In cadrul atat de vast al reglementarilor juridice privind Drepturile Copilului, voi incerca sa schitez principalele directii de orientare ce guverneaza problema unui tanar sub 18 ani care intra in contact cu sistemul de justitie, ca urmare a unei suspectari ori a unei acuzatii de comitere a unui delict, vizand cateva aspecte legate de aplicarea acelor masuri ce afecteaza starea de libertate a minorului.
Imi propun ca in cadrul acestei analize sa abordez problematica respectarii dreptului copilului delicvent din perspectiva a trei factori :
1) recomandarile din legislatia internationala cu privire la copii in contradictie cu legea romana ;
2) contradictiile legislatiei romanesti cu privire la copii care raspund penal ;
3) contradictiile dintre lege si practica ;
Pentru aceasta, voi urmari dosarul unui astfel de caz in toate etapele ce le parcurge si anume :
Retinerea de catre organele de politie ;
Arestarea preventiva ;
Etapele procesului ;
Sanctiunea aplicata (masura educativa, inchisoare, asistenta postpenala ) ;
Deasemenea, in incheierea acestei lucrari voi face o descriere a conditiilor educationale existente in centrele de Reeducare pentru Minori.
In continuare doresc sa fac o trecere in revista a cadrului juridic care priveste copilul si protectia acestuia.
Astfel, putem enumera :
a) Articolul 45 din Constitutia Romaniei care prevede :
"copii se bucura de un regim de protectie si de asistenta in realizarea dreptului lor "
"statul acorda alocatii de stat pentru copii si ajutoare . "
"exploatarea minorilor, folosirea lor in activitati care le-ar putea dauna sanatatii, moralitatii sau care le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala sunt interzise "
b) Articolul 2 din Legea 18/1990 (prin care Romania ratifica Conventia Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului) care prevede ca :
"Statele parti se angajeaza sa respeste drepturile care sunt enuntate in prezenta conventie si sa le garanteze tuturor copiilor care tin de jurisdictia lor, fara nici o distinctie, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie a copilului, a parintilor sau a reprezentantilor sai legali, de originea lor nationala, etnica, sau sociala, de situasia lor materiala, de incapacitatea lor, de nasterea lor sau de alta situatie .
Statele parti vor lua toate masurile corespunzatoare pentru ca acesta sa fie efectiv protejat impotriva oricarei forme de discriminare sau de sanctiuni motivate de situatia juridica, activitatile, opiniile declarate ori convingerile parintilor sai, ale reprezentantilor sai legali ori ale membrilor familiei sale ."
Trebuie facuta precizarea ca odata cu ratificarea de catre Romania a Conventiei Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului prin Legea 18/1990, aceasta devine obligatorie pentru Romania si are aceeasi putere de lege ca si Constitutia.
c) in completarea cadrului juridic, in afara de aceste texte fundamentale prezentate mai sus, mai putem prezenta :
Conventia Europeana a Drepturilor Omului ;
Codul Penal al Romaniei ;
Codul de Procedura Penala ;
Legea 26/1994 privind organizarea si functionarea Politiei Romane ;
Legea 23/1969 privind executarea pedepselor privative de libertate ;
Decretul nr.545/1972 privind executarea masurii educative a internarii minorilor infractori intr-un centru de reeducare ;
Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.192/1999 privind infiintarea Agentiei Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului ;
Ordonanta Guvernului nr.1/21.01.2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala ;
Regulamentul de Ordine Interioara a Inchisorii pentru Tineri - Craiova ;
Regulile Natiunilor Unite pentru Apararea Minorilor Privati de Libertate si Regulile de la Beijing- Standardul de Reguli Minime al Natiunilo Unite- Administrarea Justitiei pentru minori- se constituie ca un indrumar, stabilind recomandari insa nu sunt obligatorii pentru state .
Prima etapa in drumul stabatut de un asfel de dosar o reprezinta retinerea de catre organele de politie.
Legea nr. 26/1994 privind organizarea si functionarea Politiei Romane prevede in articolul 16 (1) litera b) :"sa conduca la sediul politiei in vederea luarii de masuri legale, pe cei care, prin actiunile lor, pericliteaza ordinea publica, viata persoanelor sau alte valori sociale, precum si persoanele suspecte a caror identitate nu a putut fi stabilita.
