Practica economica a statuat, in activitatea bursiera, doua tipuri de piete:
1. piata bursiera la disponibil - in cazul careia momentul incheierii contractului este urmat, la un interval foarte scurt de timp, de livrare si plata;
2. piata bursiera la termen reglementata - unde tranzactiile au ca suport cursul bursier reglementat de piata bursiera, iar la scadenta cotractul poate fi executat prin transferul obiectului acestuia (marfuri sau titluri financiare), purtand denumirea de contract acoperit sau poate fi speculativ - caz in care, la lichidare, investitorul isi incheie pozitia printr-o operatiune inversa, inregistrand profitul scontat.
In cazul pietei la termen reglementata vom intalni mai multe categorii de tranzactii:
. tranzactii la termen simple, pe baza contractului FUTURES a-la-baisse si a-la-hausse;
. tranzactii facultative (cu prima);
. tranzactii bursiere cu optiuni;
. tranzactii de acoperire;
. tranzactii pe rata dobanzii;
. tranzactii de arbitraj.
Tranzactiile pe pietele reglementate reprezinta aproximativ 80% din lichiditatea unei piete bursiere, fata de 20% - cat reprezinta tranzactiile la disponibil.
Cercetarea tranzactiilor bursiere are importanta cognitiva, in sensul ca acestea au un caracter dinamic, deoarece pactica a devansat teoria. Analiza tranzactiilor bursiere are importanta pentru ca influenteaza intreg mediul economic, coborand pana la nivelul individului intr-o societate.
1. PIATA LA DISPONIBIL
Piata la disponibil cuprinde doua tipuri de tranzactii:
1. tranzactiile spot (la vedere);
2. tranzactiile la termen (forward).
1. Tranzactiile spot sau la vedere presupun intelegerea intre doi parteneri, in ringul si in afara bursei, in urma careia se stabileste livrarea unei marfi, ce se gaseste intr-un depozit agreat de bursa, cu plata cash intr-un interval de timp, in general (t+3) zile, iar decontarile se fac pe baza cotatiilor in momentul incheierii tranzactiei.
Acest tip de operatii nu contine elemente standardizate ale contractului, avand caracterul unui contract utilizat in tranzactiile internationale, pe baza uzantelor stabilite cu privire la: reguli uniforme de livrare, de utilizare a acreditivului, reguli uniforme privind utilizarea cambiei, biletului la ordin, CEC-ului, etc.
La acest tip de contracte, intre momentul incheierii contractului si cel al livrarii, pretul este cel din momentul incheierii tranzactiei.
2. Tranzactiile la termen sau forward presupun o intejegere intre doi parteneri de a efectua o livrare la o data viitoare, dar la pretul stabilit in ziua incheierii contractului. Apare astfel o ruptura intre cele doua momente, cauzata de: sezonalitatea productiei fata de consum (care este permanent) si invers, sau de distantele dintre productie si consum.
Si in acest caz, contractul nu prezinta elemente standardizabile, tranzactia putand fi incheiata si in afara bursei, iar cotatia ramane neschimbata intre momentul incheierii contractului si momentul platii.
Pe baza acestor tranzactii, folosind ca suport cursul stabilit pe piata la disponibil, au aparut contractele la termen si piata preglementata, atat in bursele de marfuri dar, mai ales, in bursele de valori, cauzate de volatilitatea tot mai ridicata a pietelor bursiere de valori.
Acest tip de tranzactii este utilizat din '70, dar culmineaza odata cu crack-ul din 19 octombrie 1987 - utilizat pentru acoperirea riscului volatilitatii investitiilor facute in actiuni.
Practic, apar contracte la cursuri stabilite de piata bursiera pentru anumite scadente si sunt comparate si evaluate in functie de cursul de pe piata la disponibil.
Scadentele pot fi fixate la: 1, 3, 9 si 18 luni.
La momentul lichidarii contractului la termen putem intalni urmatoarele situatii:
. investitorul accepta transferul obiectului contractului, caz in care avem de a face cu o tranzactie acoperita sau
. nu are loc transferul obiectului contractului si este incheiata prin casa de clearing o operatie bursiera de sens invers (investitorul multumindu-se doar cu profitul), caz in care este vorba de o tranzactie neacoperita sau speculativa.
Avantajele tranzactiilor la termen sunt legate de urmatoarele aspecte:
. rapiditate in efectuare - pentru ca se opereaza cu elemente standardizate, unitatea de masura fiind contractul;
. contractele se lucreaza in marja - presupun incheierea unei valori mari prin contract, dar cu utilizarea de lichiditati foarte putine (10-50% din valoarea contractului);
. asigura un dever (cifra de afaceri) foarte mare (operatiuni multe si valoroase).
Acest contract, pe durata vietii sale, este cotat zilnic in piata bursiera, in functie de evolutia cotatiei bursiere, astfel incat un jucator cu o pozitie deschisa pe piata bursiera - contractul la termen este cotat zilnic la casa de clearing, astfel incat cumparatorii ce detin o pozitie importanta, cursul fiind in crestere, vor incasa profitul realizat si vor majora marja initiala depusa - fapt ce-i va permite acestuia sa aibe lichiditati pentru incheierea unei tranzactii suplimentare, lucru ce influenteaza piata bursiera si atrage investitorii.
Acest efect de multiplicare a marjei poarta denumirea de efect de leviere.
La casa de clearing pozitiile deschise de cumparatori sunt egale cu pozitiile deschise de vanzatori, fapt ce face ca aceasta piata sa fie un joc cu suma nula.
In vederea mentinerii echilibrului pietei si pentru a nu aparea un joc hazardat, piata bursiera respectiva intervine in a reglementa acest joc, fie prin marirea marjei pe care trebuie sa o depuna investitorul, fie prin interventia unui specialist, care sa mentina o cotatie corecta si echilibrata, prin manifestari de sens contrar pe piata bursiera respectiva.
Comisia de Cotare care stabileste cursul pe o piata reglementata la scadenta, va lua in calcul cotatia de pe piata bursiera la disponibil si stabilirea cotatiei la scadenta, in functie de doua marimi:
- valoarea absoluta - este data de valoarea colaterala ce reprezinta diferenta dintre garantia initiala si datoria clientului la broker si
- valoarea relativa - ce trebuie sa fie pozitiva si este data de raportul dintre valoarea absoluta si valoarea colaterala.
Grija broker-ilor este ca toate operatiile efectuate de investitori, in bursa, sa fie acoperite, iar garantia initiala sa fie mai mare decat datoria.
Contractul la termen este marcat zilnic la piata de catre casa de clearing, care preia atributiile casei de brokeraj si zilnic inchide si deschide pozitia investitorului in bursa, in functie de evolutia cursului pietei bursiere fata de cursul reglementat la scadenta de piata respectiva.
