armatele statelor membre NATO, la cresterea transparentei publice a organismului militar si la relationarea acestuia cu societatea civila, precum si la prezervarea si promovarea valorilor traditionale ale ostirii romane.

Necesitatea serviciilor structurilor de relatii publice din sistemul militar face munca acestora indispensabila. Intreaga activitate are la baza un anumit set de reguli bine definite si adaptate fiecarei situatii in parte, deoarece orice detaliu scapat din vedere poate sa pericliteze obiectivul vizat de planul care se doreste a fi implementat.

Ofiterii care activeaza in acest domeniu trebuie sa tina cont pe langa caracteristicile clare pe care le implica meseria lor si de o serie de principii dupa care se conduce intreaga activitate de relatii publice din sistemul militar, principii pe care le vom afla in capitolul urmator.

II.4. Principiile activitatii de informare si relatii publice

De la inceput trebuie sa facem precizarea ca, in Armata Romaniei sunt vehiculate doua categorii de informatii, cele libere la publicare si cele clasificate. In ambele situatii se are in vedere cu prioritate interesul publicului, care are dreptul, firesc, de a primi informatii, dar si, pe de alta parte, de a fi aparat, ceea ce presupune uneori protejarea acelor informatii ce ar putea servi potentialului agresor, indiferent cine ar fi el si cum s-ar manifesta.

Este evident ca intre activitatea de protectie a informatiilor si cea de relatii publice exista o opozitie - uneori, prin presiunile exercitate de mass-media, chiar o controversa -, dar ea nu se datoreaza existentei unor interese opuse, ci este rezultatul conflictului ce se manifesta intre nevoia de informare si nevoia de securitate. Protectia informatiilor accepta principiul liberului acces la informatii publice, fiind preocupata doar de reglementarea accesului la informatiile care afecteaza securitatea nationala. De partea cealalta, relatiile publice trebuie sa faca fata presiunii informative a mas-media care considera ca publicul are dreptul de a accede la toate informatiile si ca este singurul in masura sa decida asupra caracterului acestora.

Unul din principiile activitatii de relatii publice din armata este acela ca informatiile nu vor fi clasificate sau oprite de la publicare din dorinta de a proteja organismul militar de critici sau de alte situatii neplacute. Pe de alta parte, vorbind de specific, avem avantajul ca in Armata Romaniei opereaza mai eficient disciplina angajatilor institutiei, iar relatiile publice sunt organizate si se desfasoara in baza Instructiunii privind activitatea de informare si relatii publice in Ministerul Apararii Nationale. Acest document face posibila aplicarea, in armata, a Legii nr 544/2001 privind liberul acces al cetatenilor la informatiile de interes public.

In permanenta, se urmareste ca, prin difuzarea de informatii corecte, complete si oportune, sa se ofere opiniei publice, personalului armatei, mass-media, organismelor guvernamentale si non-guvernamentale, posibilitatea de a analiza si intelege problematica domeniului apararii si sigurantei nationale.

Cristina Coman considera ca "relatiile publice sunt un element important al sistemului de comunicare sociala; ele permit indivizilor sa fie informati asupra multiplelor evenimente si situatii care pot sa le influenteze viata" [16]

Activitatea de informare si relatii publice din Ministerul Apararii Nationale se desfasoara in mod unitar pe baza unui set de principii indiferent de nivelul esalonului la care activeaza ofiterul de relatii publice:

aplicarea prevederilor Constitutiei Romaniei, republicata, referitoare la dreptul la informatie al persoanei;

comunicarea informatiilor publice se va realiza oportun, corect, complet si nediscriminatoriu;

asigurarea unui flux continuu de informatii publice pentru personalul armatei, cadrele militare in rezerva si in retragere, veteranii de razboi si membrii familiilor acestora;

exceptarea de la liberul acces la informatii se face in conditiile stabilite de Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, cu modificarile si completarile ulterioare;

activitatea de informare si relatii publice respecta imperativul echidistantei politice;

politica de informare publica exclude propaganda de orice fel. Aici trimiterea

Toti profesionistii din organizatia militara trebuie sa inteleaga importanta si natura comunicarii, modalitatile de transmitere si de formulare a mesajelor si, in acelasi timp, sa se asigure ca principiul "vocii unice" functioneaza, chiar si atunci cand foloseste canale de comunicare diferite. Publicul are dreptul elementar de a primi informatiile de care are nevoie pentru a-si fundamenta punctele de vedere in legatura cu sistemul national de aparare si, prin urmare, pentru a-si exercita dreptul de participare democratica. Totodata, comunicarea nu doar informeaza, ci si formeaza publicul in ceea ce priveste drepturile si obligatiile sale.

Stancu Serb sustine ca "o comunicare eficace este aceea care realizeaza transmiterea unui mesaj relativ scurt si clar, care poate fi inteles de catre destinatar si totodata il poate asimila pentru a-i da curs. Comunicarea eficace, in raport cu comunicarea buna presupune elemente de ordin motivational care sa-l influenteze pozitiv pe destinatar, sa determine acceptarea mesajului si traducerea lui in viata

Armata, ca sistem transparent, deschis catre mediul social, nu se individualizeaza si nu se afirma numai prin ceea ce produce in mod continuu, ci si prin personalitatea sa sociala de partener viabil si credibil.

Institutia militara trebuie sa raspunda permanent asteptarilor cetatenilor si ale organizatiilor cu care relationeaza si care isi afirma dreptul de a sti si a intelege.

In aceste conditii, institutia trebuie sa dialogheze si sa comunice in mod profesional cu mediul sau intern, dar si extern, capitolul urmator aducind in prim plan principalele domenii in care ofiterii de relatii publice activeaza in scopul formarii unei imagini pozitive a armatei precum si pentru formarea si mentinerea in opinia publica a interesului pentru organizatia militara.

CAP.III. DOMENIILE activitATii de informare Si relaTii publice

III.1. Informarea publica

Informarea publica directa reprezinta activitatea de asigurare a accesului la informatiile de interes public. Ea este stipulata acte legislative generale si specifice unor organizatii si institutii publice . In interiorul acestei activitati sunt stabilite responsabilitatile in furnizarea informatiilor, termenele de furnizare a informatiilor si categoriile de informatii pe care institutiile publice le pune din oficiu sau la cerere la dispozitia celor interesati.

Pentru institutiile publice, implicit si pentru organizatia militara, comunicarea cu publicul in interesul caruia lucreaza, atat la nivel national, cat si la nivel local, a evoluat in ultimii ani de la stadiul de datorie la cel de obligatie, chiar de necesitate. Nimeni nu isi mai poate imagina astazi ca activitatea curenta a oricarui sistem public, inclusiv a celui militar, sa nu se reflecte intr-o informare a publicului constanta, bazata pe o strategie si pe principii de actiune unitare.

Ion-Ovidiu Painisoara considera ca principalele functii ale informarii publice sunt urmatoarele:

• promovarea drepturilor si obligatiilor;
• informarea, consilierea si argumentarea cu privire la activitati in curs de desfasurare in cadrul sistemului;
• incurajarea dezbaterilor publice si a schimburilor de idei cu scopul final de a stabili un dialog. [20]Idem

Necesitatea organizarii si desfasurarii activitatii de informare in organizatiile publice, deci si in armata, deriva din dreptul constitutional al fiecarui cetatean de a fi informat corect in legatura cu activitatea institutiilor publice si asupra modului de utilizare a fondurilor din bugetul de stat, obligatia legala a institutiei publice de a furniza persoanelor fizice sau juridice, din oficiu sau la cerere, informatii de interes public, dar si din importanta deosebita pe care o are propria imagine publica in activitatea organizatiei si efectul pozitiv al procesului de informare interna asupra eficacitatii si motivarii actiunilor personalului pentru indeplinirea atributiilor functionale sau misiunilor primite.

Insa atunci cand autoritatile se folosesc de informarea publicului ca de o forma de autopromovare menita in mod direct si exclusiv sa le imbunatateasca imaginea, aceasta se intoarce impotriva celor care au utilizat-o, cu precadere in momentele de criza - cand, de exemplu, o serie de dificultati sau de probleme mascate la nivel declarativ ies la iveala si provoaca daune insemnate la nivelul imaginii, si nu doar pentru ca ele exista, ci mai ales pentru ca au fost ascunse sau "cosmetizate". De aceea, organizatia militara ar trebui ca, dintre autopromovare (care este in fapt, o forma de propaganda) si informare publica, sa o aleaga pe a doua, pentru ca astfel va obtine, pe termen lung, imaginea favorabila pe care o vizeaza.

Serb Stancu considera ca prin imagine se intelege "reprezentarea care s-a format ca o suma de credinte, atitudini, opinii, prejudecati, experiente sau presupuneri la grupe de oameni din cadrul opiniei publice asupra unei persoane, organizati, fenomene sau obiecte"

Referitor la acelasi aspect, Andre De Peretti, Jean-Andre Legrand si Jean Boniface afirma in lucrarea lor ca "Imaginea se construieste si se mentine de-a lungul anilor prin ansamblul actiunilor de comunicare cu publicul, de orice fel, de la actualizarea constanta a paginilor de internet la prezenta unui logo recognoscibil pe toate materialele informative. Comunicarea este un drum cu doua sensuri, care inseamna interactiune; inseamna a trimite si a primi mesaje, a vorbi si a asculta, a scrie si a citi

Alegerea corecta a canalelor de informare poate solutiona o parte din presiunile externe generate de cererile publicului, pentru ca acesta poate primi raspunsuri la unele dintre intrebari, de exemplu, prin intermediul mass-media . Ofiterul de relatii publice si jurnalistii trebuie sa conlucreze pentru informarea publicului, pe baza unei relatii de incredere si respect reciproc.

Cei dintai au mesaje si informatii de transmis, in timp ce jurnalistii au acces la publicul larg, care doreste sa primeasca aceste informatii cu promptitudine si intr-o forma pe care o poate intelege. Aici insa e extrem de important si cum privesc militarii activitatea de comunicare si unde se plaseaza acestia in raport cu publicul. In conformitate cu Politica Militara de Afaceri Publice a NATO, dar si cu legislatia militara in vigoare din Armata Romaniei, abordarile privind politica de comunicare este aceea de a furniza informatii cu acuratete cu minim de intarziere, cu respectarea regulilor de securitate a informatiilor si proprietate. Politica de informare publica a organizatiei militare poate fi de trei feluri: foarte activa, activa si reactiva.

Pentru fiecare activitate de interes public desfasurata in armata, se stabileste politica de informare publica, care poate fi:

a) "foarte activa, cand personalul de informare si relatii publice depune eforturi sustinute pentru a asigura vizibilitatea activitatii in mass-media si pentru a transmite informatii referitoare la activitate; aceasta politica are la baza interesul public real sau dorit si poate fi sprijinita de o gama larga de produse si activitati de informare si relatii publice;

b) activa, cand personalul de informare si relatii publice depune eforturi de rutina pentru asigurarea vizibilitatii activitatii; scopul, precum si gama de produse de informare si de activitati de sprijin sunt, in general, limitate; aceasta politica este adoptata cand este de asteptat ca activitatea sa atraga un anumit interes din partea publicului sau cand se apreciaza ca rezultatele obtinute sunt modeste in raport cu timpul si resursele investite;

c) reactiva, cand personalul de informare si relatii publice nu face eforturi pentru a aduce in atentia publicului o activitate planificata; aceasta abordare este utilizata cand se anticipeaza un interes public nesemnificativ pentru o activitate planificata sau cand exista restrictii impuse de protejarea informatiilor clasificate ori a datelor cu caracter personal; personalul de informare si relatii publice este totusi pregatit sa raspunda la eventualele solicitari de informatii din partea mass-mediei sau a publicului. idem

In concluzie, orice organizatie, fie ea publica sau privata, trebuie sa aiba o strategie de comunicare, construita pe baza obiectivelor si a atributiilor organizatiei, ca o parte esentiala a strategiei de ansamblu. Comunicarea "este problema tuturor" si presupune munca de echipa, ca atare, departamentul/serviciul/biroul de comunicare si relatii publice nu poate functiona eficient fara sprijinul tuturor colegilor si fara expertiza acestora in diferite domenii.

III.2. Informarea interna

Informarea interna face parte din dinamica construirii imaginii institutiei militare alaturi de informarea publica. Imaginea armatei depinde in mare masura de imaginea difuzata de oamenii ce o alcatuiesc, un personal motivat din interiorul sistemului este placut si in exteriorul acestuia, devenind in acest fel un ambasador fidel, credibil si pozitiv.

Functia de informare interna capata, in prezent, cea mai mare importanta in toate programele de gestiune a imaginii prin activitatea de informare si relatii publice. Oamenii simt in permanenta nevoia sa cunoasca, sa stie din surse sigure si nu din zvonuri, care sunt problemele cele mai importante ale organizatiei din care fac parte, care sunt proiectele de schimbare si perspectivele de evolutie ale acesteia.

In activitatea de comunicare publica trebuie sa se acorde atentie aparitiei zvonurilor, in ciuda faptului ca ele sunt, de cele mai multe ori, anonime. Caracteristica definitorie a zvonului este faptul ca mesajul sufera o distorsiune continua pe masura ce trece de la un subiect la altul.

Tim O'Sulivan, John Hartley, Danny Saunders, Martin Montgomery impreuna cu John Fiske definesc in lucrarea lor zvonurile ca fiind acele discursuri neoficiale si nerevendicate, care apar ca rezultat al vehicularii unor informatii neverificate intr-un mediu social care le crediteaza deoarece satisface nevoia de informare a subiectilor

Intr-o lume dominata de interese divergente, cand dialogul, interviul, comunicatul, articolul sau stirea, intind tot felul de capcane, trebuie stapanita foarte bine arta comunicarii pentru a putea descifra corect sensul fiecaruia si a-l contracara in caz de nevoie.

O informare interna desfasurata corect si la momentul oportun vine intotdeauna sa sprijine institutia militara in derularea unor programe realiste si coerente de relationare cu societatea.

