Piata si procesele pe piata se vor sfirsi odata cu sfirsitul omenirii. Zic astfel din motivul ca atit stramosii cit si noi, contemoranii sintem preocupati de o mare problema. O problema ce vizeaza viitorul pietei, proceselor pe piata. Desi s-ar parea ca tema, pe care ne-am propus-o spre cercetare, ar fi un subiect destul studiat, nu tocmai astfel stau lucrurile. Pentru ca o problema nu poate fi considerata solutionala atit timp cit mai exista contradictii, atit timp cit mai exista economisti.
Asadar in lucrarea de fata am avut drept scop sa demonstrez marea importanta a pietei. Lucrarea contine trei capitole, iar fiecare capitol este divizat in paragrafe. Primul capitol contine trei paragrafe. Al doilea capitol contine doua paragrafe. Si al treilea capitol nu am gasit de cuviinta ca sa-l divizez in paragrafe. In capitolul I vom incerca sa determinam cele mai principale tipuri de piete si respectiv sa vedem functiile lor. La fel un paragraf aparte am dedicat cererii si ofertei ca categorii definitorii ale pietei. In cel de al-II-lea capitol voi incerca sa difinesc principalele forme de piete contemporane¬'' Piata bunurilor de consum. Bursele de marfuri'' ti cel de al II-lea capitol ''Piata capitalului. Bursa de valori si mecanizmul functionarii ei''. Un capitol aparte voi incerca sa dedic ''Pietei hirtiilor de valori'' din Republica Moldova, deoarece dupa parerea mea cele mai mari probleme se intilnesc anume la acest tip de piata. Dupa parerea mea aceste tipuri de pieti necesita cea mai mare atentie. Tema acestei lucrari este destul de actuala, interesanta, si sper ca continutul acestei lucrari sa fie la un nivel cit mai inalt.
Capitolul-I. Piata, tipurile si functiile ei.
1. Esenta si functiile pietei.
In mecanizmul de functionare a unei economii moderne piata ocupa un loc esential determinind intr-o proportie insemnata deciziile si comportamentele agentilor economici.
Categorie a economiei de schimb, in acceptiunea cea mai frecventa, piata desemneaza un ansamblu coerent, un sistem sau o retea de relatii de vinzare cumparare intre parti contractante care sint pe de o parte, unite prin legaturi de interdependenta si, pe de alta parte se afla in rapoturi de opozitie. Participantii la aceste relatii sint producatorii de bunuri si servicii, ofertantii de factori de productie si consumatorii, care reprezinta asa cum aprecia J.K.Galbraith si W.Salinger, ''Centri distincti de decizie, care se opun unul altuia prin urmarirea propriului interes, dar sint legati in acelasi timp printr-o solidaritate functionala''.
In acelasi timp, piata este privita de multi economisti drept un mecanizm complex care cuprinde, in principal, cererea si oferta, concurenta, preturile, si altele, care reglementeaza economica, care actioneaza asupra diviziunii muncii si la schimbul de activitati, dupa cum arata F.von Hayek ''piata apare pentru agentii participanti la schimb ca o ''amenintare'', ca o ''forta arbitrara'' care le determina pretul si implica venitul si pe care ei cauta sa o influenteze sau sa o controleze''. Situatia lor economica si nu numai aceasta depinde de piata si in primul rind de ceea ce se petrece pe piata.
''Piata - afirma economistul francez M.Dider-apare ca un ansamblu de mijloace de comunicatii prin care vinzatorii si cumparatorii se informeaza reciproc despre ceea ce ei au, despre ceea ce acestea au nevoie, despre preturile pe care le cer si pe care le propun pentru ca tranzitiile dintre ei sa se incheie. Deci, piata este inainte de toate ''un contract social'', mai mult sau mai putin spontan, care difineste locul economic in ansamblul vietii sociale''.
Importanta pietei, intr-un asemenea mecanizm economic deriva din functiile pe care ea le indeplineste in economie, cu abateri mai mari sau mai mici ca urmare a conditiilor concrete ce exista in timp sau spatiu. In primul rind, piata este cea care realizeaza contactul permanent dintre productie, respectiv dintre producatorii de bunuri si servicii, pe de o parte si consum, respectiv consumatorii, nevoile si gusturile acestora, pe de alta parte. Prin acest fapt piata asigura alocarea si utilizarea eficienta a resurselor economico-materiale, umane si financiare, determinind deciziile agentilor economici cu privire la productie, repartitie, schimb si consum. In al doilea rind prin piata economica se autoregleaza, isi stabileste independent proportiile si echilibrele necesare propriei reproduceri. In acest scop in decursul veacurilor de constituire si maturizare ea si-a format numeroase pirghii ce actioneaza intr-o complexa angrenare(pret, cerere, profit, concurenta, ect.). In al treilea rind, piata asigura echilibrul economic pe termen lung, in principal, echilibrul dintre oferta(productie) si cerere(consum), realizind ceea ce preconizau inca economistii clasici- transformarea intereselor proprii ale indivizlor in cea mai buna optiune pentru societate- cu privire la utilizarea resurselor disponibile la un moment dat.
Pentru ca piata sa indeplineasca asemenea functii se impune sa existe o serie de premize necesare.
In primul rind, conditia fundamentala pentru existenta si functionarea pietii este aceea a autonomiei de decizie a agentilor economici care apar pe piata, autonomiei care trebuie privita sub toate cele trei laturi ale ei: autonomie in ceea ce priveste dreptul de decizie in alocarea si utilizarea resurselor materiale, umane si financiare, autonomia organizarii si conducerii procesului economic si autonomia in ceea ce priveste modul de valorificare a rezultatelor activitatilor economice.
