Prima de asigurare depinde de specificul marfurilor, de varietatea riscurilor, de frecventa actiunilor si de daunele posibile pe care aceste riscuri le-ar genera.
La stabilirea primei de asigurare societatile de asigurare se bazeaza pe analiza urmatorilor factori:
. sfera de cuprindere a asigurarii;
. valoarea asigurabila;
. suma asigurata;
. natura marfurilor si ambalarea lor;
. felul expeditiei, specificul ei;
. statistica daunelor anterioare;
. conjunctura pietei internationale; etc.
Sfera de cuprindere a asigurarii este reflectata prin conditiile de asigurare: A, B si C, iar cea mai scumpa este conditia A, care este si cea mai cuprinzatoare. Cotele tarifare sunt stabilite in procente, care se aplica la suma asigurata, iar in functie de anumite clauze se aplica majorari sau reduceri.
Suma asigurata poate fi formata din:
. valoarea bunului - potrivit facturii si, in lipsa acesteia, valoarea de piata a bunului la locul de expediere, in momentul incheierii contractului;
. costul transportului, al asigurarii si alte costuri legate de transportul bunurilor si necuprinse in valoarea facturii;
. cheltuielile si taxele vamale;
. supraasigurarea de 10 % din valoarea bunului pentru acoperirea acelor cheltuieli care nu pot fi prevazute la incheierea asigurarii.
Durata asigurarii :
In contractele de asigurare a marfurilor pe timpul transportului maritim nu exista o limita de timp bine precizata ca durata a asigurarii, ci se aplica principiul duratei transportului de la depozit la depozit. Acest lucru presupune ca marfurile sunt asigurate din momentul in care au parasit depozitul din localitatea de expeditie mentionata in contract si continua pe toata durata transportului, inclusiv a transbordarilor, pana cand au fost descarcate de pe nava in portul de destinatie.
De asemenea, asigurarea continua in cursul obisnuit al transportului, al intarzierii, care este in afara controlului asiguratului, al devierii, al descarcarii fortate, al reexpedierii in cursul schimbarii voiajului, intervenite din exercitarea unui drept acordat armatorilor sau navlositorilor in cadrul contractului de navlosire.
Raspunderea asiguratorului incepe in momentul in care bunul asigurat paraseste depozitul indicat in contractul de asigurare si inceteaza in una din situatiile de mai jos:
. cand bunul asigurat este livrat la depozitul destinatarului;
. cand bunul asigurat este livrat la alt depozit, pe care asiguratul se decide sa-l foloseasca pentru depozitare;
. cand contractul de transport se termina in alt port (loc) decat destinatia indicata in contractul de asigurare sau transportul se termina in alt fel, inainte de livrarea bunului la depozitul destinatarului;
. la expirarea a 60 de zile de la terminarea descarcarii bunului de pe mijlocul de transport maritim in portul final, intermediar sau de refugiu.
Principiul existentei acoperirii prin asigurare pe tot parcursul transportului este justificata de faptul ca, de regula, vanzatorul preda marfa spre expediere transportatorului, care se ingrijeste de manipularile, transbordarile si eventualele reexpedieri, astfel incat, in toata perioada, proprietarii marfii sa aiba siguranta continuitatii asigurarii.
Pe acelasi principiu este acoperit si eventualul voiaj de deviere in caz de forta majora si descarcare fortata intr-un alt loc, pe parcurs, pana la destinatie.
Locul asigurat (la asigurarea de transport) este oriunde se afla bunul asigurat in timpul perioadei de asigurare (transport).
Asiguratul are obligatia sa-l anunte pe asigurator ori de cate ori intervin elemente noi, necunoscute in momentul incheierii contractului, cum ar fi:
. schimbarea rutei;
. schimbarea locului de transbordare;
. schimbarea locului de destinatie;
. incarcarea unor marfuri pe puntea navei in loc de hambare, etc.
Daca asiguratul ascunde asiguratorului o serie de elemente, pe care, daca acesta le-ar fi cunoscut, nu ar fi acceptat primirea in asigurare a marfurilor, contractul este lovit de nulitate.
Despagubiri:
Pentru compensarea pagubelor, asiguratorul plateste o despagubire care insumeaza atat prejudiciul direct cauzat prin avarierea sau distrugerea bunurilor, cat si cheltuielile, judicios facute, pentru salvarea bunurilor, pastrarea resturilor ramase dupa eveniment si cheltuielile facute in vederea reconditionarii bunului asigurat.