Scopul informarii interne

Activitatile de informare interna difera in functie de esalon, specificul si dislocarea acestuia in tara. In toate cazurile, primul scop al acesteia il constituie crearea conditiilor necesare institutiei militare de a-si difuza catre propriile audiente informatiile considerate esentiale pentru cresterea capacitatii de lupta, consolidarea coeziunii si spiritului de corp si intarirea moralului personalului, precum si pentru asigurarea informarii angajatilor in probleme de interes, care nu sunt disponibile din alte surse, si care le influenteaza viata personala, viata de familie si cariera.

Pentru Doru Pop, ideea centrala a comunicarii interne "este ca angajatii pot lucra mai eficient daca pot participa efectiv in cadrul organizatiei si daca sunt suficent informati. Comunicarea interna contribuie, prin schimbul de idei si de informatii, la cresterea eficientei organizatiei si la instaurarea unui climat propice de activitate."

Informarea interna este o activitate cu caracter permanent, desfasurata de catre ofiterul de relatii publice, conform reglementarilor in vigoare, activitate care nu poate fi limitata doar la organizarea unei adunari lunare de informare a personalului. Totodata, aceasta nu trebuie confundata cu informarea personalului pe linie administrativa, cum ar fi prezentarea de ordine si dispozitiuni, organizarea modului de desfasurare a unor activitati anume.

Informarile interne din Ministerului Apararii Nationale se adreseaza urmatoarelor categorii de personal militar si civil:

personalul militar in activitate si din rezerva

salariatii civili din Ministerul Apararii Nationale

elevii si studentii militari

pensionarii si veteranii de razboi

familiile acestora

Obiectivele informarii interne

Fiecare program de comunicare interna are un set de obiective care se stabilesc in urma unui audit de comunicare. In functie de nivelul de informare de la care se porneste, de structura si dimensiunile colectivului, se determina scopul programului, obiectivele, strategia si se aleg instrumentele necesare. In general, comunicarea interna este menita sa transforme un colectiv intr-o echipa, sa informeze oamenii si sa formeze sau sa consolideze o cultura organizationala distincta si motivanta.

Pe site-ul oficial al Ministerului Apararii Nationale sunt postate principalele obiective ale activitatii de informare interna:

Sprijinirea comandantilor in exercitarea functiilor de comunicare specifice actului de conducere

Dezvoltarea printre angajatii institutiei si membrii de familie ai acestora a unei mai bune intelegeri a rolului Fortelor Armate in apararea Romaniei si a rolului lor in cadrul acestora

Informarea corecta si oportuna a personalului si membrilor de familie asupra evolutiilor din mediul militar, politicilor de management a resurselor umane, retributiilor, locuintelor si a altor probleme care pot influenta moralul, sanatatea, bunastarea materiala si siguranta acestora

Promovarea spiritului cetatenesc

Recunoasterea meritelor profesionale ale personalului

Consolidarea relatiilor interumane in interiorul institutiei

Promovarea principiilor fundamentale ale Constitutei Romaiei, a madriei de a fi cetatean roman si a devotamentului pentru profesia de militar

Explicarea si popularizarea in randurile personalului a Strategiei de securitate nationala, a Strategiei militare nationale si a Doctrinei militare

Explicarea ideologiilor potentialilor adversari

Explicarea politicii de aliante militare si a puterii fortelor aliate

Informarea personalului in probleme de aparare si securitate nationala, pentru a putea informa corect, la randul lor, membrii comunitatii care sunt interesati de cariera militara. [27]

Tipuri de activitati:

Deoarece scopul informarii interne este transmiterea de informatii esentiale care nu sunt disponibile din alte surse, dar care poate influenta viata personala a militarilor, a familiilor acesora, precum si cariera profesionala, aceasta presupune o inlantuire de activitati de informare a personalului, insotite de produse de comunicare specifice.

Strategia de comunicare poate fi implementata in interiorul sistemului militar prin mai multe tipuri de activitati specifice:

activitati de informare organizate cu intreg personalul militar sau pe categorii de peronal

adunari fara ordine de zi, organizate ori de cate ori este nevoie

discutii individuale cu angajatii care pot fi afectati de modificari ale politicii de personal, reorganizarea sau restangerea activitatii

intalniri informale ale comandantului unitatii cu reprezentantii cei mai influenti ai diferitelor categorii de personal care se bucura de autoritate si incredere in randurile acestora

organizarea 'Zilei Portilor Deschise' pentru membrii de familie

intalniri cu veterani de razboi sau pensionari militari care au activat in unitatea respectiva

concursuri si competitii profesionale sau de specialitate care sa contribuie la dezvoltarea spiritului de echipa.

Produse de comunicare utile:

La indemana ofiterilor de relatii publice exista mai multe posibilitati de informare interna, dar care reprezinta in acelasi timp si mijloace de informare pentru publicul din afara sistemului militar.

Acestea se refera in primul rand la ziarele si revistele militare editate la nivel central ('Observatorul militar', 'Viata militara', 'Spirit militar modern', 'Gandirea militara romaneasca') si la nivel local ('Revista fortelor terestre', 'Marina romana', 'Cer senin', 'Curierul Armatei ', 'In slujba patriei' sau 'Scutul patriei')

Un alt mijloc important pe care il are la indemana ofiterul de relatii publice il reprezinta emisiunile militare de radio si televiziune difuzate de la nivel central ('Pro patria', 'Ora armatei', 'Voci de acasa'), dar si emisiunile militare de radio si televiziune difuzate de posturile locale.

Pentru zona din vestul Romaniei, la Radio Timisoara se difuzeaza in fiecare duminica intre orele 20.05 si 21.00 emisiunea militara "Uniti sub tricolor". Este locul in care saptamanal, redactorii militari impreuna cu ofiterul de relatii publice, prezinta pentru informare principalele stiri din actualitatea militara interna si internationala, activitati importante desfasurate de militari atat in tara cat si in teatrele de operatii, modificari ale legislatiei din domeniul militar, precum si principalele informatii referitoare la profesia militara.

In concluzie, transmiterea valorilor institutiei militare catre membrii sai se face prin comunicare interna, proces extrem de important deoarece adoptarea valorilor institutiei de catre personal este sinonima cu strangerea trupelor sub acelasi steag.

Activitatea de informare interna tinde din ce in ce mai mult sa devina o prioritate a conducerii si nicidecum o activitate secundara. Restructurarile si redimensionarile, schim­barea domeniilor de activitate, reducerea numarului de posturi, aduc schimbari profunde in interiorul colectivelor. Pentru cei neinformati, de cele mai multe ori, schimbarea inseamna nesiguranta, dificultati de adaptare, scaderea interesului pentru cariera militara. Ofiterul de relatii publice nu trebuie sa scape din vedere faptul ca un personal corect informat, motivat si atasat valorilor unitatii, permite organizatiei militare sa-si indeplineasca scopurile pentru care exista, consolideaza coeziunea si spiritul de echipa, intareste moralul persona­lului si reduce riscul de aparitie a unor eveni­mente nedorite, care pot lua forma unor crize.

In acelasi timp, putem spune ca o comunicare interna eficienta permite institutiei militare sa vorbeasca cu o singura voce, clara, pentru a penetra mediul din ce in ce mai competitiv, prin construirea unor relatii publice pozitive care reprezinta, in realitate, valorile profesate de catre institutie, impartasite de catre angajatii acesteia si care, in cadrul procesului de relatii publice, sunt exprimate in public. Valorile exprimate inseamna mai mult decat marketingul sau comunicarea, ele constituind sursa loialitatii, credibilitatii si increderii publicului in armata sa.

In timp, relatiile publice, creeaza reputatia sau imaginea pozitiva, care nu reprezinta altceva decat valorile intelese. Reputatia genereaza starea pozitiva de asteptare pentru ca institutia militara sa fie acceptata si crezuta de catre membrii societatii.

III.3. Realatiile cu comunitatea locala

Ce este comunitatea locala

Comunitatea locala reprezinta structura sociala exterioara unei unitati militare, care se manifesta in aria geografica in care activeaza respectiva institutie. Ea poate fi orasul, comuna sau satul in care este dispusa sau in apropierea carora se gaseste aceasta. Comunitatea locala are o structura complexa si un caracter dinamic. Ea cuprinde institutii, organe ale administratiei locale, organizatii si asociatii neguvernamentale, perso­nalitati publice.

Din punctul de vedere al activitatii de relatii publice, comunitatea locala cuprinde mai multe categorii de public, structurate pe baza unor interese, atitudini, aptitudini comune (politice, economice, culturale, religioase, etnice); adesea, atitudinile acestor categorii de public sunt influentate de anumiti lideri de opinie (oficialitati locale, lideri sindicali sau religiosi, investitori, editori de presa etc.).

Categoriile de public ale comunitatii locale sunt intr-o interactiune permanenta.

De ce sunt necesare relatiile cu comunitaea locala

Faptul ca institutia militara nu este izolata ci, dimpotriva, are in jurul sau comunitati umane mai mici sau mai mari, mai apropiate sau mai departate, implica existenta unor legaturi de vecinatate.

George David este de parere ca "relatiile cu comunitatea locala cuprind ansamblul activitatilor desfasurate nemijlocit de o organizatie (in general, de reprezentanti ai acesteia) pentru a castiga bunavointa, simpatia, increderea, sprijinul vecinilor din spatiul geografic al organizatiei respective, fie ca acesti vecini sunt alte organizatii sau persoane din mediul exterior

Pentru ca o unitate militara, indiferent care ar fi aceasta, sa-si indeplineasca in conditii bune misiunile care-i revin, este conditionata de o serie de factori fizici, care tin de amplasarea ei din punct de vedere geografic, dar si factori umani. Acestia din urma se refera atat la personalul militar al unitatii, cat si la membrii comunitatii locale din vecinatatea acesteia.

Relatiile cu comunitatea locala se nasc, in primul rand, din necesitatea unui cadru social in care membrii institutiei militare sa nu se simta izolati, ci sa duca o existenta normala, intr-un mediu capabil sa le satisfaca trebuintele firesti de comunicare, de informare, educative, culturale, de recreere, de integrare si apartenenta sociala atat pentru ei, cat si pentru familiile lor.

Neglijarea acestor trebuinte ii poate afecta negativ, in pofida unei foarte bune pregatiri profesionale.

Pentru toate acestea, personalul militar are nevoie de sprijinul si intelegerea localnicilor, mai ales atunci cand activitatile desfasurate le-ar putea crea probleme sau nemultumiri. In acest sens, unitatea militara, prin comandantul acesteia sau prin ofiterul de relatii publice, va cauta sa initieze contacte mai intai cu reprezentantii comunitatii locale, cu aceste ocazii manifestandu-si disponibilitatea de a coopera si dorinta de a se ajuta reciproc.

Localnicii vor afla astfel cum vor beneficia ei insisi de sprijin din partea organizatiei in cazul unor situatii deosebite. Odata stabilite, aceste legaturi vor putea fi intarite punandu-se in practica programe de relatii cu comunitatea, menite sa intretina atitudinea pozitiva, una fata de cealalta, a celor doua parti.

Scopul principal al relatiilor cu societatea este acela de a comunica. Prin activitatea de comunicare se urmareste asigurarea unei bune vizibilitati a organizatiei militare in opinia publica si de a descifra sau decodifica cerintele publicului cu privire la organizatie. Comunicarea, indiferent de limbajul sau mijlocul folosit, trebuie sa intareasca imaginea in reprezentarea publicului.

Ce implica relatiile cu comunitatea locala

Relatiile organizatiei cu comunitatea se realizeaza in special prin intermediul conducerii acesteia, mai ales al sefului, ca prim - reprezentant al institutiei pe care o conduce. Datorita multitudinii de sarcini pe care le presupune aceasta functie, seful isi constituie, de obicei, o echipa formata din specialisti care au rolul de a-l consilia in diferite probleme, printre care se va afla in mod obligatoriu si ofiterul de relatii publice.

Ofiterul de relatii publice este fi elementul de legatura al sefului cu comunitatea locala. In acest sens, acesta va avea posibilitatea de a-l sfatui pe comandantul unitatii cu privire la importanta angajamentelor sale fata de comunitatea locala, la gradul de implicare in relatiile cu aceasta.

Odata ce vor fi intelese importanta si beneficiile acestor angajamente, ofiterul de relatii publice propune masuri menite sa imbunatateasca aceste relatii si sprijina in totalitate actiunile de punere in aplicare a propunerilor care au fost formulate in acest scop.

Relatiile cu comunitatea se pot desfasura in mod natural, fara interventii din partea cuiva. Pentru a avea, totusi, un control asupra acestor relatii si pentru a le putea evalua, este necesar sa existe un plan de principiu in acest sens.

Acesta se poate realiza dupa parcurgera urmatorilor pasi:

a. Formularea obiectivelor

Acest prim pas reprezinta punctul de plecare, prin care se stabilesc obiectivele care se urmaresc prin relatiile cu comunitatea locala. Iata in continuare cateva exemple de asemenea obiective:

integrarea institutiei militare in viata comunitatii in sistemul relatiilor existente; 

informarea comunitatii cu privire la rolul, misiunile si activitatile desfasurate;

obtinerea de sprijin si acceptare din partea comunitatii fata de prezenta si misiunile specifice ale institutiei militare in zona.

explicarea misiunilor armatei si ale unitatii militare din zona

mentinerea reputatiei unitatii militare de bun vecin si de organizatie profesionista si respectabila

informarea comunitatii locale asupra modului in care poate fi sprijinita de militari, precum si in legatura cu dorinta acestora de a lua parte activ la viata sociala locala

promovarea profesiei militare in cadrul comunitatii locale

b. Documentarea (strangerea informatiilor) Un program de relatii cu comunitatea locala, bine construit, necesita depistarea unui mare numar de fapte, inainte de a consemna ceva in scris. Un minim necesar de cerinte ar fi urmatoarele:

opiniile membrilor din conducerea institutiei militare despre intentia de a sprijini relatiile cu comunitatea 

de ce anume are nevoie comunitatea de la organizatie, si ce anume poate oferi aceasta

obiceiurile locului si atitudinile comunitatii

interesele impartasite atat de comunitate, cat si de organizatia militara

Ca surse pentru documentare, pot fi utilizat colectii ale presei locale, monografii, lucrari de specialitate, anuare statistice, brosuri, pliante editate de diferite institutii

c. Programarea activitatilor

O planificare efectiva este esentiala pentru a imprima o directie realista institutiei militare. Stabilind tintele, programele si coordonand activitatile impreuna cu alte structuri de relatii publice, se pot obtine efecte sinergice.

