Cota unica sau impozit progresiv in Romania

Cota unica sau impozit progresiv in Romania

Impozitul in cota unica presupune aplicarea unei taxe unice de impozitare tuturor profiturilor obtinute din orice activitate economica. Un impozit progresiv presupune aplicarea unui procent diferentiat pe categorii de venituri (sau profituri). Se spune ca printr-un impozit progresiv bogatii vor plati mai mult decat cei saraci si ca acest lucru este benefic pentru o economie.

Inainte de implementarea cotei unice sistemul fiscal era unul progresiv, cu cote diferentiate in ceea ce priveste impozitul aplicat pe venitul persoanelor fizice. Cota progresiva de impozitare egalizeaza incorect niste surplusuri naturale care apar in piata datorita creativitatii, ingeniozitatii si capacitatii de a inova a unei clase fundamentale in economia de piata. Cei cu venituri de pana la 28 milioane ROL, plateau 18% impozit pe venit, pentru cei cu venituri cuprinse intre 28 milioane ROL si 69,6 milioane ROL cota era de 23% si impozitul putea ajunge pana la 40% in conditiile in care venitul depasea suma de 156 milioane ROL. Impozitul aplicat asupra profitului impozabil al companiilor era de 25%. Dobanzile erau impozitate cu 1%, iar dividendele cu un procent de 5%. Microintreprinderile plateau un impozit pe venit de 1,5%. Impozitul progresiv nu mai este demult de actualitate, ca el contravine principiilor pietei libere si capitalismului modern si ca este o frana in calea dezvoltarii.

In Romania, cota unica de impozitare care se aplica din 2005 arata ca veniturile au reusit sa acopere cheltuielile bugetului general consolidat. Cota unica a insemnat o diminuare a impozitului pe profit si pe venitul personal. Aplicarea acesteia in cadrul veniturilor poate fi foarte diferita de la un stat la altul care coreleaza direct cu dinamica economiei (crestere sau stagnare). Ar fi bine sa se faca o evaluare a impactului cotei unice, deoarece de la aplicarea acesteia ar putea avea loc o marire concomitenta a fiscalizarii si a fiscalitatii.

Avantaje:

* este atractiva prin faptul ca este simpla si convenabila datorita costurilor sale reduse;
* duce la simplificarea sistemului fiscal, ceea ce atrage reducerea cheltuielilor cu un aparat fiscal numeros, costisitor si adesea neeficace;
* evaziunea fiscala ar putea fi eliminata prin controlul fiscal mai simplu si mai eficace, concomitent cu 'eliminarea' din legislatie a facilitatilor fiscale;
* incurajeaza obtinerea de venituri mari, deci stimuleaza activitatile de productie si activitatile comerciale, si chiar activitatile producatoare de bunuri si servicii;
* cota unica ar diminua polarizarea sociala, oferind clasei de mijloc o sansa de inmultire a afacerilor;
* s-ar putea scoate bani mai putini, insa de la mai multi contribuabili;
* s-ar diminua veniturile din economia subterana;
* introducerea cotei unice in Rusia, Estonia si Lituania a avut rezultate foarte bune.

Dezavantaje:

* posibilitatea cresterii deficitului bugetar;
* are caracter nepopular, deoarece restructurarea aparatului administrativ ar putea sta la baza initierii unor miscari sociale contestatare;
* incurajeaza nedeclararea unor venituri obtinute din activitati ilicite, usor controlabile fiscal.

Implementarea gresita a cotei unice, fara masuri acompaniatoare s-a dovedit a fi falimentara, aproape toate tarile din UE care au adoptat cota unica au cele mai mici venituri la buget, cu cel putin 7% din PIB sub media UE27, de 44% din PIB. Aceasta masura a avantajat mai ales firmele cu putere financiara ridicata si indivizii cu venituri mari. Pentru firmele mici si mijlocii, in cadrul carora ponderea cheltuielilor cu forta de munca este ridicata, introducerea cotei unice este o reducere a fiscalitatii. La nivelul acestor companii, un impact semnificativ asupra profitabilitatii o are cota de contributie la asigurarile sociale, care a ramas la un nivel ridicat (chiar daca s-a redus cu 4 puncte procentuale fata de 2004, ea ramane cu 8 puncte procentuale peste media UE).

