Aspecte ale evaziunii fiscale in plan international

ASPECTE ALE EVAZIUNII FISCALE IN PLAN INTERNATIONAL

1. CONSIDERATII GENERALE

Evaziunea fiscala limiteaza identificarea veniturilor impozabile si deci, concentreaza povara impozitelor pe contribuabilii cinstiti.

Poate aparea nevoia de a impune noi taxe ce pot descuraja investitiile. Cresterea impozitelor plaseaza o povara suplimentara de plata a impozitelor pe acei cetateni loiali care isi platesc taxele.

Inegalitatea venitului creste deoarece evaziunea fiscala ofera beneficii financiare celor care nu platesc. Evaziunea fiscala incuba sau elimina concurenta in afaceri, slabeste eficacitatea stimulentelor de dezvoltare ale guvernelor si scade capacitatea de consum a categoriilor de oameni cu venituri scazute.

Evaziunea fiscala incurajeaza, de asemenea, consumul de bunuri de lux sau supraconsumul de bunuri in general. Aceasta influenteaza mai departe obiceiurile de consum ale cetatenilor si stimuleaza consumul la clasele cu venituri mari. Evaziunea fiscala constituie o sursa necontrolata de cheltuieli, care pot ameninta politica economica si fiscala, o distributie irationala a poverii, scade dorinta de a economisi si incarca balante de plati, cu cheltuieli nejustificate si importuri suplimentare.

In consecinta, este concreta caracterizarea evaziunii fiscale, ca un fenomen patogen si eradicarea sa, ca una din incapacitatile de baza ale sistemului economic.

Evaziunea fiscala, astfel, a devenit un fenomen international.

Practica aceasta este incurajata si de existenta tarilor cu impozite scazute sau a paradisurilor fiscale.

Spre deosebire de evitarea impozitelor, evaziunea fiscala internationala recurge la o varietate mare de mijloace ilegale, precum: falsificarea actiunilor si a conturilor, prezentarea eronata a pozitiei legale, tranzactii fictive, descrieri false, trecerea impozitelor si redeventelor drept "dividende".

Pentru a avea mijloace efective si eficiente de eradicare a fenomenului de evaziune fiscala, este necesar in primul rand sa se identifice cauzele acestor actiuni. Efectele oricaror contramasuri propuse trebuie evaluate de controlul social-economic existent si in cadrul regulilor ce depasesc structura si functiile economice ale tarii respective.

Extinderea tranzactiilor internationale, inegalitatea in ceea ce priveste comertul, activitatea in continua dezvoltare a firmelor multinationale, circumstantele schimbarilor in evaluarea impozitelor, circulatie internationala de bunuri si capital, au dus la o permanenta proliferare a evaziunii fiscale internationale, a fraudei si evitarii platii impozitelor.

Cei ce studiaza fenomenul evaziunii fiscale se limiteaza la identificarea consecintelor in economia interna.

Pentru Consiliul Europei insa, care exprima idealul de cooperare europeana, impactul evaziunii fiscale asupra cooperarii economice intre tari, asupra dezvoltarii comertului international, asupra specializarii internationale si asupra stabilirii de reguli asupra competitiei egale ar trebui sa fie de importanta cruciala.

Din acest punct de vedere, principalele consecinte ale evaziunii fiscale internationale pot fi urmatoarele:

a)Distorsionarea regulilor concurentei (competitiei).

Firmele care reusesc sa scape de obligatiile lor fiscale se gasesc intr-o pozitie avantajoasa comparativ cu altele care isi indeplinesc obligatiile, deci si cu costuri mari.

La nivelul international, acest lucru permite anumitor tari sa-si pastreze pentru ele termenii de competitie mai favorabili.

b)Presiuni inflationiste crescande.

Veniturile care scapa ilegal de impozite constituie de fapt un factor care mareste cererea interna finala, dezechilibreaza balanta de plati a tarii, sporeste presiunea inflationista.

Veniturile neimpozate incurajeaza consumul de lux, incurajeaza inegalitatea veniturilor.

c)Intensificarea inegalitatii internationale.