Deciziile luate in ultima clipa, nefundamentate serios, vor crea interferente nedorite si nemultumiri serioase fata de actiunea institutiei. Aceasta atitudine poate deveni evidenta atunci cand militarii vor veni in contact cu membri ai societatii.

Principalele mijloace folosite pentru crearea si mentinerea unor bune relatii cu comunitatea sunt:

• dialogul direct cu personalitatile si membrii comunitatii
• participarea militarilor la evenimente importante din viata comunitatii - comemorari, aniversari, competitii sportive locale, reuniuni, sedinte ale consiliilor locale
• sprijinul efectiv acordat comunitatii locale in cazul producerii unor dezastre sau calamitati naturale
• invitarea membrilor comunitatii la evenimente importante din viata unitatii
• editarea si difuzarea de brosuri, pliante si materiale de prezentare
• vizite ale militarilor in unitati si obiective socio-culturale

d. Evaluarea

Treapta de evaluare in cadrul relatiilor cu societatea este procesul de determinare a succesului obtinut pe baza unui program sau a programelor urmarite. Acesta este momentul cand se revad obiectivele, cat de bine a fost executat planul si daca acestea s-au realizat bine. O evaluare generala sau o analiza finala va aduce o fundamentare temeinica in vederea imbunatattirii programelor similare in viitor. Principalul motiv pentru a avea obiective masurabile este de a facilita procesul de evaluare. Informatiile in procesul de evaluare pot fi obtinute atat de la cei care executa programul, cat si de la cei care reprezinta audienta.

Pentru o buna evaluare trebuie selecta metoda care va da cel mai bun rezultat pe plan intern si extern.

Este important sa amintim ca fiecare program trerbuie evaluat intr-un fel sau altul. Invatam din greselile noastre si, ceea ce este mai important, trebuie sa avem o evidenta a succeselor noastre. Pe acest temei, acele metode care au dat rezultate foarte bune pot fi folosite din nou.

In concluzie relatiile cu comunitatea locala sunt parte componenta a activitatii de relatii publice, iar o dezvoltare planificata a acestor relatii necesita o buna cunoastere a partenerului: comunitatea locala. Aceste tipuri de relatii NU sunt optionale si ele vor exista cu sau fara voia ofiterului de relatii publice .

CAP. IV. OFITERUL DE RELATII PUBLICE

IV.1. Atributiile pe care trebuie sa le indeplineasca ofiterul de relatii publice

A comunica este esential pentru o organizatie sau pentru o institutie ce se dezvolta sau se straduieste sa impuna in spatiul public un nou set de valori, o noua filozofie de actiune. Iar cand aceasta ,,noua filozofie" vizeaza o problematica de interes general, cum este cea a apararii nationale sau a profesiei militare ,,a comunica", stiintific, devine absolut obligatoriu, pentru ca, de calitatea si acuratetea mesajelor emise, ca si de exacta interpretare si valorificarea a celor primite, depind foarte multe dintre cunoscutele sau necunoscutele ecuatiei relationale a institutiei militare. Din acest motiv, profesia de ofiter de relatii publice a devenit cu timpul profesie de sine statatoare, careia i-au fost incredintate responsabilitati din ce in ce mai mari.

Munca ofiterilor de relatii publice este definita mai mult de cei cu care interactioneaza, decit de cei care o practica. Un ofiter de relatii publice nu va urmari niciodata promo­varea propriei imagini, ci pe cea a institutiei, altfel nu este considerat util.

In lucrarea sa, Cristina Coman subliniaza faptul ca "relatiile publice sunt o profesie orientata spre interesul public, nu spre satisfactiile si interesele individuale

Din acest punct de vedere, ofiterii de relatii publice nu raspund sistematic anumitor asalturi ale jurnalistilor, evita de cele mai multe ori dreptul la replica, preferand, spre inte­resul institutiei militare, sa adopte o strategie pasiva.

Este extrem de important modul in care militarii percep activitatea celor care ocupa aceasta functie in ierarhia institutiei. Exista anumite actiuni desfasurate de ofiterul de relatii publice care scapa observatiei publicului intern. Cercetarea publicului-tinta, implementarea si evaluarea obiectivelor, a strategiilor si tacticilor de actiune, stabilirea de contacte si initierea unor programe de colaborare cu organizatii locale sau institutii similare, studierea tendintelor de manifestare a unei crize si propunerea unor masuri  de prevenire, anticiparea evenimentelor si pozitionarea armatei fata de acestea sunt doar cateva exemple.

Nici o organizatie nu poate trai fara comunicare. Daca nu sunt aduse la cunostinta opiniei publice, un eveniment, o initiativa sau un proiect, acestea nu exista pentru societate. De aici putem spune ca rezulta si necesitatea institutiei militare de a comunica, de a-si face simtita prezenta in societate printr-o exprimare publica. Pentru a avea succes, ofiterii de relatii publice din unitatile apartinind Ministerului Apararii Nationale isi stabilesc obiective pentru indeplinirea carora cauta sa construiasca o anumita imagine a armatei.

In conformitate cu ordinul nr.12/2009 a ministrului Apararii Nationale structurile si personalul de informare si relatii publice incadrat pe functii distincte organizeaza si desfasoara activitatile de informare si relatii publice ale structurilor pe care le deservesc si indeplinesc urmatoarele atributii principale:

a)  desfasoara activitatea de informare publica, in conditiile legii;

b)  intocmesc anual, documentele de planificare a comunicarii la nivelul esalonului respectiv;

c)  organizeaza si desfasoara activitatea de informare interna a personalului;

d)  organizeaza si desfasoara activitati de promovare a profesiei militare;

e)  gestioneaza in toate situatiile relatiile unitatii si personalului acesteia cu mass-media;

f)   coordoneaza activitatea mass-mediei militare din zona lor de responsabilitate;

g)  monitorizeaza aparitia in presa locala a informatiilor referitoare la activitatea esalonului la care activeaza si a unitatilor subordonate si le prezinta comandantilor/sefilor structurilor respective, informand totodata esalonul superior;

h)  consiliaza comandantul/seful structurii la care functioneaza in organizarea relatiilor cu comunitatea locala;

i)   organizeaza, la ordinul comandantului structurii la care functioneaza, cand situatia concreta o impune, conferinte sau briefinguri de presa;

j)   identifica nevoile de informare ale militarilor din zona de responsabilitate;

Ofiterul de relatii publice trebuie sa depaseasca stadiul de intermediar intre organizatia militara si societate, la cel de persoana angajata activ in apararea intereselor institutiei. Ca partener social credibil, pentru a nu exista inadvertente intre ceea ce afirma in spatiul public si realitate, el va trebui sa vegheze ca obligatiile sociale ale institutiei militare sa fie respectate.

De asemenea, va trebui sa selecteze mijlocul de presa adecvat pentru ca mesajul lui sa ajunga la publicul-tinta vizat, urmarind ca subiectul pe care il propune sa fie atractiv, de interes pentru reprezentantii mass media.

Cel mai mare dusman al ofiterului de relatii publice este timpul. Batalia pentru exclusivitate si intaietate in relatarea evenimentelor, reducerea timpului de colectare si de punere in pagina a informatiilor de catre jurnalisti creeaza presiuni asupra ofiterilor de relatii publice privind furni­zarea cu promptitudine a informatiilor solicitate. Pentru a realiza o documentare exacta, el depinde de cele mai multe ori de alte persoane din structura unitatii, care uneori nu inteleg urgenta cu care trebuie sa raspunda solicitarii. La aceasta se adauga timpul utilizat pentru redactarea documentului, apro­barea lui, ceea ce face din ofiterul de relatii publice o persoana in permanenta lupta cu minutele.

Specialistul in relatii publice din mediul militar are datoria de a fi prima sursa de informatii, binecunoscuta, de incredere si la care se poate apela cu mare usurinta. Daca activitatea acestuia de informare este facuta profesionist, publicul castiga consistent prin faptul ca este informat prompt si corect despre ceea ce se intampla cu institutia militara, iar aceasta isi va putea face cunoscute mesajele pe care doreste sa le promoveze.

IV.2. Principalele calitati ale ofiterului de relatii publice

Cu toate ca este considerata a fi o profesie tanara, care acum atinge faza de maturitate si este permanent obligata sa faca fata la provocari pe plan profesional si social, relatiile publice si-au gasit locul firesc in structurile organizatiilor, participand la luarea tuturor deciziilor cu impact mediatic, gestionand climatul de munca, imaginea publica, grabind schimbarea si adaptarea organizatiilor la mediul extern.

Institutia militara, ca intreg, nu comunica decat prin persoanele abilitate sa desfasoare astfel de actiuni.

Pentru a desfasura o activitate corespunzatoare, ofiterii de relatii publice, indiferent de esalonul la care isi desfasoara activitatea, trebuie sa dobandeasca abilitati specifice colaborarii cu reprezentantii mass-media si sa invete tehnici si metode diferite de cele uzitate in functia lor de baza pentru care au fost pregatiti. Instruirea acestora in domeniul relatiile publice nu are loc in scolile sau academiile militare, ci se executa prin cursuri de pregatire specifice organizate de catre Directia Relatii Publice a Ministerului Apararii Nationale, imediat dupa numirea in functie.

Dumitru Iacob si Diana-Maria Cismaru considera ca "rolul unui specialist in relatii publice este de tehnician (introduce programul de relatii), expert (identifica si rezolva poblemele, coordoneaza si dezvolta strategia adoptata), promotor al comunicarii (mediator si/sau interpret intre organizatie si publicurile sale) sau promotor al rezolvarii de probleme (secund al managementului organizational)

Calitatile cerute pentru un astfel de specialist din mediul militar sunt aceleasi ca la orice departament de relatii publice al unei institutii civile. Se evidentiaza loialitatea, autoritatea, credibilitatea, eficienta, echilibrul, bunul-simt.

  O trasatura importanta, credibilitatea, este data de abilitatile personale ale fiecarui practicant al acestei profesii. Pe langa o cultura generala solida, ofiterul de relatii publice trebuie sa posede imaginatie, creati­vitate, dinamism, omniprezenta, responsa­b­i­litate si loialitate fata de institutie. El trebuie sa cunoasca foarte bine unitatea, specificul acesteia, sa identifice in permanenta nevoile de informatii ale diferitelor categorii de public, atitudinile si comportamentele lor si sa stabileasca legaturi cu acestia. Inainte de a se exprima in public, ofiterul de relatii publice trebuie sa tina seama de mediul in care va lansa mesajele si in functie de evolutia mediului sa adapteze permanent aceste mesaje. Anticiparea viitorului permite institu­tiei militare derularea unor activitati pe termen lung, in armonie cu asteptarile categoriilor de public.

Cristina Coman, este de parere ca "pentru a-si putea indeplini cu succes sarcinile si pentru a putea face fata diverselor probleme de comunicare pe care le genereaza munca zilnica, membrii biroului de relatii publice trebuie sa posede anumite calitati (native ori dobandite), [ . ] trebuie sa dea dovada de rabdare, de amabilitate, de simtul umorului, de abilitatea de a ceda in unele privinte, de maleabilitate [ . ]"

Exigentele profesionale pe care le reclama practicarea acestei meserii (cunoasterea mas-media, a strategiilor si tacticilor de comunicare, alegerea suporturilor utilizate, conceperea si transmiterea unor mesaje clare, evaluarea tuturor etapelor planificarii) completeaza tabloul calitatilor unui bun ofiter de relatii publice.

Esenta activitatii o reprezinta comunicarea, acest proces bidirectional, care trebuie bine stapanit si folosit. Un ofiter de relatii publice primeste informatiile, le filtreaza si apoi le disemineaza. In aceeasi maniera, orice stire pe care vrea sa o faca cunoscuta trebuie sa o adapteze nivelului de intelegere al publicului tinta si sa reuseasca sa implementeze mesajul cheie. Este acea persoana care trebuie sa inteleaga si sa se faca inteles de un public eterogen, cu niveluri de pregatire si intelegere diferite, cu dorinte si interese diverse.

Alaturi de comunicare, disponibilitatea este o alta trasatura fara de care rolul sau nu se poate indeplini, generand o imagine defavorabila institutiei militare pe care o reprezinta.

Disponibilitatea permanenta induce presei sentimentul de incredere in ofiterul de relatii publice, asa incat nu va exista ezitare in a-l contacta anterior redactarii unei stiri. Acest lucru este extrem de benefic pentru unitatea care face obiectul articolului respectiv, oferind posibilitatea furnizarii unui punct de vedere ce va fi prezentat o data cu stirea. In acest caz, pot fi corectate eventualele erori sau neclaritati ale informatiilor deja detinute de presa, efectul punctului de vedere exprimat de catre acesta fiind de impact. O stire ce contine neadevaruri, difuzata fara ca ofiterul de relatii publice sa poata fi contactat sau fara ca aceasta sa exprime opinia institutiei militare, va avea un efect negativ asupra opiniei publice si orice revenire ulterioara sau precizare facuta prin intermediul unui comunicat de presa, nu va putea elimina informatia primara deja imprimata in memoria publicului.

Toate aceste abilitati ofera credibilitate fata de jurnalisti, dar si fata de personalul propriu. Credibilitatea se castiga extrem de greu, printr-o activitate sistematica, adaptata realitatilor, dar in acelsi timp exista posibilitatea de a se pierde foarte repede, atunci cand se comit erori.

Este de dorit ca un ofiter de relatii publice sa aiba cunostinte numeroase din cele mai variate domenii, sa fie diplomat si sa dea mereu dovada de tact si bun simt. Ofiterul de relatii publice trebuie sa fie mana dreapta a comandantului unitatii si sa aiba acces la deciziile luate precum si la stabilirea obiectivelor generale.

Toleranta, nicidecum incapatanarea, aroganta si convingerea ca parerile lui sunt singurele corecte, trebuie sa se numere printre calitatile sale, la fel ca si stabilitatea, dorinta de perfectionare profesionala permanenta si deschiderea intelectuala.

Profesionistul in relatii publice trebuie sa fie si creativ, sa rastoarne paradigme, moduri de a gandi. El trebuie sa fie capabil sa gaseasca asocierea potrivita la momentul oportun.