Din punct de vedere teoretic, in proiectarea unei reforme fiscale, trebuie cunoscuta magnitudinea efectului de multiplicare al reducerii ratei de impozitare, datorita faptului ca acesta poate conduce la o cerere agregata in exces, determinand astfel efecte inflationiste greu de oprit, prin canalul unor deficite bugetare ridicate pe termen mediu si lung. Teoria economica ne invata ca o crestere temporara a venitului curent (prin scaderea ratei de impozitare, pe termen scurt) determina o modificare mica a cheltuielilor de consum ale menajelor. In schimb, o crestere a venitului permanent (prin scaderea ratei de impozitare, pe termen lung) determina o modificare puternica a cheltuielilor de consum si astfel, a cererii agregate. Multi economisti considera - in mod eronat - ca reducerea fiscalitatii va duce la o crestere puternica si pe latura ofertei agregate. Ei spun ca masurile de relaxare fiscala reprezinta esenta abordarii economice prin prisma ofertei agregate. Reducerea fiscalitatii va conduce la o crestere a nivelului veniturilor colectate la buget si se va ajunge la o economie de tip voodoo (economie in care menajele vor consuma mai mult, productia va creste, are loc o reducere a somajului si nu o crestere a inflatiei).

Chiar daca reducerea fiscalitatii are impact atat asupra cererii agregate cat si asupra ofertei agregate, efectele sunt diferentiate ca marime. Incidenta reducerii fiscalitatii este mult mai puternica asupra cererii agregate si mai redusa asupra ofertei agregate. Teoreticienii motiveaza cresterea ofertei agregate prin imbunatatirea stimulentelor de a munci, desi studii recente demonstreaza ca introducerea cotei unice de impozitare are drept principala calitate reducerea costurilor administrative (simplitatea ei).

Pe termen scurt, ca urmare a reducerii impozitarii, cererea agregata creste, produsul intern brut creste cu o marime mare conducand la scaderea veniturilor fiscale incasate la buget cu un procent mai mic decat procentul de scadere a ratei marginale de impozitare. Pe termen lung, ca urmare a reducerii impozitarii cresc stimulentele de a munci si astfel cresterea
PIB-ului potential este mult mai mica decat cea a PIB pe termen scurt, obtinuta prin stimularea cererii agregate. Rezulta ca veniturile fiscale colectate la bugetul de stat cresc cu o rata mult mai mica fata de rata de scadere a incasarilor la buget ca urmare a aplicarii cotei unice → creste deficitul bugetar → apar presiuni inflationiste puternice.

In realitate evolutiile din economie par sa redea ceea ce modelul teoretic a prognozat:

Ø  Conform Guvernului, primii doi ani de cota unica in Romania au insemnat venituri bugetare mai mari cu 14,8% (comparativ cu nivelul din 2004), descurajarea muncii la negru, "oficializarea" veniturilor si crearea de noi locuri de munca (efectivul salariatilor din economie a crescut cu circa 177 mii persoane in luna decembrie 2006 fata de sfarsitul anului 2004).

Ø  Un alt aspect important vizat de reforma fiscala este reprezentat de transformarea impozitelor si taxelor pe bunuri si servicii in principala sursa de venituri ale bugetului de stat.

Ø  Realizarea acestui obiectiv este sustinuta de ponderea sporita pe care au dobandit-o aceste impozite, indeosebi taxa pe valoarea adaugata, in formarea veniturilor bugetului de stat.

1. Creste TVA

- avantaje: colectarea este relativ uniforma, atinge partial si economia subterana

- dezavantaje: scumpiri, scaderi de profitabilitate, scadere suplimentara a economiei, crestere a evaziunii

2. Creste cota unica pe venit

- avantaje: venituri mai sigure la buget

- dezavantaje: scadere a consumului, intarzieri suplimentare ale ratelor la banca

3. Creste impozitul pe profit

- avantaje: nu ingroapa firmele lovite deja de criza

- dezavantaje: scade volumul investitiilor, scade atractivitatea tarii, creste evaziunea.

Bibliografie:

www.standard.ro

www.fmi.ro

www.cnp.ro

www.mefromania.ro