Multa vreme, o serie de specialisti au crezut ca ''hockey'' ar proveni din frantuzescul ''le hocquet'' (ciomag de pastor). Jocul, insa, nu este de origine engleza. Englezii nu au facut decat sa-l denumeasca ''bandy'' si sa-l adauge unei reguli noi, dupa modelul jocurilor vazute pe batranul nostru continent. Existenta hocheiului este strans legata de patinaj fiindca, fara indoiala, oamenii au patinat inainte de a juca hochei.
Cronicarii din secolul al-XII-lea povestesc ca, pentru a se deplasa mai usor pe lacurile inghetate, soldatii foloseau un fel de oase taiate la capete si prinse de bocanci. Aceste oase par sa fie stramosii patinelor, iar soldatii primii patinatori.
In timpul Renasterii, gravori si talentati pictori flamanzi au imortalizat in imagini incantatoare alunecarea gratioasa a oamenilor pe lacurile si raurile inghetate ale Olandei.
Prin anul 1498, Iohan Brugman a realizat o gravura in lemn, reprezentand o patinatoare care isi pierde echilibrul si cade pe gheata. Cativa ani mai tarziu, pictorul A. Van der Neer si-a intitulat un tablou "Tineri" ce joaca mingea pe fluvial inghetat''. Interesant este faptul ca acesti tineri "jucatori" utilizau niste bastoane indoite la capete. In nordul Germaniei, inca din secolul al-XVI-lea, jocurile pe gheata au capatat un caracter mai oficial, fiindca aveau si unele reguli.
Treptat, aceste jocuri s-au extins in Belgia, Franta, Anglia. Englezii le-au aplicat reguli de fotbal si rugbi, sporturi care se practicau inca de pe atunci in insula.
Odata cu expansiunea coloniala a imperiului britanic, acest sport, numit atunci ''bandy'' a fost dus de catre soldatii englezi peste ocean, in Canada.
In iarna anului 1860 regimentul englez de infanterie ''Royal Canadian Rifles'' a primit ordin de cantonare in portul Kingston. Printre soldatii englezi erau cativa jucatori de bandy (9 la numar) care au format o echipa purtand numele regimentului. Ea se antrena chiar in rada portului. Ca si la Kingston, in orasul Halifax s-au organizat echipe de bandy, cum probabil existau si in alte locuri. Formarea acestor echipe a dus cu timpul la organizarea de meciuri intre unitatile militate. Jocurile erau insa foarte dure. Datorita acestui caracter, dar si timpul indelungat de joc (3 ore), meciurile se terminau adesea prin abandon inaintea fluierului final, soldandu-se cu multi accidentati, practic indisponibili pentru continuarea partidei.
Ecipamentul jucatorilor era neadecvat duritatii sportului (pantaloni cazoni si manusi obisnuite). De asemenea, mingea era grea, din cauciuc presat, iar crosele lucrate din lemn de frasin sau stejar. Meciurile se jucau atat in porturi, pe fluvii si lacuri inghetate, cat si pe terenurile amenajate in curtile cazarmilor.
Cu timpul regulile s-au modificat, in sensul ca jucatorii accidentati puteau fi inlocuiti. Cativa ani mai tarziu jocul a a patruns si in universitati. Conform regulamentului de atunci, fiecare echipa era alcatuita din 9 componenti, partida se desfasura pe o durata de 180 de minute, iar echipele aveau voie sa schimbe trei jucatori accidentati.
In anul 1880, al Montreal, a luat fiinta prima asociatie de hochei ''Montreal Association Amateur''. Presedintele ei, R. F. Smith (un fost jucator), a propus noi reguli de joc, precum si inlocuirea mingii rotunde cu pucul patrat (cuvantul ''puc'' este de origine engleza si inseamna spiridus). Acest nou regulament al jocului cunoscut sub numele de ''hochey'' a modificat structural jocul practicat anterior sub denumirea de ''bandy''. De asemenea, s-a acordat o importanta sporita paselor, care nu puteau fi transmise decat lateral sau inapoi, jucatorul avansat neputand beneficia de ele. In ceea ce priveste terenul, acesta era impartit in doua jumatati, ca la rugbi sau alte jocuri sportive.
In anul1888 echipa din Montreal a organizat primul turneu, la care a invitat mai multe echipe din Canada, pentru a le demonstra noile reguli de joc si in special avantajele ''pucului'' ce conferea hocheiului un caracter mai atractiv, reducand in acelasi timp pericolul prezentatde mingea rotunda folosita la bandy, care zbura peste capetele jucatorilor, accidentandu-i adesea.
Intrucat echipa M.M.A. avea numai 7 jucatori buni, s-a propus ca numarul jucatorilor sa fie de 7. astfel s-a nascut hockey-ul canadian, dupa sistemul Smith.
Paralel a luat fiinta o noua organizatie, ''Ontario Hockey Association'', care cuprindea aproape toate echipele din Canada. Prima intalnire oficiala a avut loc la Kinkston, in 1888, intre o selectionata universitara si echipa Scolii militare de razboi. S-a jucat cu pucul patrat (din cauciuc masiv). Jucatorii purtau pantaloni albi, patine (inventate de Jakson Heines) cu lame din otel, care erau mai inalte si alunecau mai repede, imprimand jocului un ritm alert.
In aceasta perioada hocheiul a devenit cel mai important sport din Canada. Au aparut stadioane cu tribune care adaposteau cateva mii de spectatori. Terenurile au fost marcate dupa reguli noi ; pucul a devenit plat si rotund ; cluburile au inceput sa-i legetimeze oficial pe jucatori ; in regulament s-a introdus un nou paragraf in legatura cu transferurile. Intr-un cuvant, hocheiul a devenit in Canada un sport bine organizat.
In conducerea federatiilor si a cluburilor au aparut nume prestigioase ca Lord Kilcoursie si Lord Greaven (primul, fedelmaresal al armatei coloniale britanice, celalant, fost jucator de hochei in echipa Rebels Hockey Club din statul Ontario). Cluburile s-au luat la intrecere pentru achizitionarea celor mai buni jucatori. Din anul 1890 transferurile au inceput sa se faca pe bani. Desi fiecare club avea 3-4 jucatori salariati, hocheiul continua sa fie considerat un joc pentru amatori. Meciurile au devenit mai atractive din anul 1893, cand lordul Stanley a donat o cupa in valoare de 50 de dolari castigatorilor campionatului canadian.