Fireste, acesta este un portret ideal al specialistului in relatii publice, dar din pacate nu exista multi care sa indeplineasca toate aceste conditii.

Tracy Brian spune ca "abilitatile, talentul, pasiunea, experienta si studiile reprezinta un alt set de elementele-cheie ale succesului in domeniul relatiilor publice, un domeniu absolut fascinant. Fara acestea se obtine doar mediocritate si extrem de rar o 'sclipire' de moment, de multe ori unica intr-o cariera de o viata"[33].

IV.3. Metode utilizate de ofiterul de relatii publice pentru o comunicare eficienta

Principalul canal comunicational destinat activitatilor de informare a opiniei publice referitor la institutia militara il reprezinta mass-media.

Sintagma mass-media desemneaza ansamblul mijloacelor de informare sau, chiar, comunicare in masa, fiind definite de catre Claude-Jean Bertrand ca "suporturi tehnice ce servesc la transmiterea mesajelor catre un ansamblu de indivizi separati

Dat fiind impactul deosebit pe care il detine mass media civila se poate considera ca aceasta contribuie intr-o masura importanta la cristalizarea imaginii institutiei militare atat in mediile interne, dar si in cele internationale.

Tinand cont de acest aspect, ofiterul de relatii publice este pus deseori in situatia de a scrie materiale destinate difuzarii prin presa

Pentru a putea transmite mesaje catre opinia publica prin intermediul mass-media, el trebuie sa fie familiarizat pe deplin cu "limbajul" si cu specificul presei si sa cunoasca cat mai bine specificul mass-media si comunicarii prin intermediul acestui canal, ceea ce constituie o parte importanta a bagajului de cunostinte si deprinderi necesare unui profesionist de relatii publice.

Un ofiter de relati publice urmareste ca, prin intermediul mass-media, sa influenteze anumite audiente-tinta, pe care sa le convinga si sa le motiveze intr-un anumit sens, fara a se indeparta insa de adevar si fara a incerca sa-si manipuleze destinatarii.

Stirea de presa

Atat ziaristii, cat si consumatorii produselor de presa in general, vorbesc adesea despre "stirea de presa". Ce este, de fapt, "stirea de presa"?

Cristian Popescu Florin si Radu Balbaie definesc stirea de presa ca find "orice lucru nou pe care il inveti astazi si pe care ieri nu-l stiai"[35].

In fapt, stirea de presa ar putea fi caracterizata ca fiind modalitatea cea mai la indemana pentru difuzarea informatiilor de actualitate (evenimente care tocmai s-au petrecut, care sunt in desfasurare sau care urmeaza sa aiba loc in viitorul apropiat). Ea este destinata exclusiv publicarii si, de obicei, este preluata si difuzata ca atare de mass-media interesate.

Prin elementele pe care le cuprinde, stirea de presa trebuie sa raspunda la intrebarile pe care si le pune receptorul (cititor, telespectator, radio-ascultator)

Acestea sunt:

• Cine (este implicat sau este autorul evenimentului, actiunii)?
• Ce(s-a intamplat, s-a petrecut)?
• Unde (a avut loc evenimentul)?
• Cand (s-a petrecut)?
• Cum (s-au desfasurat faptele)?
• De ce (care a fost motivul, cauzele evenimentului)?

Structura unei stiri de presa urmeaza modelul "piramidei rasturnate" Aceasta presupune ca informatiile care compun stirea sunt ordonate in ordinea descrescatoare a importantei lor, cele mai insemnate informatii aflandu-se in primul paragraf.

Adoptarea acestei structuri este necesara deoarece editorii si cititorii parcurg, de obicei, primele paragrafe ale unei stiri pentru a decide daca ii intereseaza sau nu.

Comunicatul de presa

Comunicatul de presa este o forma de difuzare in scris a informatiilor care, spre deosebire de stirea de presa, nu este destinata in primul rand publicarii, ci, mai ales, informarii mass-media.

La fel ca si stirea, comunicatul de presa[37] reprezinta o forma activa de difuzare a informatiei, in care initiativa apartine posesorului acesteia. In redactarea si difuzarea unui comunicat de presa, ofiterul de relatii publice trebuie sa tina cont de faptul ca, pentru mass-media, comunicatele sunt surse de informatii oficiale.

Comunicatul de presa apare din initiativa sursei detinatoare a informatiei, adica din initiativa institutiei militare, dar acest lucru nu inseamna insa ca mass-media au obligatia de a prelua si publica informatia astfel difuzata; aceasta va fi preluata numai daca va fi considerata ca importanta si atractiva pentru opinia publica; prin urmare, sarcina ofiterului de relatii publice este de a redacta si difuza comunicatele de presa numai atunci cand acestea sunt oportune: cand informatia este de interes public.

Referitor la comunicatul de presa, Cristina Coman afirma ca acesta este utilizat si apreciat atat de reprezentantii biroului de presa, cat si de jurnalisti, deoarece raspunde unor necesitati stringente ale celor doua tipuri de institutii; comunicatul constituie un instrument prin care, pe de o parte, o organizatie poate sa aduca la cunostinta presei - si, prin ea, a publicului - unele informatii legate de activitatea ei, iar pe de alta parte, reprezentantii presei pot obtine anumite date, din sursa sigura si fara a mai depune efortul necesar documentarii proprii"

O ultima mentiune trebuie facuta cu privire la stilul de redactare al comunicatului, care trebuie sa fie conceput astfel incat sa castige competitia cu celelalte mesaje care bombardeaza zilnic redactiile mass-media si opinia publica.

Referitor la redactarea comunicatului de presa, George David afirma ca are aceleasi reguli ca si la redactarea stirii de presa si utilizand aceeasi tehnica a piramidei inversate. Acest lucru este necesar deoarece de multe ori comunicatele de presa bine scrise sunt preluate de mass-media fara modificari"

De obicei, comunicatul de presa se redacteaza in scris si se transmite prin fax, e-mail sau (mai rar) prin posta clasica ori curier.

Articolul de presa

Articolul de presa este mai usor si, in acelasi timp, mai dificil de scris decat stirea sau comunicatul de presa. Este mai usor de scris pentru ca el nu necesita neaparat respectarea tuturor constrangerilor ce privesc redactarea unei stiri sau a unui comunicat, precum regula "piramidei inversate" sau a celor sase intrebari esentiale. Totodata, el este mai dificil de redactat, deoarece de aceasta data autorul are deplina libertate si responsabilitate in alegerea formei de exprimare, cu conditia sa transmita mesajele dorite, pe care sa le inzestreze cu un impact cat mai mare asupra publicului-tinta vizat.

In activitatea sa, ofiterul de relatii publice trebuie sa caute si sa fructifice ocaziile de a scrie nu numai stiri si comunicate de presa despre organizatia sa, ci si articole. Acestea produc un efect favorabil asupra imaginii organizatiei, deoarece publicul acorda, de obicei, o mare credibilitate informatiilor preluate din mass-media; este binecunoscuta mentalitatea conform careia un eveniment sasu o afirmatie sunt adevarate pentru ca "am vazut la televizor" sau "am citit in ziar".

Aparitiile in presa sunt cel putin la fel de benefice pentru imaginea organizatiei ca si publicarea de reclame platite, conditia pentru asemenea aparitii este sa fie oneste si obiective.

Interviul

Daca stirea si comunicatul de presa reprezinta forme active de difuzare a informatiilor, in care initiativa apartine posesorului acestora, interviul este o forma pasiva, in care intervievatul raspunde intrebarilor ziaristului. Pentru ziaristi, interviul reprezinta atat o forma de prezentare a informatiilor, cat si un mijloc de documentare proprie.

Mihai Coman spune ca interviul este, inainte de toate, o conversatie cu un demers investigativ"

In functie de specificul mass-media pentru care este acordat, interviul poate fi:

• pentru presa scrisa;
• pentru radio;
• pentru televiziune.

Interviul pentru presa scrisa se poate desfasura fie sub forma unei discutii inregistrate pe banda audio, pe care apoi ziaristul o prelucreaza pentru publicare.

In ceea ce priveste radioul si televiziunea, in functie de pregatirile prealabile pe care le poate face intervievatul, Dan Mircea considera ca "exista trei tipuri de interviuri":

• interviul spontan, in care nimic nu este pregatit dinainte, iar intervievatul nu stie decat cel mult tema generala care urmeaza sa fie abordata;
• interviul pregatit, in care toate intrebarile si raspunsurile sunt pregatite in prealabil, de cele mai multe ori chiar in scris, si in care atat ziaristul, cat si intervievatul urmeaza cu strictete "scenariul" ce a fost pregatit. Avantajul consta in faptul ca vor fi spuse exact lucrurile stabilite dinainte si considerate in prealabil ca fiind importante; in schimb, de cele mai multe ori devine evident dezavantajul creat de faptul ca se citeste sau se repeta ceva exersat in prealabil, lucru care duce la disparitia spontaneitatii si a naturaletei, creand o atmosfera artificiala;
• interviul semi-spontan, in care ziaristul si intervievatul stabilesc in prealabil intrebarile (tipurile de intrebari) care vor fi puse. Intervievatul isi poate astfel pregati in minte raspunsurile. Ca urmare, de obicei raspunsurile sunt mai complete decat in cazul interviurilor spontane si nu mai au aerul artificial intalnit in cazul interviurilor pregatite.

Conferinta de presa

Conferinta de presa este una dintre cele mai complexe activitati desfasurate in relatiile cu mass-media. Ea se organizeaza cu ocazia unor actiuni majore, de anvergura, care suscita un inalt grad de interes din partea opiniei publice.

Se pot distinge doua tipuri de conferinte de presa:

conferinta de presa dirijata: are o anumita tematica stabilita din timp, incepe cu o declaratie initiala, dupa care ziaristii pun intrebari (legate, cel putin teoretic, de subiectul pus in discutie). Avantajul acestui tip de conferinta este acela ca ofera organizatorului un management eficient al evenimentului, rezultatele fiind previzibile, iar pregatirile fiind mai simple;

conferinta de presa libera, in care intrebarile ziaristilor pot aborda o gama larga de teme. Acest tip de conferinta are avantajul de a atrage mai multi ziaristi, insa necesita o experienta redutabila, deoarece un asemenea eveniment este dificil de condus, iar rezultatele sunt greu de prevazut. [42]

Dan Mircea sustine "ca o conferinta de presa reprezinta un procedeu specific relatilor publice utilizat atunci cand o organizatie are de comunicat ceva foarte important, ceva de larg interes, sau ceva nou" [43]

De regula, o conferinta de presa este necesara:

• pentru a anticipa un eveniment de interes major pentru mass-media;
• pentru a focaliza atentia presei asupra unui obiectiv;
• pentru a economisi timp, preintampinand un numar mare de interviuri individuale;
• pentru a furniza simultan, mai multor mass-media, date despre un eveniment sau  proiect.

Cristina Coman este de parere ca organizarea unei conferinte de presa, "formula cea mai oficiala' de comunicare cu mass-media, este justificata doar atunci cand exista un eveniment foarte important, care prezinta interes pentru o larga parte a publicului, si cand dorim nu numai sa informam ziaristii, ci si sa le oferim posibilitatea sa le puna intrebari conducatorilor organizatiei."

Briefing-ul de presa

In multe privinte, briefing-ul este asemanator conferintei de presa.

Conform Directiei Relatii Publice, "deosebirile de baza constau in faptul ca in cadrul briefing-ului se supune discutiei un singur subiect, de o complexitate mai restransa decat in cadrul conferintei, precum si in durata mai scurta a briefing-ului. In ceea ce priveste limitele subiectului abordat in cadrul briefing-ului, precizarea de la bun inceput si respectarea limitelor acestuia constituie o regula de baza

Daca pentru o organizatie exista mai multe solicitari pe aceeasi tema din partea mai multor mass-media, acest fapt este un indiciu ca ar fi oportuna organizarea unui briefing de presa.

Briefing-ul de presa are doua parti: declaratia initiala si formularea intrebarilor si a raspunsurilor.

Declaratia initiala va fi prezentata de persoana care sustine briefing-ul. Copii ale textului acesteia, precum si alte materiale ajutatoare, pot fi inmanate ziaristilor care iau parte la briefing.

Comunicarea electronica

Dezvoltarea comunicarii electronice, in special a Internetului, a deschis inca o cale, mult mai facila si oferind mai multe posibilitati decat celelalte, pentru cei care doresc sau trebuie sa disemineze catre opinia publica informatii despre propriile organizatii.

Fenomenul Internet a produs mutatii globale in toate sferele vietii sociale, inclusiv in cea a activitatii de relatii publice. Internetul nu este doar un nou mijloc de a "cladi relatii", de a cauta obtinerea intelegerii, bunavointei, simpatiei si sprijinului public prin comunicarea cu un anumit public-tinta bine delimitat; el este un mediu in care fiecare participant are potentialul de a fi concomitent consumator (deci "tinta") si emitator de mesaje.

Prin urmare, acel ofiter de relatii publice care se incapataneaza sa ramana cantonat in sfera relatiilor publice "clasice", fara a incerca sa se adapteze realitatilor unei lumi din ce in ce mai dependente de Internet, va putea rezista foarte putin timp noilor provocari pe care le aduce aceasta stare de fapt.

In prezent, orice organitatie au o nevoie disperata de a fi "vazuta" in retea. Aici intervine rolul specialistului de relatii publice, care trebuie sa faca website-ul functional nu numai din punct de vedere tehnic, ci si din cel al comunicarii.

Un ofiter de relatii publice poate promova imaginea institutiei militare in mediul comunicarii electronice prin cateva mijloace:

utilizarea postei electronice. Pentru aceasta, trebuie creata in primul rand o lista de adrese de e-mail ale persoanelor care fac parte din audientele pe care le vizeaza organizatia. La adresele din aceasta lista pot fi trimise apoi, periodic, mesajele organizatiei, proces asemanator cu cel al postei directe realizat prin intermediul serviciilor postale "clasice".

crearea si difuzarea unor newsletter-e electronice. Un newsletter de acest gen poate mediatiza un anumit subiect. Newsletter-ul se difuzeaza electronic, conform procedeelor pstei electronice. Si de aceasta data ofiterul de relatii publice trebuie sa se implice in selectarea judicioasa a publicului-tinta pe care il vizeaza. Pentru mai multa eficacitate, newsletter-ul poate fi stocat pe Internet, unde cei interesati pot gasi oricand arhive in care sa caute informatiile dorite.

realizarea unui website. Un website este o grupare de fisiere, organizate de obicei intr-o structura arborescenta. Aceasta grupare este apoi gestionata din punct de vedere tehnic de catre un furnizor de servicii Internet, care asigura accesibilitatea lor permanenta. Trebuie retinut faptul ca furnizorul de servicii Internet nu asigura mentinerea si actualizarea website-ului din punctul de vedere al continutului informational, acest lucru constituind in totalitate sarcina organizatiei detinatoare.

