Organizarea Transilvaniei intre anii 1541-1683

Organizarea Transilvaniei intre anii 1541-1683

Principat autonom, vasal turcilor, a suferit unele modificari, mai ales in ceea ce priveste organizarea administratiei centrale.

Dupa ce, in 1541, capitala Ungariei a devenit pasalac turcesc, iar regatul ungar a fost desfiintat ca stat - o parte intrand in componenta imperiului otoman, iar alta parte in frontierele regatului austriac - Transilvania a suferit unele modificari. Organele centrale ale administratiei Transilvaniei sunt in aceasta etapa:

Principele

Dieta

Consiliul intim

Principele era sef al statului, dispunind de prerogative administrative, judecatoresti, legislative si militare. El era ales de dieta Transilvaniei si confirmat de sultan. Un contemporan iezuit, Antonio Possevini, intr-o lucrare tiparita in 1584, scria: "Principele nu depinde acum de nimeni, decat de sultan caruia ii plateste tribut 15.000 de ducati unguresti in fiecare an si tot pe atatia se dau cu daruri ministrilor de la Poarta. El se alege cu votul nobilimii si al oraselor sasesti, in adunari publice si e ales pe viata. Dupa alegere se trimite la Constantinopol dupa steag, ca semn al confirmarii, care se da de catre Poarta sultanului, fara sa presteze alt juramant (dupa cum imi spune Stefan, regele Poloniei) si fara sa fie dator la vreo alta contributie".

In 1542 - adica la numai un an de la trecerea Transilvaniei sub vasalitatea Portii Otomane - nobilii unguri, sasi si secui au cerut si obtinut de la sultan conditionarea alegerii principelui din randurile lor si respectarea privilegiilor traditionale, avute sub regii Ungariei. Astfel, ales de catre dieta formata din nobilii acestor natiuni privilegiate, principele trebuia sa presteze dietei, la alegere, urmatorul juramant: "Eu, Bathory Stefan, voivodul Transilvaniei si comitele secuilor - aflam dintr-un document de epoca din 25 mai 1571 - jur in fata atotputernicului Dumnezeu, facatorul cerului si al pamantului, si al sfantului sau fiu, domnul nostru Isus Hristos, si al sfantului duh, ca recunosc intru totul si toate articolele testamentului raposatului marit domn Ioan al II-lea, rege ales al Ungariei, cu privire la averea bunurile libere ale mariei sale pricipelui si voi recunoaste si voi pazi intru totul si fara nici o dauna toate daniile si inscrisurile mariei sale raposatului principe si nu voi tulbura pe nimeni nici in averea sa pentru slujbele aduse principelui si nu voi ingadui ca principele sa fie tulburat sub nici un motiv, chiar daca in timpul si din cauza slujbei ar fi savarsit cineva vreun lucru neplacut, si nu voi tulbura libertatea legilor si a religiei in tara aceasta si in comitatele ungurene, pe care le-a stapanit raposatul nostru domn si pe nimeni din nici o stare sociala, care se va supune legilor, fie din Transilvania, fie din Ungaria, nici pentru placere sau rudenie sau pentru daruri si pentru nici un motiv nu voi favoriza nici persoanele alese, ci voi sluji intocmai legile. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!"

Principele, ca sef suprem al Transilvaniei autonome vasalitatii otomane, incheia conventii cu alte state, declara razboi sau hotara incheierea pacii, convoca dieta, avea initiativa legislativa, aproba sau revoca deciziile acesteia, numea sau inlocuia pe functionarii publici, iar ca judecator suprem facea dreptate in pricinile civile si penale mai importante, gratia sau comuta diverse pedepse, conducea armata Transilvaniei, conferea titluri de noblete sau confisca averile supusilor - avand, deci, prerogative sporite fata de epoca in care Transilvania era vasala regatului Ungariei, dar trebuind sa respecte privilegiile traditionale ale starilor privilegiate ale ungurilor, sasilor si secuilor.

2. Dieta Transilvaniei era convocata de principe la Alba Iulia, la Turda, sau in alt oras, in sesiuni ordinare sau extraordinare; ea era formata din cateva zeci de membri, nobili unguri si secui, sau reprezentanti ai patriciatului bogat sasesc, fiind condusa de catre un presedinte numit de principe. Dieta dezbatea si emitea legi. Dintr-un document emis la 29 martie 1542, adica in primul an de la trecerea Transilvaniei sub vasalitatea Portii Otomane, aflam ca, intrunita la Turda, dieta hotara: "Se vor trimite de catre nobilii din fiecare comitat cate unul, pana la numarul de 7 nobili, care sa fie cu domnul loctiitor Martinuzzi, oriunde ar cere interesele tarii, cand vor fi chemati sa mearga acolo la locul unde vor fi chemati, pentru a tine sfat impreuna pentru binele, folosul si pazirea tarii. In acelasi fel, domnii secui sa aleaga din cele 7 scaune cate unul si domnii sasi din orasele lor sa aleaga tot 7, care, chemati, vor trebui sa vina la orice sfat si sub prestarea juramantului sa lucreze cu credinta si sa tina sfat de taina". Se relateaza apoi limpede si despre un sfat al principelui, format din 7 nobili, 7 reprezentanti ai sasilor, 7 nobili secui si "capitalul bisericii catolice", dar nici un reprezentant al romanilor, care continuau sa fie majoritari in cadrul populatiei. Tot astfel, in hotararea dietei din 27 aprilie 1558 se precizeaza despre "dezbaterile domnilor nobili", la care participa "sfetnici credinciosi din cele trei natiuni din Transilvania - unguri, sasi, secui.

3.Consiliul intim, era un organism central, format din 10-12 nobili, unguri, sasi, secui, lucrand pe langa principe, in subordinea acestuia, ca "sfatuitor" al sau in unele probleme de interes fundamental si pazitor al privilegiilor nobiliare.

Cat priveste impartirea administrativa, se mentin in etapa 1541-1683 aceleasi forme de organizare ca in perioada anterioara. Mihai Viteazul, unificand tarile romane, introduce in 1599-1600, in locul comitatelor, impartirea Transilvaniei in judete: apar, astfel, mentionate in documentele emise in timpul sau, in "Catastihul tarii Ardealului", judetele Hunedoara, Belgrad, Tarnave, Turda, Cluj, Dabaca, Solnoc, Crasna, Maramures, Zarand si Caransebes.(45) De asemenea, Mihai Viteazul transforma si scaunele secuiesti in judete, impunandu-le acelasi sistem unitar de impozitare. Cat priveste dregatorii locali, in oresele sasesti intalnim in documente "alesi prin vot liber si obstesc" burgmaistri, juzi, primari, alesi in fiecare an si un consiliu orasenesc format din jurati.