UNIUNEA EUROPEANA si ROMANIA

Formarea Uniunii Europene a fost favorizata de:
Existenta unui mod de viata relativ asemanator, avand la baza acelasi tip de civilizatie la majoritatea tarilor europene;
Efecte pozitive intrevazute de initiatori au fost percepute si apreciate bine de majoritatea populatiei tarilor interesate de realizarea integrarii, iar apoi confirmate in decursul functionarii;
Existenta unei vointe politice foarte puternice dedicate integrarii;
Experienta si confirmarea posibilitatii unei integrari avansate oferite de existenta, inca din 1951, a Comunitii Carbunelui si Otelului (CECO), ce urmarea crearea unei piete comune pentru cele doua produse;
La constituire, principalul obiectiv prevazut in Tratatul de la Roma a fost crearea, pana la sfarsitul anului 1992, a unei piete comune in cadrul careia sa se realizeze libera circulatie a bunurilor si serviciilor, capitalurilor si persoanelor. Tratatul de la Roma a fost actualizat in 1986 printr-un acord cunoscut sub denumirea de "Actul unic", ce deschidea noi perspective pentru Piata Comuna care se creaza deja.In acest sens, obiectivul devenea uniunea economica si monetara. In aprilie 1989, la Maastricht, in Olanda , Comunitatea Economica Europeana devine Uniunea Europeana, printr-un tratat care-l inlocuieste pe cel de la Roma, iar obiectivul economic principal devine crearea uniunii monetare, prin adoptarea unei monede unice si a unor cursuri fixe in interior. Ca urmare, in 1998 s-au nominalizat cele unsprezece tari ce participa la uniunea economica si monetara, ele indeplinind trei criterii fundamentale cu privire la deficitul bugetar, datoria publica si inflatie, care trebuie sa se situeze in anumite limite, s-a adoptat moneda unica denumita euro, care a devenit efectiva din 2001, si s-a creat Banca Europeana, menita sa realizeze politica monetara corespunzatoare deciziilor luate.
Pe parcurs, structuri organizatorice si juridice au evoluat spre o retea institutionala adecvata procesului integrarii. Uniunea Europeana are structuri organizatorice, economice si politice proprii, cu anumite caractesitici supranationale. Institutiile Uniunii Europene sunt:
- Consiliul European- cea mai inalta autoritate, in care tarile membre sunt reprezentate la cel mai inalt nivel(sefi de state si guverne).Stabileste obiectele politice cele mai importante;
-Consiliul European de Ministri- pricipala institutie cu putere de decizie. Adopta decizii cu unanimitate de voturi sau, in functie de situatie, cu majoritate calificata sau majoritate simpla. Fiecare tara are un numar de voturi proportionat cu potentialul economic si demografic;
- Comisia Europeana este institutia executiva, care are obligatia de a reprezenta exclusiv interesele comunitare. Pune in aplicare deciziile, controleaza respectarea legislatiei comunitare;
- Parlamentul European este format din membrii alesi prin vot direct de cetatenii statelor Uniunii. Are compentete largi, printre care: aproba acordurile internationale ale Uniunii Europene, controleaza bugetul comunitar, urmareste aplicarea politicilor comunitare.
Dupa 1997, Uniunea Europeana evolueaza mai evident si in directia integrarii sociale, prin clasarea in prim-plan a preocuparilor privind rezolvarea problemei locurilor de munca, promovarea drepturilor cetatenilor tarilor membre, asigurarea libertatii de miscare si securitatii lor. Totodata, Uniunea Europeana respecta identitatea statelor membre, guvernate pe principii democratice, precum si drepturile fundamentale ale omului.
Drumul parcurs pana acum este marcat de numeroase impliniri, care demonstreaza ca modelul de integrare ales este viabil, iar consecventa si creativitatea celor care l-au pus in aplicare i-au asigurat succesul. Revelatoare sunt superioritatea modelului comunitar fata de modelul AELS (ceea ce l-a facut acceptat de mai mulre state foste membre ale AELS), progresele evidente realizate de economiile tarilor comunitare, concretizate in diminuarea costurilor si cresterea nivelului general al eficientei, supletea mijloacelor folosite pentru atingerea obiectivor.
Romania a fost una din primele tari din Europa Centrala si de Est care a initiat demersuri pe langa CEE si Comisia CE pentru dezvoltarea de relatii comerciale inca din anii '70. Din ianuarie 1974 Romania a beneficiat de Sistemul Generalizat de Preferinte (SGP), dupa care a semnat o serie de acorduri cu Comunitatea pentru facilitarea schimburilor comerciale.  La 1 februarie 1993 a fost semnat Acordul European de Asociere intre Uniunea Europeana si Statele Membre, pe de o parte, si Romania, pe de alta parte, acord care a intrat in vigoare in februarie 1995. In data de 22 iunie 1995 a fost inaintata cererea oficiala de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana.  Conform Acordului European, partile isi asuma o serie de obligatii si recunosc ca o conditie importanta a aderarii la Comunitate o reprezinta armonizarea legislativa.
Romania, ca si celelalte state candidate la aderare, depune eforturi pentru asigurarea compatibilitatii legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar.  Consiliul de la Copenhaga din anul 1993 a stabilit criteriile pe care fiecare tara candidata trebuie sa le indeplineasca pentru a putea deveni membra UE: · Institutii stabile garantand democratia, statul de drept, drepturile omului, respectul si protectia minoritatilor; · Economie de piata viabila, capabila sa faca fata fortelor concurentiale si presiunii din Piata Interna; · Capacitatea de a-si asuma obligatiile de membru, in special de a subscrie obiectivelor uniunii politice, economice si monetare. Consiliul European de la Helsinki a luat, in anul 1999, decizia istorica de a incepe negocierile de aderare cu Romania in 2000.  Noua strategie de continuare a procesului de extindere reconfirma prioritatea criteriului politic in inceperea negocierilor de aderare si recunoasterea implicita a faptului ca satisfacerea deplina a criteriilor economice, legislative si administrative va necesita, in cazul tuturor tarilor candidate, eforturi sustinute pe parcursul unei perioade mai indelungate de timp.  Doua institutii ale UE sunt implicate in procesul de negociere: Consiliul Uniunii Europene, alcatuit din ministrii de resort din fiecare stat membru, si Comisia Europeana (respectiv DG Extindere).  Din partea Romaniei, de negocieri se ocup
Delegac
ia nac
ional
pentru negocierea ader
rii Romaniei la Uniunea European
, condus
de un negociator _
ef, ministru delegat in cadrul Ministerului Integr
rii Europene. Exist
_
i delegatii sectoriale interministeriale, instituite pentru fiecare capitol de negociere, formate din reprezentanc
i ai ministerelor _
i celorlalte instituc
ii ale administrac
iei centrale cu responsabilit
c
i in transpunerea _
i implementarea acquis-ului comunitar din domeniul respective.