In concluzie, un specialist de relatii publice nu poate face lucruri. El poate consilia, poate da sfaturi, dar nu poate lua deciziile finale. Si acesta este marele avantaj, dar in acelasi timp si un mare handicap.

Menirea unui specialist de relatii publice, a unui bun comunicator este de a aduce mai aproape institutia militara de publicul ei.

Talentul unui specialist de relatii publice, a unui adevarat comunicator este abilitatea de a-si aduce mesajul mai aproape de cheia in care il citeste publicul.

In fine, forta profesionistului de relatii publice consta in a aduce mai aproape rezultatele comunicarii de obiectivele ei.

De aceea, existenta unui ofiter de relatii publice in orice unitate militara este extrem de necesara, el reprezentand principala sursa de informare si, poate, cel mai important lucru, imaginea organizatiei.

Mai multe TRIMITERI, TRIMITERI, TRIMITERI !

La FINALUL pasajului citat !

Incearca sa faci o trecere logica intre capitole, sa legi conceptele discutate in ele, macar printr-un paragraf

Ai discutat in teorie, ca umplutura, concepte care nu se regasesc in planul studiului de caz

Ori le elimini, ori le tratezi si in partea practica

Atentie si la ortografie - punctuatia e OK 90%

La notele de subsol citeaza complet numele autorului, titlul etc

STUDIU DE CAZ

CAP.V. Centrul Militar Zonal Timis - Interesul MANIFESTAT DE tineriI din judetul Timis pentru PROFESIA MILITARA

Acest capitol isi propune sa prezinte cat mai bine succesul, dar si provocarile procesului de promovare, recrutare si selectie a personalului militar profesionist in cadrul Centrului Militar Zonal Timis, proces la care ofiterul de relatii publice si-a adus o contributie substantiala.

Succesul, performanta si competitivitatea organizatiei militare depind in mare masura de continutul si calitatea procesului de promovare, recrutare si selectie al resursei umane, care in tarile dezvoltate membre ale Aliantei Nord-Atlantice (NATO) si-a castigat deja statutul de domeniu primordial de preocupare. Intregul proces necesita tehnici speciale, relatiile publice jucand un rol important, calitatea acestuia conditionand performantele viitoare ale institutiei armate. Astfel, recrutarea nu este altceva decat un amplu proces de cautare, identificare, localizare si atragere a candidatilor potentiali din care se vor selecta cei mai competitivi si care corespund cel mai bine cerintelor si intereselor armatei. Totodata, promovarea profesiei militare si recrutarea fac parte dintr-un proces public prin care oferta devine cunoscuta celor interesati si reprezinta o comunicare in dublu sens: organizatie-candidat si candidat-organizatie.

Principalul obiectiv, in realizarea acestei lucrari, a fost studierea atitudinilor, opiniilor si comportamentelor tinerilor cu privire la profesia militara.

In toate domeniile de activitate lupta pentru castigarea resursei umane se duce in termenii unei competitii acerbe, in continua crestere. Desi pentru unele organizatii, cum este si cea militara, cantitatea este importanta, competitia vizeaza, mai ales, calitatea. Fie ca este vorba despre o institutie de invatamant, fie ca este vorba de o companie, castigarea bataliei pentru atragerea de talente este esentiala pentru supravietuirea si dezvoltarea sa. Resursele umane reprezinta una din cele mai importante investitii ale unei organizatii, ale carei rezultate devin tot mai evidente in timp. Din aceasta perspectiva, analiza si reproiectarea procesului de promovare, recrutare si selectie candidatilor pentru profesia militara, reprezinta o prioritate in succesiunea etapelor de reforma a resurselor umane in Armata Romaniei.

Tranzitia de la armata bazata pe serviciul militar obligatoriu, la cea bazata pe voluntariat, a impus repozitionarea profesiei militare pe piata muncii, mai ales in raport cu concurenta reprezentata de celelalte institutii similare ale statului.

Din acest considerent, activitatea ofiterului de relatii publice, este una extrem de importanta si complexa, el fiind acela care trebuie sa aleaga metodele (descrise in capitolul III) specifice fiecarui domeniu de activitate (descrise in capitolul IV), astfel incit, Armata Romana sa aiba o baza valoroasa de selectie a viitorilor militari, cat mai vasta si de o calitate corespunzatoare.

Scopul cercetarii il constituie cunoasterea principalelor caracteristici socio-demografice si motivationale ale potentialilor candidati, din judetul Timis, pentru invatamantul militar, in vederea corectarii politicilor si metodelor de promovare a profesiei militare si de recrutare a personalului pentru profesia militara.

In perioada ianuarie - martie 2010, au fost supusi investigarii statistice un numar de 466 tineri cu varste cuprinse intre 13 si 26 de ani, proveniti din judetul Timis, care si-au manifestat interesul de a urma o institutie militara de invatamant, sau pentru profesia de soldat-gradat voluntar si care au intrat in contact cu Biroul Informare - Recrutare de la Centrul Militar Zonal Timis.

V.1. Locul si rolul Centrului Militar Zonal Timis in cadrul societatii

Interesele si obiectivele de securitate ale Romaniei, misiunile armatei in contextul geopolitic actual si obligatiile asumate de Romania ca membru al NATO, au impus continuarea procesului de restructurare cantitativa si calitativa a resursei umane si au determinat decizia de renuntare la serviciul militar obligatoriu in favoarea celui bazat pe voluntariat, incepand cu 01.01.2007.

In acest context, se impune asigurarea unor resurse umane de calitate, care sa fie in concordanta cu noile misiuni ale armatei, cu cele corespunzatoare activitatilor din interiorul organizatiei, cat si cu necesitatea imbunatatirii continue a acestor procese. Aderarea la NATO a impus necesitatea schimbarii organizationale ceea ce a condus la crearea unor noi structuri menite sa anticipeze tendintele evolutiei militare.

Centrul Militar Zonal Timis este o parte componenta a Ministerului Apararii Nationale care functioneaza in baza Legii nr. 446/2006 privind pregatirea populatiei pentru aparare.

Aceasta structura se subordoneaza ierarhic Statului Major General prin Directia Personal si Mobilizare. Misiunile de baza ale activitatii curente a unui centru militar precum si structura acestuia au suferit in timp modificari in functie de necesitatile si obiectivele stabilite de catre conducerea armatei.

In acest moment principalele activitati sund canalizate catre promovarea profesiei militare in randul tinerilor, recrutarea candidatilor pentru institutiile militare de invatamant, evidenta cetatenilor cu obligatii militare si completarea la nevoie a unitatilor din compunerea institutiilor cu atributii in domeniul apararii si securitatii nationale cu rezervisti.

Practic, centrele militare reprezinta interfata dintre armata si societatea civila.

Pentru indeplinirea obiectivelor stabilite, Centrul Militar Zonal Timis coopereaza cu principalele institutii ale judetului din compunerea Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Ministerului Sanatatii si bineinteles cu Institutia Prefectului, Consiliul Judetean Timis si Primaria Timisoara.

Centrul Militar Zonal Timis, pe linia promovarii, recrutarii si selectiei tinerilor pentru profesia militara, are urmatoarele responsabilitati:

a) Popularizeaza actele normative in vigoare referitoare la indeplinirea serviciului militar, avantajele si perspectivele oferite de profesia militara, criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca tinerii pentru a intra in sistemul militar si conditiile de admitere in institutiile militare de invatamant;

b) Identifica si atrage tinerii cu aptitudini pentru profesia militara si ii orienteaza pentru anumite tipuri de cariera militara, arme, specialitati sau unitati militare;

c) Intocmeste dosarele de candidat pentru profesia militara si planifica pentru selectie, la centrele zonale de selectie si orientare, candidatii care au dosare complete.

Promovarea profesiei militare si recrutarea candidatilor pentru institutii militare se face in baza ordinelor ministrului apararii si a dispozitiilor Statului Major General.

Activitatea de luare in evidenta a tinerilor se desfasoara in baza Legii nr. 395 din 16 decembrie 2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu si trecerea la serviciul militar pe baza de voluntariat.

In baza Legii nr. 446/2006 privind pregatirea populatiei pentru aparare, a Legii 447/2003 privind pregatirea economiei nationale si a teritoriului pentru aparare si a Legii nr. 132/1997 privind rechizitiile de bunuri si prestarile de servicii in interes public, centrul militar desfasoara activitati specifice privind organizarea, controlul si completarea cu resurse umane si materiale a unitatilor militare din zona de responsabilitate. Un numar impresionant de rezervisti completeaza, la mobilizare, unele indicative militare apartinand Ministerului Apararii Nationale, si Ministerului Administratiei si Internelor

V.2. Activitati desfasurate de ofiterul de relatii publice - membru al Biroului informare - recrutare Timis pentru promovarea profesiei militare

Reforma din armata a impus modernizarea sistemului de management al carierei militare. In acest scop, s-au adoptat programe coerente ce au vizat toate componentele managementului resurselor umane ale apararii, de la definirea posturilor, promovarea, recrutarea si selectia personalului, pregatirea si evolutia in cariera a acestuia, evaluarea si motivarea pentru profesia militara pana la reconversia celor care parasesc sistemul.

Pentru facilitarea promovarii, recrutarii si selectiei personalului militar profesionalizat a fost construit un sistem compatibil cu cel din armatele NATO, format din 41 de birouri informare-recrutare-cate unul in fiecare judet si in municipiul Bucuresti, si trei centre zonale de selectie si orientare care asigura, incepand din anul 1999, candidatii cu potential adecvat pentru institutiile militare de invatamant.

Compartimentul Informare-Recrutare din cadrul Centrului Militar Zonal Timis este sursa cea mai autorizata de informatii despre cariera militara, despre criteriile si standardele pe care trebuie sa le indeplineasca tinerii pentru a deveni militari profesionisti.

Biroul Informare Recrutare, din cadrul Centrului Militar Zonal Timis functioneaza ca structura executiva a sistemului de promovare a profesiei militare, de recrutare si selectie a candidatilor pentru cariera militara. Face parte dintr-o retea nationala bine structurata, cu o raza de competenta numai pe teritoriul judetului Timis si joaca un rol important in politica de resurse umane a Ministerului Apararii Nationale.

Site-ul ministerului[46] ofera o paleta variata de informatii despre aceste compartimente din fiecare judet, este usor de acesat, cu trimiteri diverse spre toate sectoarele de activitate din sistemul militar.

Biroul Informare Recrutare este singura structura autorizata din judet judetul Timis care poate oferi informatii privind profesia militara si care se ocupa de intocmirea dosarelor candidatilor.

Compartimentul este compatibil cu structuri similare din armatele statelor membre ale Aliantei Nord Atlantice, chiar functioneaza dupa standardele acestora, are o deschidere totala la public, ofera acces neingradit pentru toti cetatenii la informatii despre profesia militara, iar la baza activitatii biroului sta principiul transparentei si cel al acordarii sanselor egale pentru toti candidatii.
Misiunea ofiterului de relatii publice din cadrul biroului informare - recrutare, parte componenta a Centrului Militar Zonal Timis, este promovarea profesiei militare si recrutarea candidatilor pentru profesia militara .

1. Promovarea profesiei militare - consta in difuzarea sistematica si oportuna de informatii in randul grupurilor tinta de pe piata fortei de munca, prin intermediul contactului direct cu potentialii candidati si al publicitatii;

Obiectivele activitatii de promovare a profesiei militare:

constientizarea opiniei publice despre rolul si locul profesiei militare in societate;

imbunatatirea si consolidarea imaginii pozitive a institutiei militare si a profesiei militare in randul populatiei civile;

pozitionarea profesiei militare pe piata ofertelor educationale si profesionale;

asigurarea unui grad cat mai mare de acoperire a mediilor de recrutare si a grupurilor tinta cu informatii referitoare la oferta profesionala a armatei - tipuri de cariera, arme si specialitati militare, la sistemul militar de invatamant si la conditiile si standardele stabilite pentru intrarea in sistemul militar;

stimularea interesului tinerilor fata de mediul militar si influentarea optiunii lor pentru profesia militara.

2. Recrutarea personalului militar - consta in identificarea, atragerea, consilierea si orientarea potentialilor candidati pentru profesia militara si intocmirea dosarului de candidat;

Obiectivele activitatii de recrutare:

identificarea mediilor cu potential social-demografic pentru recrutarea personalului militar;

atragerea unui numar cat mai mare de tineri motivati si cu un real potential aptitudinal pentru profesia militara;

consilierea si orientarea potentialilor candidati pentru profesia militara catre categorii de personal, tipuri de cariera, programe de formare, arme si specialitati militare, in functie de optiunea acestora, pregatirea si performantele scolare/profesionale si de oferta a armatei;

asigurarea unui numar optim de candidati pentru admiterea in sistemul militar;

mentinerea interesului potentialilor candidati pentru profesia militara;

generarea unei atitudini favorabile a populatiei civile fata de institutia militara si mentinerea bunelor relatii de colaborare cu institutiile administratiei locale, cu institutiile civile de invatamant si comunitatea locala;

Strategia de promovare a profesiei militare

In baza prevederilor legii 446/2006 privind pregatirea populatiei pentru aparare, a legii 384/2006 privind statutul soldatilor si gradatilor voluntari cu modificarile si completarile ulterioare (Legea 51/2010), precum si a ordinului ministrului apararii M 64/2008 privind aprobarea instructiunilor pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 384/2006, activitatea de promovare, recrutare si selectie se desfasoara in vederea asigurarii resursei umane pentru serviciul militar activ si in rezerva, precum si pentru colegiile militare liceale.

