CONSTITUTIONALITATEA DISPOZITIILOR CUPRINSE IN CODUL PENAL PRIVITOARE LA INFRACTIUNEA DE OFENSA ADUSA AUTORITATII
- art. 238 -
Infractiunea de ofensa adusa autoritatii cuprinsa in articolul 238 C.pen., in prezent abrogata prin O.U.G. nr. 58/2002, prevedea : " Atingerea adusa onoarei sau amenintarea, savarsita in public, impotriva uneia dintre persoanele prevazute in art.160, in legatura cu activitatea acesteia si de natura a aduce atingere autoritatii, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
Lovirea sau orice alte acte de violenta, precum si vatamarea corporala, savarsite impotriva uneia dintre persoanele si in conditiile aratate in alin. 1), se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 10 ani, iar daca s-a produs vatamarea corporala grava, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi."
Art. 16 din Constitutia Romaniei, intitulat "egalitatea in drepturi" prevede la aliniatele 1) si 2) :
- alin. 1) : " Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
- alin. 2) : Nimeni nu este mai presus de lege."
Art. 30 din Constitutie, intitulat " libertatea de exprimare " arata la aliniatele 6) si 7) :
- alin. 6) : " Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
- alin. 7) : Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri."
In Hotararea din 7 decembrie 1976, Curtea Europeana arata ca libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esentiale ale unei societati democratice si este valabila si pentru ideile care lovesc, socheaza sau nelinistesc, iar orice restrictie in materie trebuie sa fie proportionala cu scopul urmarit.
Art. 19 al Declaratiei Universale consacra "dreptul la libertatea opiniei si de exprimare", ceea ce implica - cum spune textul - " dreptul de a nu fi tulburat pentru opinii", precum si acela "de a cauta, de a primi si de a raspandi, fara consideratii de frontiera, informatii si idei prin orice mijloc de exprimare."
Cu privire articolul 238 C.pen., au fost ridicate exceptii de neconstitutionalitate in fata instantelor judecatoresti, fiind invocate prevederile art. 16 si 30 din Constitutia Romaniei referitoare la egalitatea in fata legii si libertatea de exprimare, considerandu-se ca incriminarea cuprinsa in art. 238 C.pen. creeaza privilegii si discriminari intre cetateni si ingradeste libertatea de exprimare.
Un exemplu il constituie exceptia de neconstitutionalitate ridicata de numitii Rosca Stanescu Stefan Sorin si Ardeleanu Cristina, caz in care, Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 25/1996, a considerat ca exceptia este neintemeiata, deoarece obiectul juridic protejat prin norma de incriminare este autoritatea publica si nu persoana fizica, si prin urmare, nu se incalca principiul constitutional al egalitatii in fata legii prin sanctionarea mai grava a infractiunilor savarsite impotriva persoanelor investite cu exercitiul autoritatii publice, iar libertatea de exprimare nu este limitata.
Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 238 C.pen. sunt partial abrogate, conform art. 150 alin. 1) din Constitutia Romaniei, ramanand in vigoare numai in masura in care faptele incriminate se refera la o persoana care indeplineste o activitate importanta in stat.
Trimiterea pe care art. 238 C.pen. o face la prevederile art.160 C.pen. face ca prin ofensa adusa autoritatii sa se inteleaga in continuare atingerea adusa onoarei sau amenintarea savarsita in public, impotriva unei persoane care indeplineste o activitate importanta de stat sau alta activitate publica importanta, insa este evident ca prin " alta activitate publica importanta" se intelege altceva decat "o activitate importanta de stat", iar obiectul juridic protejat prin incriminarea infractiunilor contra autoritatii nu-l pot constitui decat relatiile sociale privitoare la exercitarea autoritatii statale, nu si orice alta activitate publica importanta.
In sustinerea exceptiei se arata, in esenta, ca dispozitiile art. 238 C.pen. contravin Constitutiei si deci sunt abrogate implicit potrivit art. 150 alin.1) C.R. Se considera ca prevederile sale sunt contrare art. 16 din Constitutie, deoarece instituie o discriminare intre cetateni. Astfel, infractiunile de insulta, calomnie sau amenintare, atunci cand sunt savarsite impotriva unei persoane particulare, se urmaresc numai la plangerea prealabila a partii vatamate, iar pedepsele prevazute de lege sunt mai mici, in timp ce, savarsite impotriva unei persoane care indeplineste o functie importanta in stat, constituie infractiunea de ofensa adusa autoritatii, urmarita din oficiu si mai aspru pedepsita de lege.
Se mai sustine ca dispozitiile criticate sub aspectul constitutionalitatii incalca si prevederile art. 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care consacra dreptul la o protectie egala din partea legii impotriva oricarei discriminari, deoarece instituie privilegii pentru o anumita categorie de persoane.
De asemenea, se apreciaza infractiunea de ofensa adusa autoritatii "extrapoleaza insulta, amenintarea sau violenta la adresa unei persoane care detine o functie in stat, la nivelul autoritatii'', deoarece se considera ca o asemenea insulta sau amenintare este o ofensa adusa autoritatii, iar nu persoanei care a fost victima insultei sau amenintarii. Autorii exceptiei mai sustin ca nu exista nici o justificare legala sau logica pentru o asemenea echivalare (insulta adusa persoanei cu functie in stat = ofensa adusa autoritatii), intrucat intr-o societate democratica nu se poate confunda omul cu autoritatea pe care o reprezinta, deoarece el este desemnat sau ales sa exercite o anumita functie pe o perioada limitata, iar protectia sa trebuie sa se manifeste, pe aceasta perioada limitata, numai in stricta legatura cu asigurarea conditiilor pentru a-si exercita functia.
