Capitalurile unei intreprinderi pot fi capitaluri proprii si imprumutate. Prin insumarea capitalurilor proprii cu datoriile pe termen mediu si lung se obtine capitalul permanent.
1.Capitalurile proprii - se formeaza din surse sau contributii interne, dar si externe.
Contributiile externe includ aprtul proprietarilor si eventual unele aprturi ale statului,cele ale unor organizatii specializate, iar sursele interne provin in special din capitalul de autofinantare al firmei.
1.1.Contributii externe.
a)Contributia proprietarilor
Orice intreprindere individuala sau sub forma de societate nu poate fi infiintata daca nu dispune de un nivel minim de capital propriu. Proprietarii trebuie sa angajeze un minim de aport care sa constituie capitalul social al firmei.
Fiecare asociat in schimbul aportului sau va primi un numar de parti sociale/actiuni care reprezinta dreptul lor asupra capitalului.
Actiunea - titlu de participare care confera posesorului sau calitatea de asociat/actionar dandu-i dreptul la o parte proportionala din beneficiile nete distribuite. Actionarul primeste un dividend, dupa ce din beneficiile brute s-au efectuat scazaminte pentru plata impozitelor si constituirea rezervelor legale. In caz de lichidare a societatii, actionarul va primi sumele cu care a contribuit la crearea capitalului, insa numai dupa ce au fost achitate datoriile catre ceilalti creditori. Detinatorul unei actiuni care doreste sa-si recapete fondurile imobilizate nu poate sa ceara intreprinderii contravaloarea lor, dar le poate negocia pe pietele de actiuni.
Schimburile care au loc pe piata se fac in functie de cererea si oferta de actiuni potrivit unor estimari subiective ale pietei asupra valorii intreprinderii.Cursul actiunilor poate fluctua peste sau sub valoarea nominala,in functie de rezultatul economicio-financiar al firmei,rezultatele care sunt obtinute din bilanturile si conturile de profit si pierdere care trebuie sa fie publicate.
Actiunile nu aduc in principiu venituri certe. In unele tari occidentale actiunile pot fi de doua feluri : comune si preferentiale.
Actiunile comune reprezinta o asociere deplina si fara nici o rezerva la castigurile sau pierderile intreprinderii. Dividendele se dimensioneaza corespunzator rezultatului financiar din fiecare an fiscal. Cei care au actiuni comune sunt proprietarii reali ai societatii care controleaza conducerea acesteia, au drept de vot si isi asuma riscul in caz de pierderi sau lichidare. Ei vor beneficia cel mai mult de rezultatele pozitive obtinute.
Detinatorilor de actiuni comune nu li se vor garanta dividendele care sunt conditionate de obtinerea de profit.
Actiunile preferentiale confera o serie de privilegii, cum sunt stabilirea nivelului dividendelor in momentul emiterii actiunilor, posibilitatea ulterioara de convertire a acestora in actiuni comune, ascumpararea prioritara de catre societate a acestor actiuni, reptul prioritar la rascumpararea capitalului in caz de lichidare a societatii.
Pe parcursul activitatii societatii se pot emite actiuni noi, in vederea sporirii capitalului social, cu mentiunea ca aceste actiuni le confera posesorilor aceleasi drepturi ca in cazul actiunilor vechi.
Vechii actionari au un drept preferential la subscriere, atunci cand se procedeaza la cresterea capitalului social. Capitalul suplimentar va fi egal cu numarul actiunilor deinmultit cu pretul (valoarea) de emisiune. Pretul emisiunii este de obicei inferior actiunilor la bursa pentru a se asigura ca vor exista suficienti subscriitori pentru emisiunea respectiva. Daca pretul emisiunii este mai mare decat pretul actiunilor la bursa, acestea ar fi neatragatoare pentru posibilii cumparatori.
b)Contributia statului, a colectivitatii locale sau ale unor organe specializate.
Statul si unele colectivitati publice pot acorda societatii in anumite situatii subventii sau prime nerambursabile. Subventiile pot fi : de echipament si de exploatare, cu precizarea ca cele de echipament se inscriu in bilant constituind fonduri proprii, iar cele de exploatare se inscriu in contul 121, reprezentand incasari. Unele institutii sau organizatii specializate pot furniza fonduri proprii cu titlu temporar sau permanent. Poate fi vorba de o participatie de capital care urmareste o rentabilitate ridicata sau poate fi o operatiune care isi propune sprijinirea unor intreprinderi aflate in dificultate.
Bancile de afaceri sau de investitii pot aduce fonduri proprii pentru dezvoltarea intreprinderii. Obiectivul lor este ca intreprinderea sa cunoasca o dezvoltare si o rentabilitate care sa-i permita sa tranzactioneze actiuni la bursa, dupa un anumit interval. Astfel banca poate sa-si retraga fondurile imobilizate.
1.2.Contributii sau surse interne
Contributiile interne se formeaza din resursele care se degaja din propria activitate pe care o desfasoara firma. Astfel, se inregistreaza un proces de autofinantare cu importanta deosebita asupra structurii financiare si a capitalului de a atrage fonduri pentru firma respectiva.
Pentru desfasurarea activitatii firma face o serie de cheltuieli, obtinand concomitent niste incasari din vanzarea produselor executate, precum si din venituri financiare (dobanzi, titluri de participare, venituri din lichidarea unor active, etc.). Cheltuielile se refera la sarcinile curente ale exploatarii (materii prime, salarii, impozite, etc.) precum si cheltuieli financiare si cheltuieli exceptionale.
Diferenta dintre incasari si cheltuieli (fara amortizare) va capata destinatii diferite (impozitul pe profit, dividende, participarea salariatilor la profit). Partea ramasa se va aloca societatii, mai exact se formeaza fondul de amortizare a provizioanelor si rezervele. Sursele cuvenite intreprinderii si pastrate de catre aceasta, formeaza autofinantarea totala (globala sau bruta) care e alcatuita din autofinantarea de mentinere si neta.
a)Autofinantarea de mentinere se refera la acele sume puse in asteptare urmand ca din ele sa fie efectuate in viitor cheltuieli prin care se va pastra nivelul atins al patrimoniului net. Intre sursele de constituire a autofinantarii de mentinere, ponderea principala o detin amortizarile normale care corespund pierderii reale de evaluare a imobilizarilor, alaturi de amortizarile cu caracter special si de provizioane, in special cele constituite pentru acoperirea cresterilor de preturi.
b)Autofinantarea neta este constituita ca parte a autofinantarii brute care depaseste necesarul cerut de refacere a capitalurilor imobilizate si uzate integral si care au ca efect o crestere a patrimoniului si o crestere a avutiei actionarilor. Autofinantarea neta se constituie in principal din profitul constituit pentru rezerve, adica din acele beneficii care raman dupa deducerea impozitului, a dividendelor, a stimulentelor salariale.
O alta sursa a acestei autofinantari este si partea din fondul de amortizare care depaseste deprecierea reala a capitalurilor imobilizate.