Serviciul militar activ, conform legii, se indeplineste in calitate de:

a) Militar profesionist - ofiter, maistru militar sau subofiter in activitate;

b) Militar in termen - numai pe timpul starii de asediu, al mobilizarii si al starii de razboi;

c) Elev sau student la institutiile de invatamant militar, cu exceptia elevilor colegiilor militare liceale;

d) Soldat gradat voluntar.

In acest sens, toate strategiile de promovare a profesiei militare au fost axate pe cele doua domenii :

• strategia de promovare a invatamantului militar;

Invatamantul militar asigura formarea, specializarea si perfectionarea personalului militar profesionalizat necesar Armatei Romaniei si altor beneficiari interni sau externi.

Obiectivul il constituie furnizarea candidatilor pentru institutiile militare de invatamant care formeaza resursa umana profesionalizata a armatei, la anumite standarde de calitate si in cantitatea stabilita pentru fiecare categorie de personal si an de invatamant.

• strategia de promovare a profesiei militare.

Promovarea profesiei militare se desfasoara pe baza unei strategii in care mass-media si activitatile de relatii publice au un rol foarte important. Accentul se pune in mod special pe calitate, iar selectia se face pe baza potentialului aptitudinal.

Lipsa unei strategii de promovare a propriei oferte profesionale, cat si a unor programe de recrutare adecvate, atrage dupa sine nu numai pierderea candidatilor cu adevarat competitivi, dar si irosire de resurse financiare, cresterea costurilor, iar ceea ce este si mai grav, duce la alterarea imaginii organizatiei. Ca intr-un cerc vicios, deficitul de imagine va determina ineficienta eforturilor de recrutare.

In acest inceput de 2010, ofiterul de relatii publice de la Centrul Militar Zonal Timis si-a concentrat intrega activitate de promovare a profesiei militare in jurul unui mesaj plauzibil si coerent, care a fost in concordanta cu valorile si cultura organizationala a institutiei militare, cu obiectivele strategiei generale de promovare a profesiei militare si cu strategia de comunicare a Ministerului Apararii Nationale, dar in acelasi timp si cu realitatile profesionale si sociale specifice mediului militar. Mesajul central al activitatii de promovare realizata in contextul profesionalizarii, a fost axat pe calitate, din dubla perspectiva a ofertei si a cererii.

Mesajul principal a fost formulat astfel: "Armata iti ofera un loc de munca, o cariera, un venit decent, protectie sociala, posibilitate de afirmare si de promovare pe criterii de performanta, prestigiu social. In schimb, cere de la tine competenta profesionala, capacitate de autoperfectionare, loialitate, corectitudine, disciplina, tarie fizica si mentala, capacitatea de a-ti asuma riscuri."

Alte mesaje cheie transmise de catre ofiterul de relatii publice au fost:

Ministerul Apararii Nationale reprezinta un angajator special, care poate oferi multe sanse tinerilor aflati in cautarea unei cariere

Profesia militara - o profesie pentru cei curajosi, bine pregatiti, aducatoare de recompense materiale si sociale

Ministerul Apararii Nationale ofera siguranta locului de munca, venituri atractive, beneficii

In toate actiunile de informare, principalele temele promovate au vizat:

Renuntarea la serviciul militar obligatoriu

Armata profesionista bazata pe voluntariat

Cariera militara - optiune pe piata muncii

Pentru promovarea profesiei militare in perioada ianuarie - martie 2010, ofiterul de relatii publice al Centrului Militar Zonal Timis impreuna cu membrii Biroului Informare - recrutare, a executat un set de activitati specifice pentru promovarea carierei militare in randul tinerilor din judetul Timis:

difuzarea prin mijloace locale de comunicare in masa a informatiilor despre armata, profesia si cariera militara;

Exemple

clipul pentru televiziune al Ministerului Apararii Nationale "SI VOI PUTETI FI CA EI" cu o durata de 1 minute si 20 secunde sau "AM OPTAT PENTRU CARIERA MILITARA" (anexa nr.2), cu durata de 2 minute si 30 secunde

Cele doua clipuri au fost difuzate de catre televiziunile locale in acest interval de timp astfel:

televiziunea Europa Nova: 24 de ori in intervalul orar 17.00 - 23.00

televiziunea Analog TV: 18 ori in intervalul orar 17.00 - 23.00

televiziunea TVT `89: 18 ori in intervalul orar 17.00 - 23.00

televiziunea TVR 2: 12 ori ori in intervalul orar 18.00 - 22.00

spotul radio "ALEGE CARIERA MILITARA" cu durata de 30 secunde a fost difuzat in cadrul emisiunii militare "Uniti sub tricolor" de la Roadio Timisoara de 24 de ori in intervalul orar 20.00-21.00

12 communicate de presa transmise mass mediei in scopul informarii corecte a opiniei publice asupra principalelor activitati desfasurate de militarii din judetul Timis

organizarea unui numar de 23 de intalniri cu potentialii candidati din scoli generale, licee si facultati de pe raza judetului Timis, cu scopul prezentarii ofertei de locuri de munca pe care armata le pune la dispozitie, a locurilor din sistemul de invatamant militar, a criteriilor de recrutare si selectie si a conditiilor de acces in sistemul militar

4 aparitii la televiziune si 9 la emisiunile radio ale ofiterului de relatii publice, pe teme diferite referitoare la locul si rolul armatei romane in societate, profesia militara, participarea militarilor din vestul tarii la misiuni internationale

organizarea in cadrul cercurilor militare din Timisoara si Lugoj a 11 intalniri ale elevilor si studentilor cu personalul militar participant la misiuni in teatrele de operatii Iraq, Afganistan sau Kosovo, cu membri ai asociatiilor veteranilor de razboi si cadre militare aflate in rezerva sau retragere si difuzarea de filme de prezentare si fotografii realizate pe timpul misiunilor

organizarea Zilei Portilor Deschise in cadrul unitatilor militare din Timisoara in data de 24 Ianuarie 2010

Instalarea de panouri publicitare in zone de trafic intens din municipiul Timisoara si pe raza localitatilor Lugoj, Buzias (anexa nr.2)

participarea la un targ profesional organizat in municipiul Timisoara (anexa nr.3)

La activitatile mentionate mai sus, au fost distribuite materiale promotionale privind promovarea profesiei

650 pliante referitoare la pasii pe care trebuie sa ii parcurga tinerii pentru a devein militari profesionosti, conditii pe care trebuie sa le indeplineasca (anexa nr.2)

250 postere "Armata Romaniei - www.mapn.ro - Si voi puteti fi ca ei!" (anexa nr.2)

150 reviste, mape, brosuri ale institutiilor militare de invatamant

300 pixuri inscriptionate "Armata Romaniei - Forta. Profesionalism. Respect."

100 tricouri "Armata Romaniei - Forta. Profesionalism. Respect."

Grupuri tinta:

grupul-tinta principal - persoanele cu varsta cuprinsa intre 18-26 ani din mediul urban, sau rural, absolvente de studii liceale sau scoli profesionale, cu venituri mici sau aflate in cautarea unui loc de munca

grupul-tinta principal - persoanele cu varsta cuprinsa intre13-14 ani din mediul urban sau rural, posibili candidati pentru un loc la Colegiile Militare Liceale din tara

grup de suport - persoane care pot influenta decizia tinerilor de a urma o cariera in armata (familia, profesorii, prietenii, mass-media)

Activitati similare s-au desfasurat si in unitatile militare din judetul Timis in vederea prezentarii ofertei educationale a Ministerului Apararii Nationale pentru cursurile de formare a subofiterilor pe filiera indirecta, stiut fiind faptul ca baza de selectie a subofiterilor o constituie corpul soldatilor si gradatilor voluntari. Astfel, au fost finalizate deja 28 dosare pentru Cursul de subofiteri - filiera indirecta.

Activitatea de promovare a influentat pozitiv potentialii candidati, asigurand cresterea eficientei orientarii scolare si profesionale din judet prin prisma unei conturari clare a imaginii institutiei militare in randul tinerilor.

Obiectivul propus la inceputul activitatilor de promovare a profesiei militare a fost ca in fiecare luna, 100 de tineri sa ia contact cu membrii Biroului informare recruate la sediul acestuia, in vederea intocmirii fisei de contact si eventual a dosarului de candidat.

La data de 31 martie 2010, un numar de 466 tineri au fost inregistrati la Biroul de Informare-Recrutare al Centrului Militar Zonal Timis existand premise certe ca si acest an va fi marcat de o afluenta crescuta a tinerilor catre mediul militar, armata constituind o foarte buna oportunitate pentru o cariera de succes.

V.3 Principalele criterii de recrutare pentru profesia militara

Recrutarea candidatilor pentru profesia militara se deosebeste de activitatea de recrutare a candidatilor pentru un anumit post sau loc de munca, facuta de o firma sau o anumita organizatie civila, astfel:

se desfasoara intr-un mod permanent, pe tot parcursul anului (avantajul fiind cel al mentinerii unui contact sistematic cu piata muncii si cu cea educationala), si nu sporadic, numai in anumite perioade, atunci cand organizatia are posturi libere, vacante

2. nu ofera rezultate immediate (ocuparea unui post), activitatile derulandu-se intr-o perioada mare de timp, pregatind candidatul pentru un concurs de admitere intr-o institutie militara de invatamant, urmand ca acesta, abia dupa finalizarea studiilor militare, sa ocupe un anumit post in armata

3. scopul ei principal este de a atrage candidati pentru institutii de invatamant, care formeaza personal militar profesionalizat, si nu candidati pentru un anumit post, ceea ce ar presupune existenta unor studii deja finalizate si o anumita experienta de munca, se urmareste atragerea de potentialuri si nu de cunostinte sau de capacitati deja formate

4. implica existenta unui numar mare de candidati (de ordinul sutelor, miilor) fata de cativa candidati (cel mult de ordinul zecilor), in cazul unei firme.

Este asadar necesara cunoasterea atitudinilor si opiniilor populatiei tinere referitoare la masura in care profesia militara este perceputa pentru ca, Armata Romana sa aiba o baza valoroasa de selectie a viitorilor militari, cat mai vasta si de o calitate corespunzatoare.

Candidatii care opteaza pentru profesia militara trebuie sa indeplineasca, cumulativ, urmatoarele criterii generale:

sa aiba cetatenie romana si domiciliul stabil in Romania de cel putin  sase luni, la data inceperii anului de invatamant/cursului/programului de formare;

sa fie 'apt medical' si sa aiba o dezvoltare fizica armonioasa;

sa aiba un comportament moral in societate;

sa nu fi fost condamnat penal si sa nu fie in curs de urmarire penala sau de judecata pentru savarsirea unor infractiuni;

sa nu faca parte din partide, formatiuni sau organizatii politice, iar daca face parte sa declare ca, dupa admiterea in institutia militara de invatamant, va renunta la aceasta calitate;

sa nu faca parte din organizatii interzise de legislatia romana si sa nu fie membru al unor organizatii incompatibile cu regulile, activitatile si atributiile specifice profesiei militare;

sa nu apartina unor culte sau secte religioase care, potrivit legii, contravin normelor de pastrare a ordinii publice, precum si celor care incalca bunele moravuri sau afecteaza desfasurarea profesiei militare;

sa nu fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizatii sau asociatii comerciale, iar daca este intr-una din aceste situatii, sa se angajeze ca, dupa admiterea in institutia militara de invatamant, va renunta la aceasta calitate;

pentru candidatul care este soldat voluntar in Ministerul Apararii Nationale si care opteaza pentru profesia de ofiter, maistru militar sau subofiter - sa fi parcurs modulul instruirii individuale, potrivit specificului fiecarei arme/serviciu/ specialitati militare, pana la data concursului de admitere in institutia militara de invatamant;

pentru candidatul femeie - sa declare ca isi asuma toate riscurile privind starea sa de graviditate/maternitate, care pot interveni in procesul de selectie.

Cumulativ cu criteriile generale de recrutare, candidatii care opteaza pentru profesia militara de ofiter, maistru militar sau subofiter, ori pentru a urma cursurile colegiului militar liceal trebuie sa indeplineasca si criteriile specifice categoriei de personal sau institutiei militare de invatamant pentru care opteaza.

Candidatii pentru colegiul militar liceal trebuie sa indeplineasca, cumulativ, urmatoarele criterii specifice:

a) sa fie absolvent al invatamantului secundar inferior-ciclul gimnazial si sa faca dovada ca a promovat testele nationale;

b) sa nu depaseasca varsta de 16 ani, la data inceperii anului scolar.

Candidatii pentru profesia de maistru militar sau subofiter, filiera directa, trebuie sa indeplineasca, cumulativ, urmatoarele criterii specifice:

a) sa fie absolvent de invatamant liceal, cu diploma de bacalaureat, iar in cazul in care este elev in ultimul an, sa faca dovada promovarii examenului de bacalaureat pana la data concursului de admitere;

b) sa aiba varsta de cel mult 24 de ani, implinita in anul organizarii concursului de admitere.

Candidatii pentru profesia de ofiter, filiera directa, trebuie sa indeplineasca, cumulativ, urmatoarele criterii specifice:

a) sa fie absolvent cel putin al invatamantului liceal, cu diploma de bacalaureat, iar in cazul in care este elev in ultimul an, sa faca dovada promovarii examenului de bacalaureat pana la data concursului de admitere;

b) sa aiba varsta de cel mult 24 de ani/22 de ani pentru aviatie-naviganti, implinita in anul organizarii concursului de admitere. [53]

Candidatii care opteaza pentru a urma programul de instruire pentru formarea soldatilor-gradatilor voluntari, trebuie sa indeplineasca, cumulativ, urmatoarele criterii de recrutare specifice:

a) sa fie absolvent cel putin al ciclului inferior liceal sau al unei scoli de arte si meserii, cu certificat de absolvire/calificare profesionala nivel 1, iar in cazul in care este elev in ultimul an, sa faca dovada absolvirii/promovarii examenelor pana la data inceperii programului de instruire;

b) sa aiba varsta de cel putin 18 ani si de cel mult 26 de ani, implinita in anul inceperii programului de instruire si sa fie luat in evidenta de catre centrele militare zonale, judetene si ale sectoarelor municipiului Bucuresti, potrivit legii;

c) candidatul pentru arma "auto", arma "tancuri", specialitatea mecanic conductor, arma "geniu", specialitatea mecanic conductor masini de geniu, mecanic conductor poduri de asalt, tehnica specifica auto, trebuie sa posede permis de conducere auto categoriile B si C;

d) sa fie de acord sa renunte la gradul dobandit anterior si detinut ca rezervist, dupa angajarea in armata;

e) sa nu faca parte din partide, formatiuni sau organizatii politice, iar daca face parte sa declare ca, la dobandirea calitatii de soldat/gradat voluntar, va renunta la aceasta calitate.

