Scopul acestei lucrari il reprezinta analiza unor aspecte teoretice privind conceptul de economie participativa si totodata a unor cai practice, la nivel de micromediu social, de incercare de implementare a acestui sistem. Acest concept, introdus de catre economistul american Michael Albert, este relativ nou si interferentele teoretice ale acestuia cu sistemele economice existente sunt putin studiate.
Primul capitol realizeaza o scurta analiza a doua sisteme economice contemporane, respectiv al economiei de piata si al planificarii centralizate, a problemelor funciare inerente acestora si a efectelor sistemice asupra fortei de munca, consumatorilor si societatii in general.
Al doilea capitol prezinta o noua viziune asupra organizarii relatiilor de munca astfel incat acestea sa fie echitabile si sa permita un proces participativ de luare a deciziilor.
Al treilea capitol analizeaza posibilitatea reorganizarii activitatii de consum astfel incat aceasta sa corespunda mult mai credibil nevoilor individuale si ale comunitatilor, prin crearea de consilii de consum la toate nivelurile societatii - de la comunitati pana la nivel national.
Al patrulea capitol se axeaza pe prezentarea unui sistem alternativ de alocare a retributiei in societate - planificarea participativa descentralizata, care vine in completarea consiliilor muncitorilor si ale consumatorilor
Al cincilea capitol al lucrarii incearca sa prezinte modalitatile prin care studentul a incercat popularizarea si implementarea acestor concepte, prin stimularea dezvoltarii actiunilor comunitare locale.
Al saselea capitol insumeaza ideile prezentate in lucrare, incercand sa ofere o viziune unitara asupra problemelor studiate.
Analizand aceste probleme din perspective economice si sociale, lucrarea urmareste sa ofere o imagine de ansamblu a fenomenului complex reprezentat de economia participativa.
CAPITOLUL I. ASPECTE PRIVIND SISTEMELE ECONOMIEI DE PIATA SI A PLANIFICARII CENTRALIZATE
Gandirea economica moderna celebreaza mecanismul pietelor ca si masini eficiente, neutre din punct de vedere social; pe de alta parte, se pot identifica trasaturi pregnant anti -sociale care genereaza ineficienta la scara larga. Totodata, acest capitol evalueaza ceea ce pentru majoritatea economistilor contemporani constituie singura/principala alternativa, respectiv sistemul economiei centralizate.
PIETELE
Fetisism pentru marfuri
Economia de piata coordoneaza activitatea economica creand conditiile de intalnire a cererii si ofertei de produse/servicii/bani. Pe orice piata, activitatea oricarui grup de intreprinzatori ar fi imposibila fara aprovizionarea de la alti intreprinzatori, iar bunurile realizate astfel trebuie sa dispuna de utilitate pentru alti utilizatori ai acestora. Acest lucru este evident, de exemplu, in cadrul subunitatilor de productie in cadrul unei firme producatoare de masini, dar devine mai greu de decelat in relatiile relatiile dintre producatorul de masini si furnizorul de materii prime. Motivatia acestei "discrepante de perceptie" consta in faptul ca in cazul unitatilor locale de productie este vizibil efortul comun, constient, pentru atingerea unui scop, pe cand, intre diferiti agenti economici, pietele oculteaza capacitatea noastra de a vedea activitatea acestora ca si actiuni conjugate.
In afara unitatilor economice, relatiile persoane-bunuri sau bunuri-bunuri (producere-comercializare) sunt evidente, dar relatiile persoane-persoane raman ascunse. Pe drept cuvant, aceasta stare de fapt a fost etichetata drept fetisism pentru marfuri iar efectele daunatoare sunt independente de relatiile de proprietate. Pentru a putea evalua exhaustiv costul realizarii bunurilor, este necesar a cunoaste atat factorii materiali cat si cei umani si sociali care au contribuit, precum si efectele umane si sociale posibile. Dar singura informatie pe care o asigura pietele - atat pentru proprietate privata cat si pentru cea publica - este cea referitoare la pretul la care se schimba bunurile. Chiar si in cazul in care aceste preturi ar reflecta in mod precis toate relatiile umane si sociale pe care se bazeaza tranzactiile economice, ele nu vor permite producatorilor si consumatorilor sa isi ajusteze activitatile prin prisma constientizarii relatiilor lor cu alti producatori si consumatori. Faptul ca o persoana dispune de date referitoare exclusiv la propria activitate genereaza ne-solidaritate si ineficienta.
Roluri antagoniste
Absenta informatiilor calitative concrete face cooperarea in economia de piata dificila, dar presiunea competitiva o face irationala la nivel individual. Nici cumparatorii si nici vanzatorii nu isi permit sa considere situatia celuilalt. Nu numai ca aceste informatii relevante sunt indisponibile, ci solidaritatea reprezinta o strategie perdanta. Poluatorii trebuie sa isi mascheze impactul agresiv, deoarece plata unei taxe suplimentare sau modernizarea echipamentului va duce la scaderea profitului. Chiar daca un singur producator va incerca un comportament responsabil, ceilalti, promovand o strategie egocentrista, vor forta iesirea de pe piata a acestuia sau re-alinierea la politica generala. In medie si in general, competitia de piata este contrara solidaritatii, indiferent de relatiile de proprietate.
Pietele si ierarhia organizatorica
Informatiile disponbile, stimulentele si rolurile existente in cadrul pietelor submineaza ratiunea muncitorilor de a lua initiativa la locul de munca, chiar si atunci cand au dreptul legal. Consiliile muncitorilor din Iugoslavia au dreptul de a se intalni si lua decizii, dar fortele concurentei ii determina sa isi maximizeze profitul; toate efectele umane nereprezentate in costuri si venituri trebuie ignorate, sub sanctiunea pierderii competitivitatii. Acest gen de rationament calitativ, bazat pe consideratii umaniste, va esua in final, eliminand chiar si aceasta generozitate bazata pe informatii limitate. Deoarece presiunea competitiva militeaza contra satisfactiei la locul de munca, devine perfect fezabil sa angajezi alte persoane pentru roluri de decizie. In primul rand, se erodeaza dorinta muncitorilor de auto-administrare; managerii angajati vor apela la ingineri si administratori care vor transforma locul de munca conform necesitatilor competitive. Chiar si in cazul absentei proprietatii private, delegarea deciziilor tehnice si a celor conexe acestora catre experti duce in final la cresterea fragmentarii muncii, inflamarea prerogativelor manageriale si substituirea obiectivelor muncitorilor cu cele ale managerilor. In curand, aceasta clasa in dezvoltare a coordonatorilor isi va maximiza veniturile alocate si va cauta sa isi pastreze privilegiile sociale si economice.
Predispunerea antisociala
Ultima problema cu pietele este ca ele sunt predispuse la a penaliza bunurile economice cu efecte pozitive colaterale mai mari decat media. Este un fapt recunoscut ca pe piata exista un supra-pret pentru bunurile cu efecte pozitive colaterale si un subpret pentru cele cu efecte negative colaterale. Ce se bucura de o recunoastere mai redusa este faptul ca aceste colateralitati reprezinta regula si nu exceptia in remunerarea bunurilor, motivat de faptul ca preturile de pe piata estimeaza gresit beneficiile si costurile sociale iar resursele sunt alocate irational. Tinand cont de faptul ca preferintele consumatorilor se indreapta catre ofertele mai ieftine si se indeparteaza de ofertele mai scumpe, se explica de ce pietele produc in mod inevitabil un comportament egocentrist si efecte antisociale. In concluzie, pietele obstructioneaza solidaritatea, auto-administrarea si echitatea, generand preturi eronate si alocari ineficiente de resurse.
