Zebrele sunt considerate drept cei mai vechi reprezentanti ai genului Equus, care este la originea unor animale cu forme si aspecte variate, percum asinii si caii salbatici. Evolutia acestui
grup de mamifere erbivore, care poseda un numar impar de degete la picioare (de aici vine si numele ordinului, Perossodactyla,din care mai fac parte rinocerii si tapirii), este destul de bine cunoscuta
datorita numeroaselor resturi fosile pe care paleontologii l-au avut la dispozitie. Pe baza lor, acestia au putut sa descifreze nu numai succesiunea in timp a animalelor, dar si modificarile mediului care au impus transformarea lor.
Stramosii indepartati ai cailor si ai zebrelor au trait atat in Eurasia, cat si in America. Cei din Lumea Veche sunt cunoscuti sub numele de Hyracotherium, in timp ce formele americane ne apartineau genului Eohippus. Erau animale de dimensiunile unei vulpi actuale, avand membrele anteriore terminate cu patru degete acoperite de copite, iar cele posterioare numai cu trei degete.
Traiau in zone impadurite si se hraneau cu lastarii tufisurilor.
In perioada Miocena insa,acum 29.000.000 de ani, suprafetele acoperite de paduri s-au micsorat, fiind inlocuite de stepe deschise, cu o bogata vegetatie de graminee. Hrana abundenta a inlesnit dezvoltarea si diversificarea Equidelor.
Formele noi care au aparut (Mesohippus, Pliohippus), pentru a scapa mai usor de atacul animalelor de parda, s-au transformat treptat, au devenit mai inalte, datorita alungirii picioarelor care, in final, au ramas cu un singur deget functional, cel mijlociu, terminat cu o copita comoasa. Deplasandu-se in viteza,ele migrau adesea la mari distante, in cautarea pasiunilor.
Prin Stramtoarea Bering, acoperita atunci de gheturi grose si devenita astfel o punte de legatura intre America si Asia, stramosii zebrelor si cailor s-au raspandit in Asia, Europa si Africa, dar, curand, au disparut din continentul american.
Se considera astazi ca Equidele care au colonizat savanele tropicale au dat nastere zebrelor, cele din zonele desertice-asinilor, iar in regiunile temperate ale emisferei nordice s-au salbatici.
Cu numai un milion de ani in urma, in Pleistoceen, Equidele erau raspandite pe zone foarte vaste, dupa cum arata multimea resturilor fosile. C-am in aceeasi perioada Equus plicatus,stramosul direct al zebrei lui Grevy, ajunsesedeja in sudul Africii.
La sfarsitul ultimei perioade glaciare a erei Cuatemare, mai existau inca zebre, asinii si cai salbatici in Europa. Din pacate, astazi Equidele salbatice au devenit foarte rare, mai exista doar sapte specii, trei zebre si un asin- in Africa, un cal salbatic in deseurile Mongoliei.
AFRICA,TERITORIUL ACTUAL AL ZEBRELOR
In Africa traiesc astazi trei specii de zebre,cantonate in partea orientala si sudica a continentului, pe teritoriile statelor Uganda,Kenya,Tanzania,Zambia,Moyambic etc.
Pe acest spatiu, aparent foarte vast,zebrele traiesc in grupuri izolate.
Viata lor este inlesnita de existenta a numeroase parcuri nationale si rezervatii,care asigura marile migratii.Turme de mii de indivizi parcurg sute de kilometri la apropierea sezonului ploios,care dureaya din ianuarie pana in martie,ajungind in campiile din Serengeti.Apoi,in iunie,cand caldura urca,si usuca
Cea mai mare si gratioasa specie este ,zebra lui Grevy.Animalul are,la garou,inaltimea de 1,60m si cantareste intre 400-450 kg.
Dungile sale sunt mai fine si mai apropiate decat la celelalte specii.
Ele sunt in scadere datorita traficului intens cu piei.
Cu dimensiuni si greutate mai mici,zebra de campie,este cea mai comuna,raspandite din Sudan pana in Africa de Sud.
Animal rapid,putand galopa cu 60km-ora,zebra de campie,spre deosebire de celelalte specii,are pe corp atat dungi negre,cit si castanii,coama este vargata,iar coada,lunga,se termina cu un panas de peri negri. Ca toate zebrele,are un auz excelent,favorizat si de urechile mari si mobile,un miros fin si o vedere binoculara cu un camp foarte larg ce ingaduie animalului sa observe aproape tot spatiul din jurul sau,singurul unghi mort fiind cel din partea posterioara a corpului.
Miscarile urechilor sunt si un mijloc de comunicare intre indivizi.
DUNGILE ZEBRELOR SI ROLUL LOR
Pentru populatiile Africane, zebrele au corpul alb,acoperit cu
dungi negre.Din contra europenii socotesc ca aceste animale sunt negre,iar dungile lor albe.
Dungile negre sunt net delimitate,mai ales la subspeciile care traiesc in regiunile mai nordice ale arealului,la altele delimitarea este mai slaba.
Biologi nu au gasit inca o explicatie privind rolul dungilor,desigur una deplin acceptata,dar au formulat cateva ipoteze.Una dintre acestea sustine ca dungile actioneaza ca elemente de dezagregare a formei,ele deformeaza silueta an miscare a animalului impidicand predatorii sa repereze o anumita zebra in mijlocul turmei.
Este adevarat ca numararea zebrelor dintr-un grup este mult mai dificila decat numararea antilopelor sau a altor animale cu culori mult mai putin vizibile.
Alta ipoteza afirma ca prezenta dungilor inlesneste recunoasterea
indivizilor inte ei.
REPRODUCEREA
Femelele tinere sunt capabile de reproducere la virsta de 2 ani,deci mult mai devreme decat masculii.Alese de un mascul in cursul pregrinarilor,il urmeaza pe acesta sau se integreaza in alta turma.Separarea de familia de origine si atasarea la o alta grupa se face la virste diferite pentru masculi si femele,ceea ce exclude practic consanguitatea si diminuiaza posibilitatea ca un mascul si o femela provenind din acelasi parinte sa se regaseasca in cadrul unei familii.