Evaziunea fiscala internationala duce la un transfer de venituri de la statele in curs de dezvoltare si cele in general sarace la tarile dezvoltate. Acest lucru se intampla deoarece si sistemul administrativ al celor dintai cat si masinatiile care exista pentru a astupa veniturile impozabile mai ales in timpul proceselor de import, sunt inadecvate. Mai mult, cea mai mare parte a evaziunii fiscale isi are originea in strainatate, deoarece in sediile legale isi au sediul companiile multinationale.

d)Evaziunea fiscala ca resursa a companiilor multinationale.

Fara a comenta problemele generale asociate companiilor multinationale, trebuie admis faptul ca evaziunea fiscala poate sustine sau vrea companii multinationale. Unul din obiectivele infiintarii de sucursale este de a ajuta compania mama sa eludeze impozitele prin metoda suprapretului de facturi. Daca exista o legatura intre companiile multinationale gigantice si pericolul ca unele sa-si piarda independenta, stabilirea de monopoluri si supraincarcarea costurilor, atunci lupta impotriva evaziunii fiscale internationale este un mijloc eficient de schimbare a climatului care duce la dezvoltarea lor.

e)Secretul bancar.

Acceptarea legala a dreptului de secret bancar constituie o inacceptabila indepartare de principiile morale care trebuie sa ghideze actiunile atat a oamenilor cat si a tarilor.

Secretul bancar ofera verificari si sanctiuni eventuale ale tranzactiilor legale, dar protejeaza investitiile pe cale ilegala. Cand va exista interdictia generala asupra secretului bancar, bancile vor fi puse in situatia de a infrunta competitia egala.

2. PARADISURILE FISCALE

O intreprindere cu sediul intr-un stat cu sucursale si filiale in alte state cu nivele de fiscalitate diferite, va incerca sa transfere o parte considerabila de beneficii aferente din statul cu fiscalitatea mai ridicata in statul cu fiscalitatea redusa.

Evaziunea fiscala la scara internationala este favorizata de existenta unor state cu teritorii cu regimuri fiscale blande si cu regulament juridic care protejeaza secretele financiar-bancare de ochiul indiscret al autoritatilor publice din alte state.

In lumea afacerilor este evident a se face uz de avantajele fiscale pe care le reprezinta diferentele legislatiei fiscale in diferite tari ale lumii, ceea ce permite o fiscalitate mai mica, este foarte favorabil intreprinzatorilor, permitand initierea in special a unor persoane juridice, beneficiind de fiscalitatea redusa a tarii de inregistrare sa-si desfasoare activitatea in alte state cu fiscalitate mai impunatoare.

Aceste "paradisuri fiscale" sau "oaze fiscale" cum au fost denumite asemenea state sau teritorii, atrasi ca un magnet fie cei de care doresc sa-si pastreze banii in siguranta, sa ii apeleze si sa ii fructifice, ofera conditii prielnice celor interesati sa creeze acolo societati fara activitate propriu-zisa, dar cu posibilitatea de a participa la formarea capitalurilor altor societati, de a le acorda imprumuturi si a incasa dividende, dobanzi si alte venituri neimpozabile sau supuse unor impozite simbolice.

Intre cele mai renumite paradisuri fiscale in ceea ce priveste cresterea de societati se numara Liechtenstein, Panama, Liberia, pentru protejarea veniturilor persoanelor fizice de impozite, Andora, Monaco, pentru persoane atat fizice cat si juridice, Insulele Bahamas si Coyman, Antilele Olandeze. Marele Ducat al Luxemburgului a devenit un puternic centru financiar al lumii in buna masura datorita legislatiei sale care favorizeaza crearea de banci cu capital strain¹.

In ansamblu, paradisul fiscal poate fi avantajos pentru o persoana fizica si fara nici un fel de interes pentru o persoana juridica si invers.

Intreaga combinatie de evaziune fiscala pe aceasta cale se bazeaza pe faptul ca in diferitele state ale lumii, sistemul de impunere nu este uniform, incepand cu baza de impozitare si terminand cu cote de impozit.

