Dreptul international privat

Dreptul international privat

In temeiul normei de drept international privat este posibila aplicarea unei legi straine. Pe teritoriul unui stat se aplica numai dreptul acelui stat insa sunt si exceptii prin care se poate aplica legea altui stat.

Problema aplicarii legii straine are ca baza un principiu de drept international public, respectiv principiul egalitatii in drepturi a statelor, care are drept componenta si egalitatea sistemelor de drept din statele respective. Datorita egalitatii in drepturi a statelor (datorita egalitatii sistemelor de drept) pe teritoriul unui stat se poate aplica teoretic sistemul de drept al celuilalt stat pentru ca au aceeasi valoare.

O a doua componenta, aplicarea legii straine pe teritoriul unui stat nu se face in temeiul suveranitatii straine, respectiv in temeiul suveranitatii statului caruia ii apartine legea (statului emitent al legii), ci se face in temeiul suveranitatii statului care accepta aplicarea legii straine, deci in temeiul lui lex fori. Cu alte cuvinte cand aplic pe teritoriul roman legea belgiana pentru femeia belgiana si legea italiana pentru barbatul italian, nu o fac pentru ca astfel imi ordona suveranitatea italiana sau cea belgiana, ci o fac pentru ca astfel dispune dreptul international privat al Romaniei, deci dreptul international privat al forului de jurisdictie.

Aplicarea legii straine are 2 limite :

Frauda la lege in dreptul international privat

Frauda la lege este o cauza de nulitate absoluta.

Exemplu: Sotii pe durata casatoriei nu au voie sa incheie intre ei contracte de vanzare cumparare, nu au capacitate de folosinta. Aceasta este o dispozitie nefavorabila partilor implicate (sotilor). Desi nu au voie sa faca contract de vanzare cumparare, insa legea le permite sa faca contract de donatie. De fapt este un contract de vanzare cumparare deghizat intr-un contract de donatie. A fost fraudata legea care interzicea vanzarea, s-a inlaturat aplicarea legii competente, nefavorabile partilor insa, si s-a inlocuit cu alta lege care permitea donatia (favorabila partilor).

Intelegem prin frauda la lege in dreptul international privat utilizarea de mijloace permise de lege pentru modificarea punctului de legatura si prin aceasta inlocuirea aplicarii legii straine normal competente defavorabila partii interesate cu o alta lege favorabila acesteia.

Exceptia de frauda la lege se ridica de partea interesata si are drept consecinta, in general, inlaturarea aplicarii legii straine aduse prin frauda si inlocuirea acesteia cu legea fraudata. Cat priveste dreptul roman, potrivit Legii 105/ privind raporturile juridice de drept international privat, consecinta admiterii exceptiei de frauda la lege consta in inlocuirea legii aduse prin frauda cu legea corespunzatoare din dreptul roman.

2. Ordinea publica in dreptul international privat

Intelegem prin ordine publica in dreptul international privat totalitatea normelor juridice de maxima imperativitate care pentru fiecare stat in parte consfintesc si apara valori esentiale, definitorii pentru societate, pentru sistemul social politic, istoric al statului in cauza. Ordinea publica de drept international privat este diferita de la un stat la altul, pentru ca traditiile sunt diferite de la un stat la altul, sistemul politic, religios si ordinea publica de drept international privat este diferita si de ordinea publica in dreptul intern al acelui stat. Daca orice norma de ordine publica in dreptul international privat este si norma de ordine publica in dreptul intern, nu orice norma de ordine publica din dreptul intern este si norma de ordine publica in dreptul international privat.

Exceptia de ordine publica in dreptul international privat se invoca si din oficiu si are drept consecinta inlaturarea aplicarii legii straine normal competente, potrivit lui lex fori si inlocuirea acesteia cu norma corespunzatoare din legea forului.

Exemplu cu poligamia (un barbat din Iran care are deja 2 neveste vine in Romania sa incheie o a treia casatorie cu o femeie iraniana - i se opune o norma de ordine publica in dreptul international privat roman care spune ca pentru societatea romana, pentru traditiile romanesti, familia monogama este o unitate indestructibila).