Cu privire la dispozitia din alin. 6) art. 30 Constitutia Romaniei, care prevede ca libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine, autorii exceptiei sustin ca aceste restrangeri se refera la persoana privata in calitatea ei de cetatean simplu, nu de cetatean care detine anumite functii in stat. Pornind de la aceasta interpretare, se critica dispozitiile art. 238 C.pen., pentru ca aduc atingere dispozitiei constitutionale mentionate, prin faptul ca reglementeaza si alte limite exterioare, neprevazute de Constitutie, ale libertatii de exprimare, ceea ce nu poate fi ingaduit.
Apoi, referitor la dispozitiile alin. 7) din art. 30 al Constitutiei, care prevad ingradiri aduse libertatii de exprimare, se arata ca printre valorile fundamentale a caror vatamare sau periclitare nu poate fi ingaduita, in numele libertatii de exprimare, nu este mentionata autoritatea de stat, astfel ca dispozitiile art. 238 C.pen. pot fi considerate ca incalcand si aceasta dispozitie constitutionala. Constitutia interzice defaimarea tarii si a natiunii, nu si a autoritatilor, iar legea penala nu poate institui o limita in plus si nu poate restrange "campul de manifestare a libertatii de exprimare mai mult decat Constitutia".
In continuare, autorii exceptiei se refera la dispozitiile din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, privitoare la libertatea de exprimare, aratand ca nici acestea nu prevad, ca limita a libertatii de exprimare, defaimarea autoritatii publice.
In motivarea exceptiei, autorii au depus la dosar, ca material comparativ, o documentatie privind modul cum este tratata, in diferite legislatii, fapta de ofensa adusa autoritatii. In temeiul acesteia se conchide ca tarile democratice cele mai civilizate nu mai accepta ideea unei protectii speciale, de ordin penal, a unor persoane care detin functii in stat, considerand ca acestea trebuie, atunci cand sunt defaimate, sa foloseasca aceleasi mijloace de aparare ca si cetatenii de rand; mai ales cand presa este implicata in astfel de procese, se considera ca persoanele publice nu au dreptul la o protectie privilegiata. Autorii mai arata ca si in tarile unde astfel de incriminari mai exista, acestea nu se aplica in fapt si ca toate tarile democratice au inlaturat raspunderea penala a ziaristilor in raport cu persoanele publice.
Dupa examinarea incheierii de sesizare, a punctelor de vedere ale Camerei Deputatilor si Guvernului, a raportului intocmit de judecatorul-raportor, a sustinerilor partilor si concluziile procurorului, a prevederilor art. 238 C.pen. raportate la dispozitiile Constitutiei si ale documentelor internationale in materie, Curtea retine ca dispozitiile art. 238 C.pen. trebuie sa fie considerate ca abrogate partial, in baza dispozitiei art. 150 alin.1) din Constitutia Romaniei, deoarece ele sunt contrare Constitutiei in masura in care se refera la o persoana care indeplineste o activitate obsteasca, iar subiectul activ nemijlocit al acestei infractiuni nu poate fi decat o persoana care indeplineste o functie importanta in stat.
Curtea a mai retinut ca nu este intemeiata critica adusa dispozitiilor art. 238 C.pen. prin care autorii exceptiei afirma ca aceste dispozitii contrare art. 150 alin.1) din Constitutie ar creea o favoare pentru persoanele care indeplinesc o functie importanta in stat, aceasta favoare constand in faptul ca in timp ce in cazul insultei adusa unei persoane particulare, tragerea la raspundere penala are loc numai la plangere prealabila a partii vatamate, iar in cazul ofensei aduse autoritatii, prin aceeasi fapta, tragerea la raspundere penala are loc din oficiu.
De asemenea, este neintemeiata afirmatia potrivit careia prin incriminarea ofensei aduse autoritatii se identifica insulta, amenintarea sau actele de violenta asupra unei persoane cu ofensa adusa autoritatii, desi "intr-o societate democratica nu se poate confunda omul cu autoritate pe care o reprezinta."
Curtea a mai retinut ca argumentul potrivit caruia incriminarea ofensei aduse autoritatii, prin atingerea adusa onoarei, este contrara dispozitiei art. 30 din Constitutie, privitoare la libertatea de exprimare, nu poate fi primit. Afirmatia autorilor exceptiei, in sensul ca dispozitia alin. 6) al aceluiasi articol din Constitutie, care prevede ca libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea sau viata particulara a persoanei, nu s-ar aplica si cu privire la persoana care indeplineste o functie importanta de stat, nu este intemeiata.
In sfarsit, autorii exceptiei arata ca exista legislatii in care defaimarea autoritatii nu este incriminata, iar in acele legislatii in care incriminarea exista, dispozitiile respective nu se aplica in fapt. Aceste diferentieri de reglementare de la o legislatie la alta indreptatesc concluzia ca apararea prin mijloace de drept penal a autoritatii de stat este o chestiune de politica penala, care se solutioneaza diferit, in functie de realitatile din fiecare tara.
