Cateva elemente privind analiza amortizorii prin prisma normelor contabile europene ~i internationale, sunt semnlflcative : a) amortlzarea este repartitla valorli amortlzablle a unei Imobllizāri pe durata sa de utllizare previzlonato. Prelevarea amortlsmentelor exercltiulul este deduso din rezultat, fie direct fie Indirect; b) durata de utilizare este fie perioada Tn care Tntreprinderea estimeazo sa utilizeze o imobllizare amortlzabilo, fie numorul de unitotl de productle estimat a se obt ne prln functionarea Imoblllzorii supuse amortizorii c) aprecierea duratei de utilizare a unei imobilizari amortizabile sau grup de imobilizari similare se
bazeaza, In general, pe experienta furnizata de practica privind categorii de imobilizari comparabile; d) limita de amortizare a unei imobilizari amortizabile este costul istoric al acesteia sau O alta suma care a substituit costul istoric In situatiile financiare ale unitatii, mai putin valoarea reziduala; e) valoarea reziduala a unei imobilizari este adeseori nesemnificativa $i poate fi neglijata In calculul valorii amortizabile. Fara a exista un consens In definirea acestei valori, aceasta reprezinta echivalentul valorii imobilizarilor corporale trecuta In cheltuieli la scoaterea lor din functiune. ln mod practic, valoarea reziduala este egala cu valoarea neamortizata corectata
cu valorile rezultate din lichidare, diminuata cu cheltuielile de scoatere din functiune aferente; f) sumele aferente amortizarii imobilizarilor se repartizeaza asupra fiecarui exercitiu financiar pe perioada de utilizare a imobilizarii, dupa metode diferite. Indiferent de metoda de amortizare adoptata, este necesar ca aceasta sa fie utilizata cu consecventa indiferent de nivelul rentabilitatii Intreprinderii sau de consideratiile fiscale, astfel Incat sa se asigure comparabilitatea rezultatelor Intreprinderii de la un exercitiu la altul.
