J a m e P r e s c o t t J o u l e (1818 - 1869)
Joule s-a nascut la Mancester la 24 decembrie 1818. El era de profesie berar. Primele lucrari ale lui Joule in fizica sint legate de inventia aparatelor electromagnetice, care erau exemple elocvente de transformare a fortelor fizice.
Joule era excelent experimentator. Cercetind legile degajarii de caldura din curentul electric, el a inteles ca experientele cu surse galvanice nu-i vor permite sa dea raspuns la intrebarea, ce contributie aduce caldura transferata a reactiilor chimice la incalzirea conductorului, si ce contributie aduce insusi curentul. Atunci el realizeaza experienta, aplicind curentul de inductie. Astfel a fost descoperita legea lui Joule - Lent.
In rezultatul numeroaselor experiente Joule ajunge la concluzia: caldura se poate obtine cu ajutorul fortelor mecanice. Inlocuind rotirea manuala a bobinei prin rotirea cu ajutorul greutatii cazatoare. Joule a gasit in anul 1843 echivalentul mecanic al caldurii. Ulterior el a determinat aceasta marime prin diferite metode. Cea mai exacta valoare a echivalentului mecanic, aflata de Joule, este egala cu 427,3Kgcm/ccal(aproximativ 97%). Ea a fost obtinuta experimental prin incalzirea apei in calorimetru cu ajutorul greutatilor cazatoare. Experientele lui Joule sint simple ca idee, insa, in fiecare din ele poate fi gasita o oarecare subtilitate experimentala. De exemplu, in ultima experienta, despre care s-a vorbit mai sus, pentru a preintimpina miscarea intregii mase de apa spre peretii laterali ai calorimetrului au fost fixate in directie radiala patru rinduri de lamele: in scopul izolarii termice axul metalic este impartit in doua parti printr-un cilindru de lemn s. a.m.d
Joule a adus o mare contributie in teoria cinetica a gazelor, descoperind impreuna cu Thomson efectul schimbarii temperaturii gazului la dilatarea lui (Efectul Joule-Thomson). La Joule caldura nu este substanta, ci miscare a particulelor. Toate acestea au contribuit la afirmarea si recunoasterea legii conservarii si transformarii energiei, descoperirea careia a fost un succes remarcabil al stiintei in sec.XX.
Aceasta lege este foarte importnata pentru stiinta. Pe baza legilor conservarii si, in particular, a legii conservarii si transformarii energiei, in stiinta se fac diferite calcule, ce prezic noi efecte si fenomene, se apreciaza descoperirile de pe pozitii materialistice. Daca, sa zicem, o noua teorie sau proiectul unei noi instalatii nu contrazice legea conservarii si transformarii energiei, aceasta serveste drept argument convingator in favoarea lor.
Istoria fizicii cunoaste diferite masini, uneori foarte ingenioase, propuse de diferiti autori in calitate de motor vesnic. Astazi ne este clar, ca ele nu puteau sa functioneze, deoarece crearea lor contrazicea legea conservarii si transformarii energiei.