Retrimiterea

Aceasta institutie a aparut in doctrina de drept international privat de la problema de a sti daca trimiterea pe care norma conflictuala a forului o face la o lege straina, opereaza cu privire la intregul sistem de drept strain inclusiv norma conflictuala a acestuia sau daca opereaza cu privire la legea materiala din dreptul strain. (Speta Forgo)

Retrimiterea este de 2 grade :

Potrivit retrimiterii de gradul unu, dreptul forului trimite la un sistem de drept strain si acesta retrimite la legea materiala a forului.

Retrimiterea de gradul al doilea opereaza cand dreptul forului trimite la un sistem de drept strain si acesta retrimite la legea materiala a unui stat tert.

Cat priveste dreptul roman prin Legea 105/1992 nu se recunoaste decat retrimiterea de gradul unu. Daca dreptul forului prin ipoteza ar trimite la un sistem de drept strain urmeaza a se aplica legea romana.

Intrucat mecanismul retrimiterii este de natura a crea incertitudine comerciantilor, instrumentele internationale care cuprind norme uniforme in materie de comert international urmaresc, de regula, inlaturarea retrimiterii. Aceasta se realizeaza prin precizarea in actul international respectiv a ce se intelege prin legea straina aplicabila.

Dreptul comertului international are o sfera de reglementare concomitent mai larga si mai restransa decat dreptul international privat.

Are o sfera de reglementare

mai larga pentru ca spre deosebire de dreptul international privat care reglementeaza raporturile dintre subiecte de drept civil, persoane fizice si juridice, dreptul comertului international regelmenteaza si raporturi cu participare statala

mai restransa pentru ca din totalitatea raporturilor juridice cu  element de extraneitate, legate intre persoane aflate de picior de egalitate juridica, dreptul comertului international reglementeaza numai pe acelea care se caracterizeaza concomitent si prin comercialitate

Punctele comune: metoda conflictuala de reglementare si norma conflictuala care se aplica deopotriva si la nivelul subiectelor, persoanele fizice sau juridice avand calitatea de comerciant.

DCI si dreptul international economic

Dreptul international economic este o ramura a dreptului international public, reglementand raporturile interstatale de drept public care se leaga intre state, raporturi in care statul este reprezentat prin Ministrul Afacerilor Externe, raporturi in care statul apare in exercitiul lui iure imperi (in exercitiul puterii suverane).

Dreptul comertului international reglementeaza raporturile interstatale comerciale de drept privat, in care statul este reprezentat de Ministrul Finantelor  si se afla in exercitiul lui iure gestionis (de administrator de proprietate, de gestionar de proprietate sau chiar de proprietar). Deci, in nici un caz nu se poate pune semnul egalitatii intre dreptul international economic, care este o ramura a sistemului de drept international public si dreptul comertului international care este o materie interdisciplinara, cuprinde in mod special norme de drept privat

DCI - dreptul comercial

Un reputat autor de drept comercial, Stanciu Carpenaru face o greseala ce priveste calificarea dreptului comertului international. Acesta considera dreptul comertului international ca o subramura a dreptului comercial. Este total eronat pentru ca ar insemna sa existe pe mapamond atatea drepturi comerciale internationale cate state exista, pentru ca pentru fiecare stat ar trebui sa fie subramura a dreptului respectiv; alt motiv - statele lumii nu cunosc toate drept comercial (sistemele de common-law).

Dreptul comertului international nu este subordonat dreptului comercial, ci este supraordonat dreptului comercial, adica atunci cand este vorba de un raport al dreptului comertului international, daca se pune problema aplicarii unei legi interne, legea interna este aleasa din cadrul dreptului comercial. Deci, normele de drept comercial pot sa fie incluse in dreptul comertului international, insa nu si invers

Prof. Dragos Sitaru accepta ca dreptul comertului international este o materie pluridisciplinara si interdisciplinara, dar considera ca dreptul international privat, ca normele de drept international privat nu fac parte din dreptul comertului international. In contraponedere autori de drept francez considera, din contra, ca substanta dreptului comertului international o reprezinta normele de drept international privat.

Dreptul comertului international, ca materie pluridisciplinara, cuprinzand norme de drept intern si norme de drept international public cuprinde din categoria normelor de drept intern si norme de drept international privat pentru ca altfel nu am sti care este legea aplicabila raportului comercial international in discutie

In structura dreptului comertului international intra si norme de drept international privat din fiecare stat al comunitatii internationale.