Termenul "val" este aici metaforic, el referindu-se la impactul social al unor "torente" de schimbare ce ne perturba vietile, aceste ciocniri de valuri ducand la disparitia civilizatiei industriale si aparitia civilizatiei informationale.
Aceasta noua civilizatie este atat de revolutionara - spune Toffler - incat sfideaza vechile moduri de gandire, vechile formule, dogme si ideologii, intrucat acestea nu mai corespund realitatilor. "Nu putem inghesui lumea embrionara de maine in spatiile tihnite de ieri. Nici atitudinile sau starile de spirit conventionale nu mai sunt potrivite".Aceasta este marea incercare al lui Alvin Toffler.
In capitolul "Mausoleul politic", Toffler subliniaza mesajul politic al celui de Al Treilea Val - necesitatea confruntarii cu o revolutie politica, in urma careia civilizatia celui de Al treilea Val sa beneficieze de noi instrumente politice de adoptare si aplicare a deciziilor, intrucat structurile politice de tipul celui de al Doilea Val sunt perimate si pe punctul de a fi transformate.
In subcapitolul "Gaura neagra", Toffler, referindu-se la criza energetica din anii '70 , critica neputinta mecanismului politic al S.U.A., blocajul decizional cu privire la chestiunile de importanta vitala pentru societate, aratand ca tehnologia politica a celui de Al Doilea Val "scartaie", nefiind vorba de criza unui guvern sau a altuia, ci de o profunda criza a democratiei reprezentative in toate formele ei.
Incapacitatea crescanda dae a lua decizii competente la momentul oportun modifica radical raporturile dintre putere si societate. Astfel, partidele politice isi pierd puterea de atractie, scade participarea la vot, cetatenii exprimandu-si fata de conducatorii politici dezgustul si dispretul, drept pentru care, sistemul politic, fiind el insusi dereglat,nu mai poate indeplini rolul de stabilizator intr-o societate dinamica, cuprinsa de schimbari. "Gaura neagra" in societate este un tot mai mare vid al puterii, inregistrat in toate tarile celui de Al treilea Val al schimbarii.
Asistand la "falimentul" celor care ne conduc si observand politicienii impletindu-se "nauci" in fata problemelor generate de inaintarea celui de Al Treilea Val, pana si oamenii cel mai bine intentionati incep sa doreasca un conducator dinamic, dominator. Aceasta revendicare a unei conduceri mai ferme coincide cu aparitia unor grupuri autoritare care urmaresc profituri din destramarea guvernamantului reprezentativ.
Se pleaca astfel de la trei idei gresite, dintre care, prima este mitul eficacitatii regimurilor autoritare. Insa conducerea autoritara si chiar totalitarismul au prea putin de-a face cu eficienta, relevanta fiind in acest sens , ineficienta Germaniei naziste in multe privinte, chiar daca a actionat cu eficienta in omorarea "nearienilor". Comparand Germania nazista cu Marea Britanie, in privinta organizarii pentru razboi, Toffler demonstreaza ca "ideea ca cel de-al treilea Reich a fost un exemplu de eficienta militara sau industriala este un mit caraghios".
Cea de-a doua idee pe care se bazeaza cei ce pledeaza pentru o conducere de mana forte este supozitia tacita ca un stil de conducere care a dat rezultate in trecut va da rezultate si in prezent sau in viitor, insa in civilizatii diferite este nevoie de calitati de conducator foarte diferite, intrucat ceea ce azi se demonstreaza a fi virtute, maine se poate dovedi a fi nevolnicie, "slabiciune dezastruoasa".
Cea de-a treia idee comporta un viciu si mai grav, in sensul ca se simte nevoia unui Mesia politic, care sa ne salveze de la dezastru, idee ce porneste de la premisa ca miezul problemei ar fi personalitatea conducatorului.
Toffler sustine insa ca, daca am avea in posturile de conducere chiar "sfinti, genii si eroi, tot nu ne-ar ocoli criza agonica a guvernarii reprezentative, adica a tehnologiei politice din era celui de Al Doilea Val.
El lasa loc ideii ca liderii de maine s-ar putea sa aiba de-a face cu o societate mult mai descentralizata si mai participativa, o societate mai diversificata decat cea actuala.
Se pune problema ca, daca totul s-ar rezuma la alegerea "celui mai bun conducator", solutia s-ar gasi in cadrul sistemelor politice existente. Insa, in conditiile desuetudinii structurilor politice si guvernamentale actuale, conducatorii - chiar si "cei mai buni" - se dovedesc neputinciosi, intrucat institutiile prin intermediul carora trebuie sa actioneze sunt perimate.
Unul din motivele desuetudinii structurilor politice este interdependenta la nivel mondial a guvernelor nationale, ale caror decizii pot declansa repercusiuni costisitoare si primejdioase, atat la nivel local, cat si la nivel planetar, insasi scara la care se exercita guvernarea si chiar modul in care este distribuita autoritatea decizionala fiind flagrant inadecvate lumii contemporane.
Anacronismul structurilor politice se reflecta si in tendinta de a delimita net activitatile diverselor ministere sau departamente din cadrul guvernelor ceea ce duce inevitabil la confuzie si dezastru, generandu-se efecte contradictorii care se anihileaza reciproc.
Un asemenea mod de abordare a realitatii, caracteristic celui de Al Doilea Val, nu va permite nici unui guvern, oricat de centralizat si autoritar, sa rezolve problema integrarii activitatii acestor unitati, in virtutea intelegerii stransei impletiri a diferitelor domenii, care se interconditioneaza reciproc (energia afecteaza economia, de pilda) si ca urmare, orice incercare a unui guvern de a rezolva o problema ar genera o noua problema, deseori mai grava decat cea initiala, rezultatul nefiind insa decat aparitia unui nou rand de filtre si filiere, care incalcesc hatisul birocratic prin care trebuie sa treaca deciziile, adica o si mai mare complicare a labirintului birocratic.
Guvernele si institutiile parlamentare ale celui de Al Doilea Val au fost concepute pentru adoptarea deciziilor fara graba, fondatorii lor neprevazand viteza cu care aveau sa evolueze evenimentele. Astazi, schimbarea sociala se accelereaza, sporind presiunile carora trebuie sa le faca fata cei ce adopta deciziile politice si intensificand totodata actualul declin politic si guvernamental.
Institutiile politice, proprii celui de Al Doilea Val, nu permit elaborarea unor decizii intaligente cu promptitudinea pe care o impun evenimentele, in conditiile accelerarii generale a schimbarii, iar in acest ritm frenetic, deciziile ori vin cu intarziere, ori lasa loc indeciziei, ceea ce face ca structurile politice actuale sa fie perimate, indiferent de ideologiile de partid si de conducatori.
Daca Al Doilea Val a generat o societate de masa, Al Treilea Val ne demasifica, lasand loc unui nivel mai mare de diversitate si complexitate.
Acest proces revolutionar, asimilat evolutiei societatii, ne ajuta la explicarea unui fenomen politic cunoscut de toata lumea - destramarea consensului.