Conventiile internationale nu sunt uniforme si acest lucru face sa creeze posibilitatea evaziunii fiscale. Se poate face o distinctie intre doua tipuri de evazionisti:

-evazionistul care odata ce si-a constituit averea cauta sa se instaleze intr-un stat agreabil unde poate sa profite de fructele operatiunii sale fara a se teme de jocul al inflotaxarii;

-evazionistul om de afaceri, dinamic, care urmareste sa-si formeze capitalul, dar care va cauta sa scape de jugul legislatiei fiscale, plasandu-l in state cu legislatie mai favorabila lui.

Tendinta de profilare in ultimul timp a societatilor fictive are drept scop procurarea de mari sume de bani prin frauda si prin procedee de mari pierderi partenerilor de tranzactii. In general, prima faza o constituie prima crearea in conditii de lege a unei societati cu aparente de solidaritate si profesionalism si al carei sediu, in cele mai multe cazuri, se stabilesc intr-un paradis fiscal.

Uneori o astfel de societate incheie contract de import si insista pe temeiul loialitatii sale, atestate cu documente contrafacute sa fie livrata plata prin incasare.

Alte societati actioneaza ca intermediar in contracte de transport si profitand de neatentie sau insuficienta pregatire juridica a celor care incaseaza marfa, introduc anumite clauze si reusesc sa incaseze contravaloarea fara a mai rambursa suma cuvenita prestatorului efectiv.

Pentru a evita si preveni astfel de operatiuni se impun o serie de masuri:

-solicitarea unei aprecieri de la banca prin care lucreaza persoana juridica in cauza si evaluarii imparitatii si de rambursare a creditului in functie de disponibilul si rulajul din conturi;

-culegerea de informatii daca nu cumva societatea in cauza are in curs litigii pentru nerespectarea obligatiilor de plata;

Iulian Vacarel si colectivul "Finante Publice", op. cit., p.222.

-operatiunea opririi expedierii de marfuri la primul semn de intarziere nejustificata a decontarilor;

-sesizarea justitiei cand apar elementele unei operatiuni frauduloase.

3. COOPERAREA INTERNATIONALA IN DOMENIUL COMBATERII EVAZIUNII FISCALE

In vederea stabilirii evaziunii fiscale internationale si a stoparii fraudei in acelasi domeniu, cu efecte pagubitoare pentru state, conventiile pentru evitarea dublei impuneri au fost completate cu prevederi pentru combaterea acestor fenomene.

In conferinta model a Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, precum si in cea a Organizatiei Natiunilor Unite, autoritatile competente ale statelor in domeniul fiscal vor face schimb de informatii pentru aplicarea conventiei incheiate sau ale legilor interne ale acestora.

Pentru aplicarea unei conventii fiscale, statele contractante au nevoie de informatii referitoare la:

a)Dividende acordate de societatile pe actiuni si ale societatilor similare de capital;

b)Dobanzile la obligatiuni si alte aspecte publice;

c)Soldurile operatiunilor in relatiile cu bancile si alte institutii similare si dobanzile aferente acelor solduri;

d)Redeventele si alte obligatii de plata cu caracter periodic pentru folosirea dreptului de autor, licentelor, marcilor de comert sau a altor drepturi de proprietate intelectuala;

e)Retributii, solduri, pensii si rente;

f)Despagubiri, plati de sume asigurate si alte indemnizatii in legatura cu activitatea comerciala sau alte afaceri;

g)Alte venituri sau bunuri patrimoniale².

Furnizarea de informatii se face de obicei la cerere si numai rareori in mod curent, reciproc si sistematic. Pentru ca fluxul de informatii sa fie continuu si in ambele parti este nevoie ca statele contractante sa fie in aceeasi masura interesate de efectuarea unui asemenea schimb. In al doilea rand, schimbul de informatii nu poate fi intotdeauna reciproc din cauza disponibilitatilor existente intre legislatiile statelor contractante.

Statul care are nevoie de informatii nu poate solicita decat pe cele pe care el le poate oferi in contrapartida.

In al treilea rand, schimbul de informatii este limitat de faptul ca trebuie sa desconspire secrete comerciale, industriale sau profesionale si mici procedee comerciale.

