Am spus, in rinciiu, deoarece uneori insasi legea stabileste data de la care ea intra in vigoare; de la publicare pana la data fixata in lege ca fiind data intrarii sale in vigoare se afla o pauza(vacatio legis), necesara pentru ca legea sa fie adusa la cunostinta generala, iar organele chemate sa o aplice sa oata intreprinde masurile necesare in acest scop.
Din momentul in care intra in vigoare, legea devine obligatorie si nimeni nu poate sa o incalce sub cuvant ca nu a cunoscut-o. este o regua forrmulata din cele mai vechi timuri, care ni s-a transmis prin adagiul latin: "nemo censetur ignorare legem".
De la aceasta regula exista doua exceptii: prima, cand o arte a teritoriului statului ar fi ocupata de inamic, ceea ce echivaleaza cu un caz de forta majora; cea de-a doua, in cazul conventiilor, unde recunoasterea dispozitiilor legii cu caracter dispozitiv, oate fi invocata entru anularea actului de catre partea aflata in eroare de drept, (in materie penala, necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii penale nu inlatura caracterul penal al faptei, indiferent de caracterul dispozitiei legii nesocotite - art. 51 alin. ultim cod penal).
Legea civila se aplica (este activa, este obligatorie, este eficienta, are putere obligatorie, opereaza) deci, din momentul "intrarii sale in vigoare". Este momentul initial. Momentul final al duratei unei legi este "iesirea sa din vigoare", care in general are loc prin abrogarea ei, expresa sau tacita, totala sau partiala.
Abrogarea este expresa cand noua lege prevede in mod explicit scoaterea din vigoare a unei legi sau a unei dispozitii din lege. Terminologia folosita in aceasta situatie este: "se abroga" sau "este si ramane abrogata legea". Alteori noua lege prevede numai ca "se abroga dispozitiile contrare prezentei legi".
