In acelasi catalog, la proprietatile farmatceutice, scrie:
"Administrarea de doze foarte mici de Delysid (1/2 - 2 ug/kg greutate) duce la alterarea perceptiei, halucinatii, depersonalizare, amintiri neplacute si alte variate simptome neuro-vegetative. Efectele se instaleaza dupa 30-90 de minute si dureaza in general intre 5 si 12 ore. Cu toate acestea, perturbari intermitente ale perceptiei pot persista timp de cateva zile.".
Substanta era recomandata in special pentru psihoterapia analitica, precum si pentru studii experimentale asupra naturei psihozelor. Cu toate acestea, sunt mentionate si niste precautii: "Anumite conditii mentale patologice pot fi intensificate de catre Delysid. Este necesara precautie in administrarea la subiecti cu tendinte de sinucidere sau in cazuri in care evolutia psihozei este iminenta. Labilitatea psiho-afectiva si tendinta de a comite acte impulsive poate dura ocazional cateva zile. Delysid trebuie administrat numai sub supraveghere medicala stricta. Supravegherea nu trebuie incetata pana cand efectele medicamentului nu au disparut complet."
Efectele periferice ale LSD includ contractia vaselor sanguine si scaderea presiunii sangelui, dilatarea pupilelor precum si hipertermia. Aceste efecte au natura simpatica si pot fi indepartate prin blocarea ganglionilor. Efectele parasimpatice includ salivarea, lacrimarea, voma, hipotensiune si brahicardie. Dozele mici stimuleaza respiratia dar cele mari o inhiba. Unele efecte secundare precum transpiratia, nervozitatea si insomnia sunt de obicei confundate cu cele ale amfetaminei, un alt halucinogen. Din punct de vedere fizic, LSD nu cauzeaza deloc dependenta, iar din punct de vedere psihologic, dependenta creata este aproape nula.
Cea mai comuna varianta a drogului este N-acetil-LSD (ALD-52) (in "Enciclopedia Psihiatrica" se mentioneaza ca aceasta varianta isi face efectul mai lent).
Se intampla destul de des ca efectele LSD sa fie foarte neplacute si sa afecteze pentru o perioada de timp sanatatea psihica a persoanei drogate. Printre simptome se numara depresia, agitatia, confuzia, dar mai ales teama de innebunire.
Cea mai des intalnita reactie adversa este un episod temporar (care dureaza mai putin de 24 de ore) de panica. Simptomele includ iluzii si halucinatii (vizuale si auditive) inspaimantatoare, anxietate exagerata pana la panica, agresivitate si comportament agresiv, depresie, idei, gesturi sau incercari de sinucidere, confuzie si teama pana la paranoism.
Reactiile prelungite (zile sau chiar luni) care necesita spitalizare sunt deseori denumite "psihoze LSD" includ un grup eterogen de simptome. Cu toate ca nu exista niste reguli bine stabilite, au fost observate niste lucruri comune la acesti pacienti. Exista o tendinta ca persoanele cu profil psihologic scazut, cu antecedente psihiatrice sau care folosesc sau au folosit si alte droguri sa sufere aceste consecinte. Totusi, exista si cazuri de reactii severe si prelungite la indivizi fara antecedente, precum si cazuri foarte slab adaptate care nu sufera deloc efecte secundare in urma folosirii repetate de droguri psihadelice.
Pe tema LSD circula cateva povesti false, cum ar fi:
- Formarea de cristale in interiorul organismului, care se descompun dupa un timp si cauzeaza reactii adverse. LSD este un solid cristalin usor solubil in apa, deci nu poate forma depozite in organism. In plus, este metabolizat si eliminat in decurs de cateva ore. Reactiile adverse sunt de natura psihologica si nu depind de prezenta substantei in organism.
- LSD dauneaza cromozomilor. S-a dovedit prin teste ca acest lucru nu este adevarat.
Pericolul real al folosirii LSD este de natura pur psihologica, drogul neavand efecte fizice. Dozele letale (toxice) de LSD sunt de cateva zeci de mii de ori mai mari decat doza normala, facandu-l (din punct de vedere toxic) unul dintre cele mai "sigure" droguri cunoscute.