PIATA VALUTARA
Piata valutara reprezinta sistemul de relatii financiar-valutare prin intermediul caruia se desfasoara vanzarea si cumpararea de valuta efectiva sau in cont precum si vanzarea-cumpararea de devize (trate si bilete la ordin) exprimate in moneda straina.
Aceasta activitate de vanzare-cumparare de valute/devize reprezinta un gen specific de comert, iar in cazul acestui gen, moneda este tratata ca o marfa.
Aceasta piata valutara trebuie reprezentata si de institutiile:
- bancile autorizate sa participe la acest comert specific (autorizarea se face de catre Banca Centrala)
- casele de schimb autorizate
- alte institutii financiar-valutare abilitate in acest sens.
Ceea ce rezulta in urma acestui comert este un pret (cursul valutar) ce depinde de conditiile de cerere si oferta existente pe piata, acest pret putand fi limitat din punct de vedere legal.
Aceasta piata valutara este supusa unor reglementari nationale (piata valutara din Romania este diferita de piata valutara din Franta, de exemplu), dar pe langa aceste piete valutare nationale care au o legislatie specifica apar si situatii in care pietele valutare au caracter international, deservind interesele unor zone ( zone economice de mare interes: Frankfurt, Tokyo, Londra, New York). Aceste piete cu caracter international reprezinta exceptari de la legislatia nationala (se dereglementeaza), fapt ce le face atractive.
Uneori, pe piata valutara, tranzactiile se desprind de activitatile economice propriu-zise. In acest sens avem:
- speculatia valutara-reprezinta operatiunea de vanzare/ cumparare care nu are o baza economica propriu-zisa, realizandu-se numai in scopul obtinerii anumitor castiguri (de regula nemeritate), in acest sens se speculeaza diferentele de curs valutar care apar intre perioade de timp diferite, locuri diferite. Castiga cel care apreciaza corect trendul cursului valutar.
- Arbitrajul valutar - operatiune asemanatoare speculatiei valorii, cu deosebirea ca se realizeaza de catre banci (numai de banci) si valorile puse in circulatie si manipulate sunt mult mai mari.
- Interventia statului - este tot o operatiune ce semnifica vanzarea sau cumpararea masiva de valuta in scopul mentinerii cursului valutar al monedei nationale. Interventia statului trebuie facuta in corelatie cu politica financiar-valutara a statului si cu dezvoltarea economico-sociala a tarii.
ROLUL PIETEI VALUTARE
Rolul pietei valutare este determinat in primul rand de posibilitatile pe care le ofera participantilor la schimburile economice pt alegerea si obtinerea mijloacelor de creditare si de plati cele mai convenabile.
Factorii care conditioneaza dezvoltarea pietei valutare:
- tendinta de liberalizare a comertului mondial - duce la cresterea schimburilor economice dintre state, care determina cresterea rolului pietelor valutare
- cresterea ponderii creditului international in volumul tranzactiilor comerciale externe
- cresterea ponderii anumitor valute nationale in ansamblul schimburilor economice
- cresterea penuriei de lichiditate (mai ales pt tarile in curs de dezvoltare) -este combatuta de organismele financiare, acesta fiind rolul lor (acoperirea acestei nevoi permanente de resurse financiare)
Pietele financiar-valutare internationale devin un barometru al schimburilor economice internationale.
Introducerea anumitor monede, ca EURO, va produce profunde transformari pe pietele financiar-valutare si va exista concurenta intre zona de influenta a dolarului si cea a EURO.
Zona EURO are la baza anumite elemente care intervin:
- scaderea riscului valutar
- cresterea lichiditatii internationale
- stabilitatea pietelor financiar-valutare in spatiul EURO
- simplificarea tranzactiilor intre statele membre sau nemembre ale UE; in aceste conditii crescand semnificativ influenta EURO la nivel mondial.
Prin intermediul EURO se urmareste ca cele 3 operatii care ies din sfera operatiunilor valutare sa ramana fara obiect, oferind astfel stabilitate pietei unice.
Operatiunile de pe piata valutara
1. operatiuni SPOT - presupun efectuarea vanzarii-cumpararii de valuta in mod direct sau in termen de maxim 48 ore, astfel incat momentul incheierii tranzactiei coincide cu momentul formarii cursului valutar.
