Toate componentele florilor sunt in realitate frunze modificate, in diferite moduri, cu scopul de a realiza diferite functii.
In continuarea tijei (pedunculului) florale poate observa o parte ingrosata numita receptacul pe care se inserea diferite componente ale florii. Periantul reprezinta , este format din caliciu si corola, el acoperind organele reproducatoare. Caliciul este format in exclusiitate din frunzulite verzi, numite sepale, care au rolul de a proteja structurile interne ale florii, in special cand aceasta este boboc. Atunci cand sepalele interne ale florii sunt unite, de exemplu la garoafa, caliciul este gamosepal, in schimb cand ele sunt distantate, de exemplu la trandafir, caliciul este dialisepal. Caliciul este de cele mai multe ori persistent, in anumite cazuri avand chiar tendinta de a evolua in timp, demonstrand astfel functia sa protectiva.
Corola, al doilea element constitutiv al periantului, este formata din petale care sunt in general viu colorate si parfumate. Ele trebuie sa fie atractive pentru insecte in scopul de a favoriza polenizare si implicit reproducerea. Culorile petalelor sunt determinate de trei grupe de pigmenti - aflati singuri sau in combinatie- care genereaza un adevarat curcubeu in petalele florilor: anthocyanine care creaza umbre de violet, albastru sau rosu, betalaine care formeaza un rosu intens si carotenoide care genreaza tente de galben sau portocaliu. Chiar si culoarea petalelor se poate modifica in diverse moduri. De exemplu o petala ce are o textura neteda este luminoasa, stralucitoare, in timp ce o petala cu asperitati apare catifelata. Unele flori, folosind diversi pigmenti, produc lumina ultravioleta pentru a atrage insecte sensibile la aceasta. Insa de cele mai multe ori, pentru a-si atrage polenizatorii plantele creaza nectarul. Acesta este creat de glande speciale aflate la baza petalelor.Unele flori secreta cantitati impresionante de nectar, pentru a atrage polenizatori mai mari, cum ar fi lilieci vegetarieni. Alte flori insa, ale caror polenizare depinde numai de vant sau apa produc putin nectar sau chiar de loc. Totodata , unele specii prezinta intre petale, glande minuscule, care produc uleiuri volatile ce sa vaporizeaza instantaneu, si care dau florilor mirosul caracteristic.
Atunci cand petalele sunt unite intr-o oarecare masura atunci corola este gamopetala, iar cand ele sunt separate corola este dialipetala. In cazul in care nu exista o distinctie evidenta intre caliciu si corola (cazul lalelei ), periantul poarta numele de perigon, iar frunzulitele florale se numesc tepale.
Androceul, aparatul reproducator masculin, , este constituit dintr-un numar de stamine formate dintr-un peduncl steril, subtire si alungit, numit filament, care sustine in varful sau partea fertila denumita antera. Aceasta este o dilatatie care contine sacii polenici la nivelul carora ia nastere polenul, elementul fecundant masculin, colorat in general in gaben sau portocaliu. Atata timp cat floarea este imatura, filamentele sunt mici, servind numai la transportul substantelor nutritive ce vor forma ulterior polenul. Pe masura ce floarea se dezvolta, deschizandu-se , filamentele se lungesc, pentru a mentine cat mai sus anterele, favorizand astfel fecundatia.
Gineceul, aparatul reproducator feminin, este constituir din unul sau mai multe pistile. Fiecare dintre acestea este format in partea inferioara dintr-un segmant dilatat numit ovar, care contine unul sau mai multe ovule. Partea filamentoasa situata deasupra ovarului este stilul, extremitatea superioara a acestuia numindu-se stigmat, fiind destinat captarii si mentinerii granulelor de polen. In functie de fiecare specie in parte, ovarul contine unul sau mai multe ovule, fiecare dintre ele continand celula-ou.
