Pe langa aceasta , am constatat ca unii dintre ei au adaugat cauzei materiale si cauza care este obarsia miscarii , aceasta din urma cauza unii considerand-o unica , iar altii dubla .Pana la filosofii italici , ceilalti au staruit mai putin asupra problemei principiilor .
Tocmai din acest motiv , deoarece gandirea si cunoasterea nu pot incepe decat de la principii , ca si devenirea realitatii , Aristotel isi pune problema principiilor ca principii .Problema principiilor are trei aspecte :
problema generala a necesitatii logice a principiilor si natura lor :
problema posibilitatii cunoasterii acestor principii si modul prin care sunt sesizate ;
problema adoptarii efective a unor principii prin enumerarea si analizarea continutului lor .
Aceste trei probleme sunt complet separate , chiar daca in lucrarile lui Aristotel nu se face o distinctie neta in tratarea lor in capitole autonome.Poate acest fapt a facut ca pana acum ele sa fie tratate ca un tot si sa se cofunde problema 1 , care este problema pur logica a principiilor , cu problema 2 , care apartine teoriei cunoasterii , si cu problema 3 ,care este de domeniul unei constructii metafizice .
Aristotel isi incepe "Analiticile Secunde" prin afirmatia "Orice cunostinta rationala ,fie invatata fie insusita deriva totdeauna din cunostinte anteriaore . Observatia arata ca acest lucru este adevarat pentru toate stiintele; Intr-adevar ,aceasta este procedeul matematicilor si ,fara exceptie , al tuturor artelor. Dar ,daca orice cunostinta deriva din alta , inseamna ca sirul cunostintelor rationale este infinita si deci o cunostinta nu ar fi justificata .
Filosofia epistemica este o suma de concepte si adevaruri organizate piramidal .Ea presupune cunoasterea principiilor , dar nu se opreste la acestea ci utilizeaza rationamentul pentru a ajunge la adevaruri sau concepte derivate .
Adevarurile derivate vor fi adevaruri demonstrate si vor forma stiinta apodictica , cu conditia ca premisele de la care pleaca sa fie insele adevarate si necesare .
