Intotdeauna oamenii au observat modul in care se manifesta animalele. Oamenii primitivi depindeau de animalele salbatice pentru hrana si aveau nevoie sa le cunoasca mi[carile si comportamentul pentru a le vana cu succes.. Intelegerea comportamentului animalelor consuma mult timp, rabdare si cercetari minu Ioase. Studiul stiin ific al coportamentului animalelor este denumit etologie
A. Migratia
Migratia animalelor face parte din comportamentul acestora. Ele migreaza sau calatoresc de la un habitat la altul, pentru a beneficia de resurse diferite sau superioare, cum ar fi hrana mai multa sau locuri mai calde si mai sigure pentru reproducere. Cele mai multe migratii au loc o data pe an intr-un anumit anotimp, dar altele apar mai mult sau mai putin frecvent. Cu toate ca migratiile sunt necesare, acestea consuma foarte mult din energia si timpul animalului, expunand-ul la pericole, cum ar fi lipsa mancarii sau epuizarea.
1. Migratia in mediul terestru In mediul terestru, [n regiuni precum savanele aficane si tundra arctica, mancarea si apa sunt rare mai tot timpul. Turmele de animale calatoresc in functie de sezon pentru a folosi cat mai bine resursele existente. De exemplu, in Canada, caribuul petrece iarna in padurile de conifere. In aprilie, el migreaza in nord spre tundra(regiunea Arctica fara copaci) pentru reproducere, unde se hraneste cu licheni si ierburi. El se intoarce in padure de indata ce iarna arctica reincepe si pamantul este acoperit de o crusta groasa de gheata. In timpul migratiei acestora, ei sunt urmati de lupi. Lupii vaneaza animalele tinere sau bolnave care nu pot tine pasul cu restul grupului.
2. Migratia pasarilor.
Multe pasari migreaza sezonier. Primavara, ele zboara din zonele cu ierni mai calde si cu cantitati mari de hrana inspre zonele mai reci unde-si depun ouale si-si cresc puii. Aceste regiuni mai reci au hrana indestulatoare numai primavara si vara. Unele specii migreaza oricum in zone cu mai putina hrana, dar care ofera mai multa protectie in perioada reproducerii si cressterii puilor. Pasarile se intorc in fiecare an in aceste locuri de reproducere.
Cea mai lunga distanta este parcursa de chira polara. Ea zboara din locul in care depune ouale, din zona arctica pana in Anctartica si inapoi, in fiecare an - o calatorie dus - intors de aproximativ 36000 km. Un alt exemplu sunt pinguinii Adelle care calatoresc peste 300 km pe gheta dura a marii pentru a ajunge la locurile unde se reproduc, pe continentul Antarctic. Aceeasi pereche de pinguini va reveni la acelasi cuib in fiecare an.
3 Migratia in mediul acvatic. Si in mediul acvatic exista multe vietuitoare care migreaza. Astfel balenele calatoresc din teritoriile de hranire spre cele unde se reproduc si inapoi, in fiecare an. Din noiembrie pana in aprilie, balena albastra si balena cu cocoasa se hranesc cu animale mici, numite krill in regiunile polare. Odata cu apropierea iernii ele strabat oceanul Atlantic, Pacific si Indian ca sa se reproduca in apele tropicale calde. Balenele tinere consuma mai putina energie pentru a-si pastra corpul cald, in apele tropicale calde, mai mult decat in cele polare.
Exista unele animale care migreaza dintr-un mediu in altul. Astfel broastele testoase, broastele raioase, tritonii si salamadrele se reproduc in apa, dar isi petrec aproape tot timpul pe uscat. In fiecare an se intorc la lacurile si raurile in care s-au nascut.
4 Monitorizarea migratiei in diferite medii . Cercetatorii folosesc metode variate de urmarire a miscarilor speciilor migratoare, incluzand radarul si monitorizarea prin sateliti. Cercetatorii pot recunoaste anumite pasari prinzandu-le ineluri la picioare. Aceasta ajuta la indentificarea traseului de migratie al speciilor. Pasarile mai pot fi monitorizate prin ecrane radar care pot oferi imagini ale deplasarilor marilor carduri. Animalele mari, cum ar fi ursul polar, pot fi echipate cu zgarda sau transmitator radio, dar numai in timp ce se afla sub anestezie.
B. Cooperarea
Cooperarea sau comportamentul cooperativ, este comportamentul in care membrii unei specii se aduna in grupuri pentru activitati ca vanatoarea, apararea sau ingrijirea puilor. Exista multe denumiri pentru astfel de grupuri cum ar fi: cirezi, colonii, trupe. Unele sunt temporare formate cu un anumit scop, iar altele permanente si strans unite avand structuri clare.
1. Siguranta prin numar Traiul in grup ofera animalelor multe avantaje - o protectie mai mare fata de pradatori, ajutor pentru fiecare membru sa gaseasca hrana si protectie si marirea sanselor de supravietuire.
In randul pasarilor, de exemplu, gastele negre formeaza carduri mari iarna ca sa se hraneasca in zonele mlastinoase cu cantitati mari de iarba tiparului. Acest lucru are avantajul ca unele se pot hrani in timp ce altele supravegheaza imprejurimile de dusmani, si rezulta ca fiecare pasare poate sa petreaca mai mult timp cu hranitul decat daca ar fi fost singura. Alte pasari cum ar fi corbii de mare, formeaza grupuri, colonii, numai in perioada de imperechere. Creste astfel sansa fiecarui individ de a-si gasi un partener. Cuiburile sunt amplasate in zone protejate ca sa se micsoreze riscul datorat pradatorilor. Daca unul dintre membrii coloniei este in pericol, strigatul acestuia poate alerta tot grupul.
In mediul acvatic, mii de pesti inoata unul langa altul in aceeasi directie. Ei se grabesc, incetinesc si se intorc impreuna. Traind in bancuri uriase se reduce sansa individului de a fi mancat .
In plan terestru, multe animale ierbivore, ca zebra si antilopele, traiesc in turme mari pentru siguranta. Pradatorii nu ataca in general tot grupul ci isi aleg un animal solitar, prea batran, prea tanar sau bolnav care nu mai poate tine pasul. Intr-o turma zebrele stau in grupuri mici de familie, conduse in general de un mascul mare. Acesta da un semnal de alarma daca grupul este in primejdie iar animalele stau intotdeauna aproape unele de altele.
2. Vanatul cooperativ. Unele specii, cum ar fi leii si cimpanzeii, coopereaza ca sa-si optina prada, vanand impreuna si impartind hrana. Leii sunt singurele feline mari care traiesc in grup. Grupurile lor numite grupuri familiale, sunt alcatuite din doi sau trei lei si cateva leoaice si puii lor . Leoaicele vaneaza cel mai mult, lucrand in echipe ca sa pacaleasca turmele de antilope si zebre, prada lor favorita. Odata aleasa prada, echipa se desparte si se apropie din diferite directii incercand sa separe victima de turma. Apoi ele fac un atac combinat sau o ambuscada. Daca vanatoarea reuseste prada este impartita de grupul familial, masculii avand « prima imbucatura ». Un animal salbatic va asigura unui grup de lei destula hrana pentru doua zile.