Mecanismul formarii cursului valutar are 3 stadii, ducand spre uniformizare:
a. la nivelul fiecarei banci -pe baza cererii si ofertei
b. la nivelul pietei nationale- prin compensari interbancare
c. la nivelul pietei internationale - intre pietele nationale,
toate acestea ducand la dinamizarea operatiunilor de export/import.
2. operatiuni la termen - presupun incheierea contractului la momentul T0 urmand ca livrarea marfurilor sa se faca dupa un anumit termen.
Operatiunile valutare se desfasoara fie in cadrul bancilor, fie in cadrul burselor de valori, dar nu pot fi concomitente ( daca bursele de valori sunt deschise, bancile nu fac operatiuni, daca in cadrul burselor de valori se negociaza valute).
Bancile actioneaza in nume propriu sau in numele unui client si isi stabilesc un curs valutar propriu care este diferit de cursul valutar rezultat la bursele de valori, ce se stabilesc in functie de ordinele date de clienti.
Totusi, aceasta diferenta intre cursuri nu poate fi prea mare.
Stabilirea cursului valutar de catre o banca se face in functie de urmatorii factori:
- cursul stabilit in ziua precedenta
- raportul dintre cerere si oferta, dintre dispozitiile de cumparare si de vanzare la nivelul bancii in cauza.
- cursurile stabilite de celelalte banci care actioneaza pe piata respectiva, precum si de casele de schimb.
Operatia de fixare a cursului se numeste cotatie, presupunand 2 aspecte: cotatie de vanzare si cotatie de cumparare, existand o anumita diferenta intre acestea, de regula, cea de vanzare fiind mai mare decat cea de cumparare.
Impotriva riscurilor pe care unii clienti le pot avea in desfasurarea relatiilor valutare se poate actiona prin intermediul operatiunilor valutare de acoperire la termen denumite HEADGE.
Operatiunile de tip HEADGING sunt operatiuni prin care un cumparator/ banca se angajeaza, pe de-o parte sa plateasca o suma in valuta la un anumit termen, iar pe de alta parte, se imprumuta de aceeasi suma, in aceeasi valuta, la acelasi termen de rambursare. In acest mod cumparatorul de valuta se pune la adapost de eventualul risc al deprecierii valutei respective, pt ca la termen, eventuala pierdere se compenseaza prin castigul egal obtinut prin imprumut, ceea ce reprezinta un transfer de risc pt banca imprumutatoare.
Operatiunile de tip SWAP - operatiuni frecvente intre un client si o banca sau intre doua banci, prin care se incheie concomitent o tranzactie la vedere si una la termen, dar in alta valuta.
In acest mod se poate schimba termenul, piata si chiar titlul.
Din punct de vedere economic, operatiunile SWAP presupun o acordare reciproca de credite in valuta cu o dobanda convenita intre cei 2 parteneri.
Pe piata financiara internationala au o importanta deosebita datorita faptului ca presupun o foarte importanta miscare de lichiditati.
Aspecte ale relatiilor financiar - valutare
Participarea la schimburile internationale presupune utilizarea unor resurse banesti. Totalitatea schimburilor economice exprimate in unitati banesti reprezinta structura relatiilor financiar- valutare internationale.
FUNCTIILE relatiilor financiar valutare:
1. contributia pe care o au acestea la constructia circuitului economic mondial. Aceasta constructie se bazeaza pe sistemul relatiilor financiar-valutare.
2. finantarea internationala - repartizarea fondurilor banesti din zonele de acumulare catre alte zone care au nevoie de aceste fonduri, conducand la dezvoltarea economica si sociala a acestora. Resursele de finantare sunt disponibilitati banesti ale bancilor, ale caselor de economii, resurse financiare ale altor organisme internationale
3. creditarea internationala- relatia de creditare internationala - se constituie si se repartizeaza resursele financiare constituite fie in cadrul organismelor financiare internationale, fie in cadrul institutiilor financiare nationale, fie de la persoane fizice sau juridice. Creditarea internationala este diferita de finantarea internationala, aceasta stabilindu-se pe baza unui acord de credit, aparand obligatii reciproce pt partile contractante.
Toate aceste functii formeaza sistemul de relatii financiar-valutare.
Finantarea are un spectru mult mai larg si cuprinzator. Sistemul financiar valutar cuprinde : FMI; BM; Banca Reglementelor Internationale; BERD; BIRD, precum si totalitatea sistemelor financiar- bancare nationale.