Persoanele suspecte de actiuni prin care se pericliteaza ordinea publica, viata persoanelor sau alte valori sociale, care refuza sa-si decline identitatea ori aceasta nu poate fi stabilita, sunt conduse la sediul politiei pentru clarificarea situatiei si, dupa caz, prezentarea acestora de indata in fata organului de urmarire penala competent, activitati ce nu pot dura mai mult de 24 de ore . "
Din nefericire, legea respectiva nu prevede insa obligatia pentru reprezentantii politiei ca in cazul conducerii la sctie a unui copil (minor) in vederea stabilirii identitatii acestuia sau a unor aspecte legate de svarsirea unei infractiuni, sa cheme de indata pe unul din parinti, tutorele sau un
reprezentant al Autoritatii Tutelare ori altor organizatii pentru protectia copilului.
Minorul,de asemenea, datorita varstei, nu stie ca are dreptul sa solicite prezenta acestora la sectia de politie, politistul fiind singura persoana care poate sa cheme parintii sau Autoritatea Tutelara, el intreprinzand aceasta actiune dupa bunul plac.
In legislatia romana si internationala nu exista prevederi speciale cu privire la metodologia de retinere a unui copil suspect de savarsirea unui delict criteriile aplicabile fiind cele generale. Astfel :
Art. 136 din Codul de Procedura Penala prevede scopul si categoriile masurilor preventive:" In cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu inchisoarea, . se poate lua fata de acesta una din urmatoarele masuri preventive: retinerea, obligarea de a nu parasi localitatea si arestarea preventiva." Art. 143 din C.P.P. prevede: "Masura retinerii poate fi luata ce organul de cercetare penala fata de invinuit daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala." Tot astfel, art. 480 din C.P.P. prevede: "Urmarirea si judecata infractiunilor savarsite de minori, precum si punerea in executare a hotararilor privitoare la acestia, se fac potrivit procedurii obisnuite, . "
Art. 481
"(1) - Cand invinuitul sau inculpatul este un minor ce nu a implinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, daca organul de urmarire penala considera necesar, citeaza delegatul Autoritatii Tutelare, precum si parintii, iar cand este cazul, tutorele, curatorul sau persoana in ingrijirea ori supravegherea carea se afla minorul.
(2) -Citarea persoanelor prevazute in aliniatul precedent este obligatorie la efectuarea prezentarii materialului de urmarire penala.
(3) -Neprezentarea persoanelor legal citate la efectuarea actelor aratate in aliniatul 1 si 2 nu impiedica efectuarea acelor acte."
Dupa cum observam, prezenta Autoritatii Tutelare, a parintilor, a tutorelui ori a curatorului este lasata la aprecierea organului de urmarire. Consideram necesara prezenta acestora si implicit a avocatului, incat din faza urmaririi penale si, mai mult, in momentul cand minorul a fost adus la politie pentru cercetari sau in baza unui mandat de arestare, pentru ca, atat timp cat minorul, potrivit Constitutiei si altor legi, nu are drept de vot, nu are drept de a dispune de bunurile sale, nu are drept de asociere, nu se poate casatori, atunci cum ar putea sa semneze si sa-si asume, fie si numai o declaratie, in prezenta organului de urmarire penala?
Practica consemneaza ca, in majoritatea cazurilor, persoanele prevazute la articolul 481 nu sunt citate, copilul nu beneficiaza in aceasta faza de prezenta lor.
Minorii pot fi dusi la sectia de politie unde, sub pretextul indentificarii acestora sau stabilirea domiciliului, pot fi tinuti pana la 24 de ore,
incalcandu-se prevederile Constitutiei, in care se spune ca nimeni nu poate fi retinut mai mult de 24 ore fara mandat de arestare.
O a doua etapa a desfasurarii acestei actiuni o reprezinta arestarea.
Reglementarile internationale accepta privarea de libertate a minorilori in anumite cazuri. Nici unul din aceste documente nu se refera in mod expres
la conditiile aplicarii arestului preventiv, ci vorbesc despre privarea de libertate.
Privarea de libertate este reglementata ca si sentinta de Regulile de la Beijing. Desi acestea nu au caracter obligatoriu, ele trebuie sa constituie o serie de norme valoroase dupa care statele trebuie sa se ghideze.
Acestea, asemeni Conventiei, stipuleaza ca pedeapsa cu lipsirea de libertate trebuie sa fie ultima masura luata si pe cat mai scurt timp posibil. Acest fapt este consfintit si de catre Regulile de la Tokio, care sunt cunoscute si sub numele de "Standarde si Reguli minime ale Natiunilor Unite privind masurile non- custodiale."
Conform documentelor enuntate anterior, masura lipsirii de libertate a minorului trebuie sa aiba la baza principiul reabilitarii.
In C.P.P., articolul 146 reglementeaza conditiile pentru arestarea invinuitului. Arestul preventiv poate fi dispus de catre procuror daca el considera ca este in interesul urmarii penale privarea de libertate a invinuitului sau de catre instanta de judecata.