V.4. Sondajul de opinie

V.4.1. Aspecte generale

Sondajul de opinie este o specie a anchetei, avand caracteristicile cercetarii selective sau pe cele ale esantionarii.

Sondajele de opinie au devenit o adevarata institutie sociala in statele cu regimuri politice democrate. Rezultatele sondajelor pot constitui obiect de controversa, ele pot fi criticate sau acceptate - dar nu ignorate.

Sondajele de opinie au devenit un element important al situatiilor sociale, ele constituie un factor influent in interactiunile care au loc intre trei mari forte ale campului social: actori politici (lideri si partide) mass-media si cetateni (ale caror opinii sunt inregistrate prin sondaje).

Prin reactia pe care o ofera, sondajele se instituie ca o forma de comunicare la nivelul societatii. Chestionarele utilizate ca instrumente de culegere a datelor in sondajele de opinie includ intrebari cu formulari cat mai simple, care sa fie inteligibile pentru toti subiectii.

Intrebarile simple si standardizate se sprijina pe stereotipuri, valori, traditii si norme de cea mai larga raspandire si recunoastere in mediile sociale. Aceste elemente (stereotipuri si reprezentari) sunt legate cu precadere de relatii inter-umane de tip consensual. Prin modul in care sunt concepute, sondajele produc o imagine armonica a campurilor sociale, defavorizand aspectele de tip conflictual (chiar daca unii oameni raspund prin "da' iar altii prin "nu' la o intrebare simpla de sondaj, ei se situeaza cu totii inauntrul aceleiasi paradigme, al aceleiasi modalitati de considerare a realitatii).

V.4.2.Sondajul de opinie privind alegerea profesiei militare de catre tinerii din judetul Timis

Noul sistem de promovare-recrutare a fost creat pentru a raspunde cerintelor de recrutare a candidatilor pentru cariera militara in conditiile trecerii treptate la profesionalizarea armatei si a existentei unei oferte educationale si profesionale extrem de dinamice si de variate. Datorita faptului ca organismul militar nu putea ramane impasibil la schimbarile survenite in societate si pe piata ofertelor profesionale, a fost necesara gasirea unor modalitati eficiente de atragere a tinerilor catre acest domeniu profesional prin cautare activa si continua, transparenta si colaborare cu mediul civil si comunitatea locala.

In perioada ianuarie - martie 2010, am aplicat un sondaj de opinie in randul tuturor tinerilor care au trecut pragul Biroului informare - recrutare din cadrul Centrului Militar Zonal Timis pentru a solicita informatii privind profesia militara, sondaj prezentat pe larg in acest subcapitol.

Marimea esantionului si constituirea acestuia

Grupul este constituit din tineri, candidati potentiali la profesia de militar si anume:

a) potentiali candidati eligibili-tinerii intre 13 si 26 ani, barbati si femei, care indeplinesc conditiile de recrutare pentru profesiile de soldat / gradat voluntar, maistru militar, ofiter sau pentru a urma cursurile unui colegiu militar liceal.

b) potentialii candidati in asteptare, formati din tinerii care vor indeplini conditiile de recrutare peste 1, 2 sau 3 ani si care pot fi atrasi, orientati spre profesia militara, consiliati, motivati si indrumati spre dezvoltarea aptitudinilor necesare urmarii carierei militare.

c) persoane peste 26 de ani, care desi au depasit limita de varsta, au dorit sa obtina informatii despre profesia militara, necunoscand acest aspect referitor la limita de varsta.

Am efectuat cercetarea prin metoda chestionarului format din 10 intrebari inchise, (vezi Anexa I), iar variantele de raspuns au fost codate pentru a putea prelucra datele obtinute din punct de vedere statistic. Din aceleasi ratiuni, de analiza a datelor rezultate, am impartit itemii corespunzatori fiecarei ipoteze astfel:

1. Itemii 2, 6, 8 si 9 au servit ipotezei numarul 1;

2. Itemii 1, 5, si 10 au servit ipotezei numarul 2;

3. Itemii 3, 4 si 7 au servit ipotezei numarul 3.

Chestionarul a fost aplicat unui numar de 466 tineri

Inainte insa de a afla rezultatele cercetarii, propun sa analizam principalele date de identificare ale celor 466 tineri care au dat curs invitatiei de a raspunde la cele 10 intrebari din chestionar: 

Sexul  

Din totalul tinerilor care si-au manifestat interesul pentru a urma o institutie militara de invaatamint, 18 % au fost de sex feminin. Acest lucru se datoreaza campaniei de promovare a profesiei militare in randul femeilor si semnifica un real interes al populatiei feminine fata de cariera militara.

 2. Varsta

Varsta candidatilor, conditionata de criteriile de recrutare si de tipul institutiei de invatamant, este cuprinsa intre 13 si 26 de ani. Cu toate acestea, exista insa si persoane care au depasit varsta de 26 de ani si sunt interesate de profesia militara.

Structura pe varste a candidatilor de sex feminin si a celor de sex masculin este diferita.

Cetatenia

Tinerii care opteaza pentru profesia militara au cetatenia romana in proportie de 100%, aceasta conditie fiind si unul dintre criteriile de recrutare.

4. Nationalitatea

Spre deosebire de cetatenie, nationalitatea tinerilor care au optat pentru profesia militara prezinta o usoara diversificare, dar care o putem considera nesemnificativa. Este de remarcat ca doar unul dintre candidati s-a declarat de nationalitate rroma si doi de nationalitae maghiara, cu toate ca maghiarii constituie o minoritate etnica importanta pentru judetul Timis.

5. Starea civila

93% din totalul candidatilor sunt necasatoriti. Acest lucru se explica prin ponderea relativ ridicata a candidatilor pentru colegiile militare liceale, cat si prin faptul ca profesia militara este mai atractiva la varste mai mici si pentru cei fara responsabilitati familiale deosebite, datorita conditiilor specifice de pregatire si formare.

Cu doar patru exceptii, varsta candidatilor casatoriti este de peste 26 de ani.

99% dintre femeile care doresc sa urmeze o institutie militara de invatamant sunt necasatorite. Aceasta demonstreaza faptul ca, in general, profesia militara este atractiva, la fel ca si pentru barbati pentru femeile fara obligatii familiale.

Cei casatoriti au tendinta sa aleaga un curs de formare, in locul unei institutii militare de invatamant superior de lunga durata.

6. Mediul de rezidenta (in functie de domiciliul stabil)

Daca se urmareste ponderea candidatilor de sex masculin si feminin in fiecare mediu de provenienta, se remarca o omogenitate a candidatilor proveniti atat din mediul rural, cat si a celor proveniti din mediul urban.

Analizand mediul de provenienta al candidatilor pentru fiecare tip de cariera, se constata ca pentru colegiile militare liceale, majoritatea acestora provin din mediul rural, iar pentru maistri militari si ofiteri, majoritatea acestora provin din mediul urban, ceea ce inseamna ca acesti tineri, la absolvirea gimnaziului sau a invatamantului liceal gasesc in cariera militara o sansa de a se integra intr-un mediu ocupational diferit, care le poate oferi un statut social mai important.

7. Originea sociala

Marea majoritate a parintilor candidatilor sunt muncitori, agricultori, pensionari, someri sau fara ocupatie (multe mame sunt casnice), ceea ce inseamna ca un numar foarte mare de candidati provin din familii cu venituri mici si, ca urmare, cu un standard de viata sub medie.

Aceiasi analiza arata ca doar 5 % dintre parinti au studii superioare, iar 4 % sunt cadre militare.

8. Optiunea candidatilor

Distributtia celor 466 poentiali candidati, pe tipuri de cariere, in care se observa foarte clar ca cei mai multi tineri si-au exprimat optiunea pentru profesia de soldat / gradat voluntar, adica cea cu perioada de scolarizare foarte scurta (4 luni), dar cu avantaje imediate, urmata de cariera de ofiter, maistru militar si de cea de elev la unul din colegiile militare liceale. Se observa din nou faptul ca lipsa locurilor de munca datorata in mare parte crizei economice care traverseaza si tara nostra atrage din ce in ce mai multi candidati pentru profesia militara si in mod special spre profesia de soldat / gradat voluntar, de la baza ierarhiei militare si cu o limita de varsta de maxim 45 de ani, dar care aduce venituri sigure intr-un timp relativ scurt.

Toti acei tinei, baieti sau fete, care isi doresc o cariera militara de lunga durata, opteaza de regula pentru una din institutiile militare de invatamant.

Analiza si interpretarea datelor obtinute

Diagramele reprezentand raspunsurile subiectilor la toate intrebarile din chestionar sunt ilustrate si pot fi consultate in continuare.

De unde ati aflat despre oferta armatei?

Sursele de informare despre profesia militara sunt ierarhizate astfel: mass media 26 %, internetul 15 %, birourile de informare-recrutare 14 % si pliante, fluturasi sau brosuri 11 % Pracic se observa ca toate acestea au la baza mare parte din activitatile desfasurate de catre ofiterul de relatii publice al Centrului Militar Zonal Timis, dar si de catre ceilalti membri ai biroului informare-recutare.

La distanta de acestea se afla celelalte surse de informare: prieteni, colegi, cunostinte 9%, scoala 6%, targul de joburi 6%, pe ultimul loc fiind familia cu numai 4 %.

Ce v-a determinat sa contactati Biroul informare-recrutare?

Toti candidatii au avut posibilitatea sa aleaga dintr-o lista de 9 motive, pe acela care le-a determinat, in cea mai mare masura, optiunea pentru cariera militara.

Siguranta locului de munca a constituit, pentru 27% dintre tineri, principalul motiv al alegerii profesiei, urmat indeaproape de imposibilitatea gasirii unui loc de munca - 24%. Cele doua motive au fost mentionate de catre tinerii in varsta de peste 22 de ani, care erau in cautarea unui loc de munca, majoritatea candidatilor optand pentru profesia de soldat sau gradat voluntar.

La mica distanta, au fost consemnate: prestigiul institutiei militare (16%), idealul profesional (11%) si dorinta de calificare profesionala (9%), in mod deosebit fiind hotaratoare pentru tinerii care candideaza pentru un loc in institutiile militare de invatamant.

Foarte putini candidati, au declarat ca doresc sa devina cadre militare din motive ca: atractia fata de uniforma sau arme 4%, spiritul de aventura 3% si traditia familiei 3%.

De remarcat este faptul ca patriotismul a convins doar pe 3 % din candidati sa urmeze cariera militara.

Ce / cine v-a influentat in luarea deciziei?

Asa cum se observa in, 28% dintre candidati au ales cariera militara din convingeri personale, ceea ce indica nu numai un nivel ridicat al motivatiei, dar si o anumita maturitate in gandire. Familia a ajutat un numar destul de mare de tineri in luarea unei decizii privind cariera lor, mai ales pe candidatii pentru institutiile militare de invatamant (21%).

La mare distanta se afla mass media cu 9%, iar toate celelalte motive sunt impartite aproximativ in mod egal in procente cuprinse intre 4 si 7 %.

Cum apreciati masurile intreprinse de Centrul Militar Zonal Timis pentru promovarea profesie militare?

Intrebarea se refera la cantitatea informatiilor transmise privind promovarea profesiei militare. Faptul ca numai 60 % din tinerii candidati au considerat ca acestea sunt complete si transmit toate informatiile necesare despre interiorul sistemului militar, despre conditiile si examenele pentru accederea in sistem, pun un semn de intrebare pentru ofiterul de relatii publice si pentru ceilalti membri ai biroului informare recrutare in ceea ce priveste actiunile viitoare.

Procentul de 20 % din tineri care considera inutile aceste masuri conduc spre dorinta candidatilor de a aborda acest aspect si din alte unghiuri.

Cum apreciati ca este profesia militara?

Imaginea buna a institutiei militare in randul populatiei are ca rezultat aprecierea pozitiva a profesiei de militar. Rezultatul de 87% obtinut prin insumarea primelor doua locuri, vorbeste de la sine, dar nu este surprinzator atata timp cat tinem cont de faptul ca sondajul a fost realizat in randul tinerilor candidati pentru profesia militara. Carierei militare ii este asociata o pregatire profesionala temeinica precum si dobandirea competentelor, responsabilitatilor si experientei asociate posturilor ierarhice specifice profesiei militare, din momentul acordarii primului grad si incadrarii in prima functie.

Ce reprezinta pentru dumneavoastra institutia armatei?

Este relevant faptul ca tinerii candidati percep institutia armatei drept "institutia cea mai stabila din societate"- 34 % si "garant al democratiei" - 14 %, la cel mai inalt grad, lucru confirmat prin prezenta masiva a tinerilor la biroul informare-recrutare al judetului Timis in vederea promovarii in interiorul sistemului militar.

Cat de utile considerati ca sunt masurile Centrului Militar Zonal Timis privind promovarea profesiei militare?

In opinia tinerilor timiseni, masurile intreprinse de catre Centrul Militar Zonal Timis au fost foarte utile pentru 53% si utile pentru 36%, ceea ce demonstreaza faptul ca au venit in sprijinul acelora care isi doresc o cariera in mediul militar, au fost adaptate la noile cerinte de pe piata si in acelasi timp au raspuns la multe din intrebarile pe care le aveau tinerii despre profesia militara.

Care sunt criteriile cele mai importante pentru dumneavoastra in alegerea profesiei?

Participantii au mentionat stabilitatea locului de munca 41 %, statulul social si importanta muncii 20 %.

Nu au fost de neglijate nici avantajele materiale ale profesiei militare 14 %, dar nici desfasurarea unei activitati interesante 10 % sau posibilitatea de a participa la misiuni in afara tarii 8 %. Pe ultimul loc in ceea ce priveste importanta criteriilor in alegerea profesiei se situeaza spiritul de aventura pentru un procent de 3 % din tinerii candidati la profesia militara.

