Giuseppe Verdi, cel mai mare compozitor italian de opera, s-a nacut la 10 octombrie 1813 in satul Le Rencole si a murit la 27 ianuarie 1901. Tatal sau era proprietarul unei mici "osterii" dar nu putea asigura familiei sale dacat un trai modest. Batranul organist al bisericii din sat, Baistrocchi, i-a dat lui Verdi primele notiuni muzicale si l-a invatat sa cante si la orga. La varsta de 10 ani, Verdi a plecat in oraselul din apropiere, Bussetto, unde a urmat scoala si a invatat mai departe muzica cu Ferdinando Provesi, un bun muzician, absolvent al celebrei Academii de Muzica din Parma. Provesi si-a dat seama repede de extraordinarele insusiri ale elevului sau si dupa cativa ani l-a sfatuit sa plece la Milano, spre a-si continua studiile la Conservator. Devine director al Societatii Filarmonice din localitate si in acelasi timp lucreaza la opera ce-I fusese comandata.
In mai 1836, el s-a insurat cu tanara, Margherita Barezii, fiica binefacatorului sau. El s-a intors in Milano cativa ani mai tarziu cu o tanara familie.
Oberto, prima opera a lui Verdi, a fost prezentata pe scena
teatrului La Scala in noiembrie 1839. Firma Ricordi a publicat Oberto si pentru ca aceasta a fost un mare succes, firma s-a angajat sa publice alte trei piese ale lui Verdi. Verdi a inceput sa lucreze la urmatoarea sa opera Un Giorno di Regno, dar a fost intrerupt cand, unul dupa unul, toti membrii familiei Verdi s-au imbolnavit. In curs de doua saptamani Verdi si-a pierdut fiul fiica si sotia. Din nefericire Un Giorno di Regno, a fost un fiasco total. Atunci Verdi a jurat ca nu va mai compune niciodata comedii si si-a orientat gandirea spre destinul inevitabil. Chiar si asa directorul teatrului La Scala si-a pastrat increderea in Verdi , care, mai tarziu cu opera Nabuco a declarat cariera mea muzicala a inceput cu adevarat. La repetarile pentru Nabuco, la teatrul La Scala tamplarii care reparau cladirea s-au oprit din muncit si s-au asezat pe schele si scari pentru a asculta opera. La terminarea operei toti muncitorii au izbucnit in strigate de Bravo, bravo, viva il maestro!. Prezentarea piesei a fost un succes. Verdi a devenit faimos cerand un onorariu mai mare decat oricare alt compozitor al timpurilor sale. Dupa Nabuco, a urmat opera I Lombardi, care a castigat o victorie neasteptata asupra cenzorilor austrieci. Triumful lui Verdi in retinerea libretului si a temelor melodice i-a adus compozitorului o reputatie de erou ideologic al italienilor. Aceasta a fost una din multele bataliile pe care Verdi le-a cu cenzorii pentru libertate artistica.
Peste urmatorii sapte ani, compozitorul a scris zece opere de succes variat, facand legatura intre doua ere distincte ale compozitiei lui Verdi. Captat initial de stilul bel canto si mostenitor al stilului Donizetti, Verdi a incercat sa-si faca propriul sau stil.
Il Trovatore a fost o strafulgerare de indrazneala despre care Verdi a spus ca este nucleul muncii sale, Cred (daca nu ma insel ca ceea ce am facut am facut bine; dar am facut mereu dupa cum imi dicteaza sufletul. Cu toate ca era un geniu Verdi a compus numai din inima. Ca un muzician scolit el a plasat sensibilitatea emotionala deasupra intelectului in tot ceea ce scria.
Creatia unui tur operativ de forta bazat pe ingeniozitatea formularii artistice i-a asigurat lui Verdi nemurirea, incepand in 1851 cu Rigoletto, urmata de Il Trovatore, La Traviata, si in 1871 de Aida. Chiar si fara capodoperele care au urmat - Simon Boccanegra, Un Ballo in Maschera, La Forza del Destino si Don Carlos s-au Requiem Mass - maestrul s-ar fi putut retrage fara teama ca-l va putea depasi vreodata alt compozitor. Dar de fapt cu Aida, Verdi parea ca a abandonat sa mai compuna pentru cincisprezece ani.
Dar din fericire pentru posteritate, Otello, un libret electrizant, creat de poetul Arrigo Boito a adus compozitozitorului o retragere fortata. Deschiderea operei Otello in februarie 1887 a atras o audienta o audienta internationala la Milano.
Verdi figureaza in istoria muzicii ca unul dintre cei mai mari melodisti. In opozitie cu Wagner - mare inovator in domeniul armoniei, in ale carui creatii dramatice ariile sunt inlocuite in general printr-un mod de cantare aflat la mijloc, intre recitativ si bel-canto, si in care partea instrumentala detine rolul principal - Verdi, ca tipic reprezentant al geniului creator italian, a dus la desavarsire tipul traditional de opera, in care vocea, melodia de mare cantabilitate, reprezinta mijlocul principal de expresie.
La deschiderea, in anul 1871, a Canalului Suez, Verdi compune, in urma comenzii guvernului egiptean, opera Aida. Judecand dupa numarul reprezentatiilor care au avut loc in toate teatrele din lume in cei 104 ani care au trecut de la compunerea Aidei, ea este cea mai populara opera a compozitorului. De admirat este capacitatea muzicii de a sugera culoarea locala orientala fara a recurge la pitoresc si la elemente exotice. Este greu de stabilit care din marele numar de arii este cea mai frumoasa, cea mai expresiva.