Marimea daunei se determina in functie de urmatoarele elemente:
. valoarea bunurilor distruse in intregime;
. volumul cheltuielilor ocazionate de reconditionarea bunurilor distruse partial;
. volumul cheltuielilor facute pentru salvarea bunurilor si pastrarea celor ramase, din care se scad:
- valoarea recuperarilor care mai pot fi valorificate,
- franchiza - potrivit conditiilor de asigurare.
Asigurarea marfurilor in timpul transportului se incheie pe principiul proportionalitatii. Pentru acordarea despagubirilor, asiguratorul desemneaza un reprezentant, care va fi denumit comisar de avarie, ce va constata si va stabili valoarea daunei si va lua toate masurile necesare pentru limitarea pagubei.
Comisarul de avarie va intocmi un raport de expertiza, denumit certificat de avarie, in care sunt descrise atat detaliile transportului, cat si cauza si marimea daunei.
ASIGURAREA NAVELOR - CASCO
Prin asigurarea navelor se intelege asigurarea corpului acestora si a masinilor si instalatiilor cu care acestea sunt inzestrate.
Subiecte ale asigurarii sunt, pe de o parte, societatile de asigurare, iar pe de alta parte, proprietarii de nave, armatorii.
Interesul in asigurarea navei il au, dupa caz, proprietarii sau administratorii acesteia, armatorul sau navlositorul cand nava este angajata dupa un contract tip time-charter.
Obiectul asigurarii il constituie: navele comerciale, de pescuit, alte ambarcatiuni asimilate navelor (remorchere plutitoare, salupe, slepuri) si intregul ansamblu de masini si instalatii, precum si navlul, cheltuielile privind exploatarea navelor asigurate si navelor aflate in constructie in santierele navale (interesul fiind manifestat de santierele navale).
Riscul asigurat poate fi identificat in raport cu una din urmatoarele conditii:
1. Pierderea totala, avarie si raspundere pentru coliziuni
In conditiile acestui tip de asigurare, care ofera cea mai mare protectie armatorului, sunt avute in vedere urmatoarele riscuri:
. pierderea totala, pierderile si avariile la nava;
. contributia la cheltuielile de avarie comuna si salvare;
. raspunderea pentru pagubele rezultate din coliziunea navei cu alta nava, cu instalatiile portuare sau obiecte fixe plutitoare, inclusiv cheltuielile care decurg din aceste evenimente.
2. Pierderea totala, avarie comuna si raspundere pentru coliziuni
Acest tip de asigurare ofera asiguratului o protectie mai limitata.
Sunt luate in considerare urmatoarele riscuri:
. pierderea totala a navei;
. contributia la cheltuielile de avarie comuna si de salvare;
. raspunderea pentru daunele rezultate din coliziunea navei cu alte nave.
3. Pierderea totala a navei, inclusiv cheltuielile de salvare
Pentru acest tip de asigurare se ia in considerare numai riscul de pierdere totala a navei, cheltuielile de salvare si alte cheltuieli care decurg din acest fapt.
In contextul asigurarii incheiate in una din conditiile de asigurare enumerate, riscurile agreate de asigurator sunt:
1. riscuri de navigatie specifice:
. incendiu,
. explozie,
. furt comis de persoane din afara navei,
. piraterie,
. coliziunea cu alte nave sau alte obiecte plutitoare sau fixe,
. cutremur,
. eruptie vulcanica,
. traznet,
. accidente la incarcare sau descarcare sau la miscarea incarcaturii sau a combustibililor,
. defecte produse la cazane, instalatii, masini sau la corpul navei,
. eroare de navigatie,
. neglijenta comandantului, pilotilor, echipajului, navlositorilor, cu conditia ca acestia sa nu aiba si calitatea de asigurat,
. baraterie ( = acte savarsite de comandant sau de catre echipajul navei cu intentie);
2. cheltuielile pentru:
. prevenirea si limitarea pagubelor,
. identificarea cauzelor, efectelor,
. salvarea si asistenta acordate navei, inclusiv cele facute cu expertize si actiuni judecatoresti generate de pierderea sau avarierea navei,
. cotributia navei la avaria comerciala si cheltuielile aferente stabilirii acestei contributii si raspunderea asiguratului fata de terti, ca urmare a coliziunii cu alte nave, instalatii plutitoare sau portuare.
