Efectul fotoelectric consta in emisia de electroni de catre o suprafata metalica datorita reactiunii acestuia cu un fascicul de radiatii incidenta pe ea. Studiul efectului fotoelectric a condus la descoperirea legilor acestui fenomen. Dintre legile efectului fotoelectric doua nu au putut fi explicate.
I. Emisia de electroni (foto electroni) au loc numai daca rad incidenta au o frecventa ce depaseste o anumita frecventa si frecventa de prag specifica fiecarui metal.
II. Energia cinetica a fotoelectronilor emisi de suprafata creste cu frecventa incidenta dintr-o functie si este incidenta dintr-o functie si este independenta de radiatii incidente.
Explicatia celor doua legi o da A. Einstein in 1904-1905, plecand de la ipoteza cuantificarii a lui Plank. El admite ca radiatia luminoasa incidenta nu transporta energie in mod continuu, ca efectul fotoelectric corespunde transferului de energie de la un foton la un electron (ciocnire foton-electron cu anihilarea fotonului) conform bilantului de energie:
(2) unde: - lucrul mecanic de extractie; - energia cinetica a fotoelectronului; - energia foton - electron incident.
Masurat experimental au pus in evidenta o concordanta destul de buna intre teoria cuantica a lui Einstein si legile descoperite experimental astfel ca efectul foto- electric este o noua dovada a cuantificarii energiei purtata de radiatia luminoasa.
unde: m - masa de miscare; - masa de repaus.
(3)
(4)
Daca folosim relatia (4) pentru foton vom avea in vedere ca fotonul nu exista in repaus.
; (4)E=C*P; E==h; h=C*P ;
(5)
Relatia (5) reprezinta legatura duala corpuscul - unda a fotonului.
