Totodata, Soarele se misca si fata de stelele apropiate cu o viteza de 19,4 km s spre un punct fix din constelatia Hercule (numit apex solar).
Mii de ani a urmarit omul rotatia Soarelui pe cer pana a patruns in tainele lui. La inceput el a observat ca in fiecare anotimp Soarele are un regim aparte. Vara rasare devreme si apune tarziu plimbandu-se pe cer zilnic aproximativ 17 ore. Iarna, dimpotriva, rasare tarziu si apune devreme, ramanand pe cer doar vreo 7 ore, doar la Ecuator ziua ramane intotdeauna egala cu noaptea. Acest lucru i-a facut pe oameni sa presupuna ca Soarele nu ocupa o pozitie bine determinata pe bolta cerului, cum o fac stelele, ci se misca pe ea. Intr-adevar, privind cerul instelat imediat dupa apusul Soarelui, in diferite timpuri ale anului, vechii astronomi s-au convins ca Soarele se misca printre stele de la apus spre rasarit, si ca in fiecare an el repeta acest drum, numit ecliptica.
Harta cerului instelat
In antichitate fiecare popor avea o impartire proprie a stelelor in constelatii. Acum exista o conventie internationala, potrivit careia sfera cereasca este impartita in 88 de zone care cuprind vechile imagini ale grupurilor de stele, constelatiile.
De obicei, recunoasterea constelatiilor incepe cu constelatia de baza, Ursa Mare, dupa care este gasita sora ei, Ursa Mica.
Conform unei legende, Ursa Mare si Ursa Mica nu sunt decat frumoasa Callisto si fiul ei Arcas, transformati de Zeus in constelatii pentru a-i feri de gelozia sotiei lui Arcas, Hera. Ursa Mare a mai fost numita in popor Carul Mare. Stelele ei nu sunt situate la una si aceeasi distanta de la Soare, ci la distante cuprinse intre 80 si 230 ani-lumina.