In al doilea rind, reglementarea de catre stat a economiei prin pirghii economice, care isi gasesc expresia imtr-o actiune indirecta asupra activitatii economice, prin bugetul de stat, impozite, taxe si tarife, credite, investitii de stat, ect.
Deasemenea si statul trebuie in acelasi timp sa asigure orientarea sociala a economiei, aplicind in acest scop sistemul garantiilor sociale, care asigura tuturor cetitenelor posibilitati egale de munca, de realizare a veniturilor, de asigurari sociale, de ocrotirea sanatatii, invatamint, cultura, conditii sanatoase de munca si de mediu de viata. In fapt, nicaieri in lume piata nu mai este cu adevarat si in intregime libera. In toate tarile sint anumite regule de functionare a pietei, care de obicei cad in competenta statului. Iata ce spune, in legatura cu aceasta B.Reich, profesor al universitatii Harvard:''In lumea moderna este imposibil ca statul sa nu ea decizii, privind modul in care trebuie organizata concurenta economica in cadrul pietei, iar institutiile de stat ar trebui sa-si concetreze atentia asupra elaborarii unor reguli privind concurenta in conformitate cu telurile de ansamblu ale societatii''.
2. Principalele tipuri de piata.
Economia de schimb, in care piata are un rol hotaritor in alocarea si utilizarea resurselor ca si in organizarea, gestionarea si reglarea economiei nationalepresupune existenta si respectiv functionarea simultana a mai multor tipuri de piata. In consecinta piata trebuie privita prin prisma elementelor sale componente, deoarice in realitate ea reprezinta un sistem de piete, fiind formata din mai multe segmente intre care exista relatii de interconditionare, de dependenta reciproca.
Din punct de vedere al obiectului tranzitiei de vinzare si cumparare se disting urmatoarele tipuri de piete:
-piata bunurilor si serviciilor;
-piata factorilor de productie- formata la rindul sau din: piata resurselor naturale(inclusiv pamintul), piata capitalului si titlurilor de valori, piata fortei de munca;
-piata monetara, financiara, ect.
Aceste piete nu reprezinta in sine piete unice, ci sint constituite la rindul lor din alte piete. De exemplu: piata bunurilor si serviciilor cuprinde mai multe piete sectoriale ce corespund bunurilor si serviciilor produse si cumparate in societate, grupate dupa diverse criterii in categorii mai generale sau specializate (piata bunurilor de consum, piata mijloacelor de productie, piata serviciilor, piata automombililor, piata rulmentilor,ect.). Piata muncii nu este o singura piata ci tot atitea cite domenii profisionale exista, iar in cadrul acestora, cite specializari sint, fiecare cu grad diferit.
Din punct de vedere al extinderii teritoriale exista: piata locala, piata regionala, piata nationala si piata mondiala.
Aceste piete formeaza un tot intreg, ele se intrepatund, se influenteaza si se determina reciproc. Aceasta inseamna ca evolutia si mutatiile din oricare parte a pietii se reflecta si afecteaza evolutia si mutatiile din oricare parte a pietei se refleca si afecteza evolutia si mutatiile din celalte segmente de piata, si implict, ale pietei pe ansamblu. La fel dezichilibrele manifestate pe o anumita piata se propaga si pe alte piete si se amplifica in functie de locul si importanta pietei respective, in sistemul de piata si in economia nationala in ansamblul ei.
3. Cererea si oferta ca categorii difinitorii ale pietei.
Spre deosebire de economiile cu plainificarea centralizata in care atit cantitatea cit si preturile la care produsele sau serviciile se vind si se cumpara sint stabilite in mod siubiectiv arbitrar, de catre aparatul central birocratic, in economiile de piata, preturile si cantitatile acestora sint stabilite prin deciziile unei multitudini de agenti economici, in conformitate cu cerintele obiective ale cereri si ofertei.
Cererea si oferta, mai exact raportul dintre acestea, fiind factori majori ai evolutiei preturilor intr-o economie de piata, sint, alaturi de concurenta elemente ale mecanismului regulator al pietei. Prin miscarea pretului, relatia dintre cerere si oferta exprima in ultima instanta, situatia pietei, pe unul sau mai multe segmente ale ei. Prin semnalul cel mai important al pietei care este pretul, se pun in evidenta abudenta, lipsa sau raritatea bunurilor si serviciilor precum si a factorilor de productie.
Cererea reprezinta cantitatea de bunuri si servicii pe care agentii economici, consumatori sau producatori, sint dispusi sa o cumpere, la un anumit pret, intr-un timp dat.
Totodata, cererea este un act individual, al unui individ unei intreprinderi sau grup social, insa formarea preturilor depinde de confruntarea cererii totale si ofertei totale a bunului sau serviciului respectiv. Cererea totala pentru un bun sau serviciu considerat, reprezinta suma tuturor cantitatilor cerute de catre toti consumatorii individuali(n) ai acestuia
C=ci(p)
C= cererea totala a unui bun sau serviciu pentru un pret dat.
n= numarul de consumatori
c=cererea unui consumator la un pret dat.
Curba cererii totale reprezinta suma ''orizontala'' a curbelor cererilor individuale ale unui produs. Daca a si b reprezinta curbele cererii a doi consumatori pe o piata, pentru un pret dat cererile celor doi consumatori sint Ca si Cb , iar cererea totala C=Ca + Cb
