Tranzactia bursiera reprezinta totalitatea actelor de vanzare-cumparare incheiate in ringul bursei.
In sens mai larg, tranzactia bursiera reprezinta totalitatea actelor de vanzare-cumparare realizate in ringul bursei, dar si in afara acesteia, sub forma unor tranzactii speciale care, ulterior, sunt consemnate prin ringul bursei.
Tranzactiile bursiere reprezinta esenta functionarii pietei bursiere, de al carei volum si valoare depinde eficienta pietei bursiere respective.
Participantii la tranzactia bursiera sunt:
. ofertantii de: - marfuri fungibile si standardizabile;
- efecte rezultate in urma actelor de comert (efecte de comert);
- valori mobiliare, de tipul: actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur, titluri de stat cu dobanda variabila sau fixa;
- contracte, negociate initial pe o piata la termen, care devin subiect pentru: tranzactiile speculative, tranzactii cu instrumente financiare (moneda, valuta), tranzactii pe instrumente derivate (cu optiuni, cu prima), pe indici bursieri.
. investitorii - care doresc sa investeasca valorile realizate in valori cu rata profitului mai mare decat rata dobanzii;
. societatile comerciale (corporatii) - care atrag capital prin emisiune primara sau secundara de valori mobiliare;
. societatile care gestioneaza portofolii de valori mobiliare (actiuni si obligatiuni).
Tipurile de tranzactii care se incheie pe piata bursiera sunt fi variate, in functie de piata bursiera:
. tranzactii la vedere, la disponibil pe piata marfurilor - au loc in ringul bursei, cu transfer fizic al obiectului tranzactiei si intr-un interval de plata foarte mic (t+3 zile);
. tranzactii la termen - tranzactii ce apar ca urmare a sezonalitatii productiei sau consumului sau datorita intervalului mare de transport de la locul productiei la locul consumului. Are loc transferul fizic al obiectului tranzactiei, in schimb plata este reglementata intr-un termen mai mare (3-6 luni), motiv pentru care acest tip de tranzactii mai sunt denumite si tranzactii forward;
. tranzactii pe o piata reglementata - aceasta inseamna ca cei care controleaza si reglementeaza piata respectiva stabilesc cotatiile si termenele de lichidare. Aceste contracte la termen pot fi: cu transfer, la lichidare, al obiectului tranzactiei si fara transfer, la lichidare, al obiectului tranzactiei (se urmareste realizarea unui profit din diferenta de pret). Aceste operatii speculative devin suportul unor alte tipuri de tranzactii, si anume: cu prima, cu optiuni, cu instrumente financiare, cu indici bursieri, operatii de arbitraj, etc.).
MODUL DE DESFASURARE AL TRANZACTIEI BURSIERE
Elementul de baza al tranzactiei bursiere este ordinul dat de client societatii de brokeraj sau intermediere.
Ordinul cuprinde mai multe elemente:
1. investitorul;
2. structura obiectului tranzactiei;
3. unitatea monetara (contractul);
4. pretul (cotatia).
In functie de cotatie, ordinele se clasifica in:
. ordine la piata - trebuie sa fie executate de broker imediat dupa deschiderea sesiunii de tranzactii, la cel mai bun pret din momentul in care ordinul a fost transmis. Aceste ordine nu pot ramane neexecutate, deoarece nu exista limita de pret si nu exista nici siguranta cotatiei dorite. Cel care da ordinul trebuie sa dispuna de o cunoastere a pietei, astfel incat sa nu aiba suprize dupa executarea ordinului;
. ordine cu limita de pret - presupun transmiterea catre broker a nivelului minim sau maxim de pret acceptat. Aceste ordine trebuie executate in favoarea clientului care a dat ordinul, pentru a se obtine pretul cel mai bun (ex.: in cazul ordinului de vanzare cel mai bun pret este pretul cel mai mare). Ordinele cu limita de pret prezinta ca dezavantaj faptul ca nu au siguranta executarii, dar au siguranta pretului;
. ordinele de o zi (day-order) - cele mai importante ordine date de clienti, ce au valabilitate pana la inchiderea sedintei din ziua respectiva, iar daca nu sunt executate se anuleaza. Exista un ordin ce ramane valabil pana cand clientul trimite ordinul de anulare. Societatea de interemediere are obligatia sa aduca la cunostinta clientului cotatia rezultata de pe piata, astfel incat clientul sa cunoasca momentul cand poate da ordinul de lichidare sau anulare;
. ordinele de intrerupere (stop-order) - sunt date pentru a limita perioada de asteptare, la o pozitie pe care broker-ul o are in bursa la un moment dat.
Presupunere: un client a dat un ordin de cumparare la termen de 3 luni. Cotatia este de 200$/h.
Diferenta dintre ordinul cu intrerupere si cel cu limita de pret este ca pretul la care se executa ordinul cu intrerupere poate fi situat sub pretul pietei, pe cand in cazul ordinului cu limita de pret contractul se executa numai la un pret ce trebuie sa fie situat peste pretul pietei.
Instructiunile ce pot insoti ordinele sunt:
. "totul sau nimic" - exprima dorinta de a vinde/cumpara marfa/titlul la un anumit curs si intr-o perioada precizata. Ordinul insotit de aceasta instructiune va fi executat numai daca piata ofera conditiile de calitate si pret solicitate de client;
. "executa sau anuleaza" - clientul dispune cumpararea/vanzarea imediata si completa a unui anumit volum de marfa/titluri, iar daca nu se realizeaza volumul respectiv se anuleze executarea ordinului;