In al patrulea rand, transmiterea de  informatii trebuie facuta cu grija pentru ca acestea sa nu aduca atingere ordinii publice a statului de la care provin informatiile reciproc.

Prevederile din conventiile fiscale menite sa previna evaziunea si frauda fiscala nu se limiteaza numai la schimbul de informatii. Alaturi de acestea exista diverse alte texte menite sa impiedice anumite persoane, juridice sau fizice, sa benificieze in mod nejustificat de avantajele pe care le confera incheierea unei conventii fiscale.

In baza unei conventii fiscale, dividendele platite de o societate rezidenta unui stat contractant de catre o persoana rezidenta a celuilalt stat contractant sunt impozabile in acest din urma stat, adica in statul de rezidenta al beneficiarului acelor dividende.

In legatura cu impunerea dobanzilor se procedeaza in mod asemanator. Dobanzile provenite dintr-un stat contractant si platite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile in acest din urma stat, adica in statul de rezidenta al beneficiarului. O asemenea masura este inserata in conventiile incheiate intre Romania cu Franta, Belgia, Italia, Spania, Pakistan, Egipt, Cipru, Malayezia, Iordania, Srilanka, Turcia, Suedia si Chile.

Impunerea redeventelor in statul de sursa este conditionata de numeroase cazuri, la fel ca si impunerea dividendelor si dobanzilor.

Daca primitorul redeventei este beneficiarul efectiv al acesteia, statul de sursa este indreptatit sa o impuna cu o cota limita.

Intrucat pana in 1990 relatiile economice, financiare si de alta natura ale Romaniei cu alte generatoare de efecte fiscale s-au desfasurat intr-un alt

context decat cel al economiei de piata naturale, nu se dispune inca de o legislatie adecvata economiei de piata care sa protejeze interesele fiscale. In cele din urma vor fi prezentate cateva din solutiile adoptate de state cu experienta in combaterea evaziunii fiscale internationale.

Daca evaziunea fiscala internationala dauneaza economiilor statelor membre, daca hraneste procesul inflationist si mai ales, daca intensifica inegala distribuire de venituri intre tarile membre la o conventie internationala, atunci lupta impotriva ei nu este nici mai mult nici mai putin o decizie politica din partea tarilor membre, o decizie de a asigura concurenta loiala si a ajuta tarile mai slabe sa-i faca fata. Din acest punct de vedere, Consiliul Europei, care este expresia vointei politice europene, are datoria si capacitatea de a rezolva problema intr-un mod eficient. Acest lucru    este facut prin informarea si influentarea guvernelor si mai ales, propunand solutii comune care sa corespunda intereselor membrilor sai, cat si ideologiei tendintelor politice.

Multe autoritati fiscale nationale au departamente cu specialisti in domeniul taxelor internationale.

Este importanta existenta sistemului de scutire pentru dezvoltare in diferite tari. Reducerile trebuie gasite la toate nivelele administrative pe tara, pe regiuni, pe municipii. Administratiile nationale din unele tari au inceput sa faca cercetari in aceasta directie.

Este necesara din ce in ce mai mult urgentarea masurilor de armonizare fiscala care vor putea fi capabile sa combata infractiunile internationale, frauda si evaziunea fiscala. In diferitele legislatii straine au fost adoptate unele masuri care s-ar putea grupa astfel:

-masuri antiparadis pe calea controlului schimbului valutar;

-masuri antiparadis pe calea cetateniei contribuabililor;

-taxarea chiar in momentul producerii venitului;

-impozitarea castigurilor obtinute in strainatate, realizate nu pe cale juridica;

-refuzul de a admite accesul la instantele de judecata a organizatiilor straine considerate ca fiind dubioase.

Problema fraudei fiscale are o asa mare importanta, incat guvernele au cautat multa vreme sa incheie conventii internationale intre ele.

Idem, p.224;

In dorinta de a se promova si intari relatiile economice cu alte tari si dupa 1989 au fost incheiate o serie de acorduri internationale privind evitarea dublei impuneri cu scopul de a preveni evaziunea fiscala cu privire la impozitele pe venit si pe avere.