Cat de mult va simtiti atras de profesia militara?

Atitudinea candidatilor fata de profesia militara este una pozitiva, 35 % din tineri fiind atrasi foarte mult de aceasta profesie, in timp ce alti 27 % - mult.

Este greu de presupus existenta unei afluente atat de mari de candidati, daca acestia ar fi avut o atitudine defavorabila sau ostila fata de institutia sau profesia militara.

In defavoarea credibilitatii si relevantei acestui rezultat, ar fi posibilitatea ca unii dintre candidati sa fi "mimat" interesul si aprecierea fata de profesia militara, cu scopul de a face o impresie favorabila. Chiar si in aceste conditii, se poate concluziona ca armata beneficiaza de o imagine pozitiva, cel putin in randul tinerilor care doresc sa urmeze cariera militara.

Apreciati ca pozitiv serviciul militar pe baza de voluntariat?

Desi in Romania exista o atitudine traditionalista fata de efectuarea stagiului militar obligatoriu, se remarca in prezent deschiderea si intelegerea tinerilor din judetul Timis fata de reforma structurala ce se desfasoara in intreg sistemul militar romanesc, astfel incat peste 67 % din esantion apreciaza pozitiv efectuarea stagiului militar pe baza de voluntariat.

CONCLUZII

In urma analizei si interpretarii raspunsurilor obtinute si prelucrarii datelor am ajuns la urmatoarele concluzii:

a). referitor la ipoteza nr.1

Orice analiza a acestei perioade, indiferent de scopul ei, ar avea ca prima concluzie numarul mare de candidati pentru profesia militara, comparativ cu toate perioadele anterioare, dar o "densitate" inegala a optiunilor pe tipuri de cariera (institutii militare de invatamant).

Altfel spus, situatia dificila de pe piata muncii a impins sute de tineri spre locurile de munca oferite de Ministerul Apararii Nationale. Stabilitatea slujbei de soldat gradat voluntar a facut ca la biroul informare recrutare al judetului Timis sa se prezinte din ce in ce mai multi candidati. De asemenea, numarul de candidati a crescut si pentru institutiile militare de invatamant fie ca vorbim de Colegiile militare liceale fie de Academiile militare ale Fortelor Terestre, Aeriene sau chiar Navale.

In procesul de promovare, recrutare si selectie pentru profesia militara, trebuie sa se tina cont in permanenta de influenta unor factori obiectivi, interiori sau exteriori mediului militar, incepand cu insusi specificul acestui mediu, cu imaginea institutiei militare in randul populatiei civile si terminand cu caracteristicile mentalitare si comportamentale ale tinerilor, dar si cu oferta pietei de munca civile si situatia economica a populatiei.

b). referitor la ipoteza nr.2

Rolul recrutarii este acela de a oferi o baza de selectie corespunzatoare din punct de vedere cantitativ si calitativ. Recrutarea nu are posibilitatea de a testa si evalua, dar prin metode specifice poate sa atraga segmentele de populatie cu un anumit potential, sa aplice criteriile de recrutare si sa retina candidati bine pregatiti profesional, sanatosi si puternic motivati pentru performanta. Calitatea umana si performanta profesionala sunt prioritatile oricarei armate moderne. O resursa umana bine selectionata este resortul functionalitatii eficiente, al integritatii sistemului piramidal al ierarhiilor militare.

O concluzie importanta este aceea ca mediul militar nu mai este perceput ca un mediu rigid, restrictiv, al constrangerilor si al subordonarii, iar profesia militara a fost redescoperita de catre tinerii din judetul Timis ca o alternativa viabila si tentanta, la oferta civila. Chiar si in aceste conditii, de evidenta deschidere, atragerea spre institutiile militare de invatamant si, implicit, spre cariera militara, a celor mai valorosi tineri din punct de vedere profesional, uman si motivational, este o actiune delicata, care presupune multa competenta din partea ofiterului de relatii publice si a celorlalte cadre militare implicate in activitatea de promovare, recrutare si selectie.

Centul Militar Zonal Timis prin Biroul Informare-Recrutare nu cauta militari gata facuti, ci doreste sa vada daca tinerii care isi doresc o cariera militara au in structura lor de personalitate acel minimum de calitati care sa ofere garantia ca, printr-un sistem adecvat de instruire si de educatie militara, pot deveni militari conform standardelor pe care armata le-a stabilit.

c). referitor la ipoteza nr.3

Sistemul de promovare a profesiei militare practicat de catre Centrul Militar Zonal Timis a fost fundamentat stiintific, pe criteriile eficientei, iar ofiterul de relatii publice a jucat un rol important in atragerea tinerilor spre aceasta institutie.

Complexul de activitati desfasurare in domeniul promovarii profesiei militare face parte dintr-un amplu proces de reforma in domeniul managementului resurselor umane, aflat in curs de desfasurare si a fost inspirat din experienta armatelor tarilor NATO, bineinteles adaptat la specificul, necesitatile si obiectivele pe termen lung ale Armatei Romaniei.

Atractivitatea profesiei militare este strans legata de nivelul si calitatea eforturilor de promovare a acesteia in randul tinerilor. Schimbarile survenite in societate si pe piata ofertelor profesionale au impus identificarea de catre ofiterul de relatii publice a modaliatilor viabile de atragere a tinerilor pentru cariera militara, dar si aplicarea acestora pe raza judetului Timis.

Cercetarea a scos in evidenta faptul ca o informare corecta, completa si sustinuta a opiniei publice despre oferta si particularitatile profesiei militare, creste gradul de atractivitate al tinerilor fata de profesia militara, iar contactul direct cu potentialii candidati a avut si va avea in continuare o importanta foarte mare.

Avand in vedere faptul ca in prezent exista o competitie acerba pe piata fortei de munca, in care sunt implicate diverse structuri din mediul civil, dar si din celelelte structuri din domeniul apararii si sigurantei nationale, ofiterul de relatii publice a aplicat cu eficienta metodele avute la indemana si a deschis toate canelele de comunicare in vederea informarii potentialilor candidati in legatura cu posibilele optiuni, pe categorii de personal, tipuri de cariere, arme si specialitati militare. Rezultatul a fost evident: un numar de 466 de tineri motivati, cu o conduita onorabila si cu reale aptitudini pentru profesia militara au fost atrasi spre Biroul informare recrutare Timis in vederea intocmirii unui dosar de candidat. Numarul de candidati este foarte mare, tinand cont de faptul ca in aceeasi perioada a anului trecut numarul lor nu a depasit 250.

O alta intrebare la care acest studiu a incercat sa ofere un raspuns, este: Ce fel de tineri sunt atrasi de oferta profesionala a institutiei militare?

Evident, nu se poate face un "portret-robot", dar pot fi reliefate cateva tendinte specifice momentului actual. Urmatoarele cercetari repetate, probabil, anual, vor confirma aceste tendinte sau vor semnala eventualele schimbari si vor determina cauzele producerii lor.

Candidatii pentru cariera militara, la acest inceput de an 2010, provin, aproximativ in mod egal atat din mediul urban cat si cel rural si au varsta cuprinsa intre 13 si 30 de ani. Sunt, in marea lor majoritate, de nationalitate romana si necasatoriti. Mare parte dintre tinerii candidati provin din familii cu venituri mici (muncitori, pensionari, someri, fara ocupatie). Candidatii au atitudine pozitiva fata de institutia militara, iar motivatia este preponderent intrinseca. Principalul interes fata de cariera militara al tinerilor de peste 22 de ani il constituie siguranta locului de munca dar si imposibilitatea gasirii unui loc de munca, in timp ce pentru tinerii cu varste cuprinse intre 13 si 21 de ani motivul principal l-a constituit prestigiul institutiei militare, idealul profesional si dorinta de calificare profesionala. Foarte multi tineri au optat pentru cariera militara din convingere personala, unii recunoscand, totusi, rolul hotarator al familiei in luarea deciziei.

Sper ca acest studiu, sa constituie punctul de pornire al unei cercetari mai ample, completata cu alte tipuri de investigatii, cu intindere pe o perioada mult mai mare, poate chiar cativa ani, pentru a putea urmari atat performantele, evolutia calitativa dar si cantitativa a candidatilor pentru profesia militara, schimbarile produse in mentalitatea tinerilor si modul lor de percepere a mediului militar, cat si gasirea celor mai adecvate mijloace de promovare si recrutare care sa tina cont de caracteristicile socio-demografice ale populatiei vizate si in acelasi timp si de obiectivele reformei din domeniul managementului resurselor umane in armata Romaniei.

ANEXE

ANEXA I CHESTIONAR

De unde ati aflat despre oferta armatei?

a.  Mass media (televiziune, radio, presa nationala sau locala, presa militara)

b. Internet

c.  Afise, panouri publicitare

d. Pliante, fluturasi, brosuri

e.  Biroul infirmare - recrutare

f.  Scoala

g. Familie

h. Prieteni, colegi, cunostinte

i.   Targ de joburi / AJOFM

Ce v-a determinat sa contactati Biroul informare-recrutare?

a.  Ideal profesional

b. Prestigiul institutiei militare

c.  Siguranta locului de munca

d. Traditia familiei

e.  Imposibilitatea gasirii unui loc de munca

f.  Patriotism

g. Dorinta de calificare profesionala

h. Spiritul de aventura

i.   Atractia fata de uniforma / arme

Ce / cine v-a influentat in luarea deciziei?

a.  Convingerile personale

b. Discutiile cu personalul recrutor

c.  Contactul cu mediul militar

d. Prietenii, colegii

e.  Informatiile din mass media

f.  Informatiile din pliante, brosuri, afise

g. Clipurile publicitare

h. Informatiile gasite pe Internet

i.   Familia

j.   Activitatile organizate de armata

k. Informatiile de la targurile de joburi / AJOFM

Cum apreciati masurile intreprinse de Centrul Militar Zonal Timis pentru promovarea profesie militare?

a) Complete

b) Nesemnificative

c) Incomplete

d) Nu stiu

Cum apreciati ca este profesia militara?

a) Foarte buna

b) Buna

c) Mai putin buna

Ce reprezinta pentru dumneavoastra institutia armatei?

a) Garant al apararii tarii si intereselor ei

b) Institutia cea mai stabila in societate

c) Prestigiu si onoare

d) Garant al democratiei

e) Garant al pastrarii statutului propriu

Cat de utile considerati ca sunt masurile Centrului Militar Zonal Timis privind promovareaa profesiei militare?

a) Utile

b) Foarte utile

c) Nu stiu

d) Inutile

Care sunt criteriile cele mai importante pentru dumneavoastra in alegerea profesiei?

a) Avantaje materiale

b) Statut social / importanta muncii

c) Stabilitatea locului de munca

d) Desfasurarea unei activitati interesante

e) Posibilitatea de a participa la misiuni in afara tarii

f) Spiritul de aventura

g) altele (care?)

Cat de mult va simtiti atras de profesia militara?

a) Foarte mult

b) Mult

c) Nu ma atrage in mod deosebit

d) Ma nelinisteste perspectiva practicarii acestei profesii

e) Deloc

f) Nu ma pot pronunta inca

Apreciati ca pozitiv serviciul militar pe baza de voluntariat?

a) Da

b) Nu

c) Nu stiu

ANEXA II

MATERIALE PROMOTIONALE

PLIANT CARIERA MILITARA

"AM OPTAT PENTRU CARIERA MILITARA"

PLIANT CARIERA MILITARA

"OPTEZ PENTRU CARIERA MILITARA"

POSTER CARIERA MILITARA

ANEXA NR.III

TARGUL PROFESIONAL

INTERES PENTRU STANDUL DE ARMAMENT

INTERES CRESCUT PENTRU CARIERA MILITARA

INFORMATII PE PLIANTE

BIBLIOGRAFIE

Lucrari generale:

BRIAN, Tracy, (2006), Succesul in viata, Editura For you, Bucuresti

CHICIUDEAN, Ioan, TONES, Valeriu, (2003), Gestionarea crizelor de imagine, Editura Comunicare.ro, Bucuresti

COMAN, Cristina, (2001), Relatiile publice.Principii si strategii Editura Polirom, Iasi

COMAN, Mihai, (2006), Manual de jurnalism,volumul II, Editura Polirom, Bucuresti

DAN Mircea, (2007), Tehnici de redactare si editare in relatii publice Editura Polirom, Bucuresti

DAVID, George, (2002), Relatii publice-garantia succesului, Editura Oscar Print, Bucuresti

DEAC, Ioan, (2003), Tehnici de relatii publice, Editura Polirom, Iasi

DE PERETTI, Andre, LEGRAND, Jean-Andre & BONIFACE, Jean, (2001), Tehnici de comunicare, Ed. Polirom, Iasi

IACOB, Dumitru, CISMARU, Diana-Maria, (2003), Relatii publice. Eficienta prin comunicare, Editura Comunicare.ro, Bucuresti

IACOB, Dumitru & TRAN, Vasile, (1998)- Curs de relatii publice, editura. A.I.S.M., Bucuresti

International Military Staff, NATO HQ, NATO Military Public Affairs Policy, Brussels

JOUVRE, Michele (2005), Comunicarea. Publicitate si relatii publice, Editura Polirom, Iasi

MIEGE Bernard, (2000), Societatea cucerita de comunicare, Bucuresti, Editura Polirom

PIINISOARA, Ion-Ovidiu, (2006), Comunicarea eficienta, editia a III-a, revazuta si adaugita, Ed. Polirom, Iasi

POP, Doru, (2000)- Introducere in teoria relatiilor publice, editura Dacia, Cluj-Napoca

STANCU, Serb, (2006), Relatii publice si comunicare, Editura Teora, Bucuresti

Lucrari de specialitate

Instructiuni privind activitatea de informare si relatii publice in Ministerul Apararii Nationale,

Directia Relatii Publice, (2000), Relatiile cu presa, Ed. Militara, Bucuresti

I.M. - 2/9 Criterii de recrutare pentru admiterea in invatamantul militar si ocuparea functiilor de soldat/gradat voluntar si soldat/gradat rezervist voluntar, in timp de pace, 2007, Bucuresti, M.Ap.N.

Texte juridice

Constitutia Romaniei

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, cu modificarile si completarile ulterioare

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 123 din 07.02.2002