137/1995, Legea Protectiei Mediului defineste mediulca "ansamblu de conditii si elemente naturale ale Terrei:
a)aerul,apa, solul si subsolul;
b)toate straturile atmosferice;
c)toate materialele organice si anorganice ca si fiintele vii;
d)sistemele naturale in interactiune cuprinzand elemente de la "a" si "c", inclusiv valorile istorice, culturale si estetice rezultate.
Revolutia stiintifica si in mod deosebit explorarile spatiale din ultimii ani au stabilit cu certitudine ca singura planeta a sistemului nostru solar in care se intrunesc conditii de mediu compatibile cu viata este Terra. Aici se intalneste un mediu unic in care factorii fizico-chimici si energetici asigura geneza si dezvoltarea vietii cu uriasa ei diversitate care s-a adaptat continuu de-a lungul milioanelor de ani la conditiile de mediu existente la un moment dat.
Insasi pozitia Pamantului fata de soare(A treia planeta) a favorizat procesele si fenomenele fizice, chimice si biologice care au contribuit la constituirea atmosferei si ulterior a biosferei ca si dezvoltarea ulterioara a acesteia pana la actualul stadiu.
Aparitia omului si ulterior evolutia acestuia, l-au obligat pentru a supravietui, sa-si apropie factorii de mediu fie pentru a-si procura hrana, fie pentru a se adaposti sau a se apara.
Mediul in sens larg poate fi asimilat cu acele forme de materie si energie situate in imediata vecinatate a sistemelor biologice vii. Organismele vii si mediul de viata al acestora sunt sisteme functionale unitare, legatura inseparabila a acestora exprimandu-se genetic, prin formele biotice existente, iar fiziologic prin schimburile de substante dintre ele si mediu.
Mediul natural, ca parte a mediului inconjurator este reprezentat de factorii naturali aflati intr-un echilibru relativ cu rol important in crearea conditiilor de viata pentru regnul vegetal, animal si om. J. HUXLEY studiind evolutia biologica a organismelor vii ajunge la concluzia ca "Selectia Naturala ce determina constant ajustarea organismmului la mediul sau biologic si fizic, tinde sa produca adaptari mai multe si mai complete".
Organismele trebuie sa-si adapteze functiile si structurile in fiecare moment si de-a lungul intregii lor existente la realitatile in schimbare si innoire ale mediului, astfel obtinandu-se conservarea lor ca fiinte,populatii si specii.
Consecintele efortului de adaptare pot fi de doua feluri si anume compatibilitatea organismelor cu mediul si incompatibilitatea acestora care merge pana la moartea lor, lucru tot mai des intalnit in zilele noastre cand numeroase specii au disparut sau sunt pe cale de disparitie.
La nivelul biocenozei, biotopul reprezinta mediul adica totalitatea factorilor externi care sustin existenta biocenozei.
In prezent sunt cunoscute noua tipuri de mediu:
-mediul geochimic
-mediul hidrologic
-mediul edafic
-mediul orografic
-mediul climatic
-mediul biocenotic
-mediul biochimic
-mediul geofizic
-mediul cosmic
Structura generala a mediului:
MEDIU
Mediu acvaticMediu terestru
StagnantAeratAridUmed
Mediul este diferit structurat pe diverse niveluri de integrare, factorii de mediu constituind o unitate functionala impreuna cu organismul individual, iar la nivelul populatiei se deosebesc mai multe componente ale mediului.
Influentele factorilor ecologici asupra morfologiei si fiziologiei organismului sunt studiate de o stiinta relativ noua mezologia sau stiinta habitatului.
Legea Protectiei Mediului (Legea nr. 137/1995) prcizeaza ca habitatul este " locul sau tipul de loc in care un organism sau o populatie exista in mod natural".
Adaptarea la mediu este atat de importanta pentru existenta organismelor, incat ea reprezinta insasi viata si reda notiunea de supravietuire,
Aceasta poate sa cuprinda populatii mari, specia intreaga sau chiar mai multe categorii taxonomice, in functie de extinderea modificarilor mediului asupra unui habitat care cuprinde biocenoze complexe.
Localizarea adaptariise poate face la diferite niveluri conform ierarhizarii lor, de la molecule la particule subcelulare, celule, tesuturi, organe, la organisme dependente de mediu si la organisme independente, la comunitati.Organismul uman se afla in intrrelatie cu mediul total indiferent daca legaturile acestuia sunt directe sau indirecte, simple sau combinate, intermitente sau continue in functie de specificul ficarei parti componente a mediului.
Mediul inconjurator este constituit din factori ca aerul, apa, alimentele, locuinta, solul, elemente neinsufletite sau vii, naturale sau artificiale cu proprietatile lor fizice: temperatura,umiditate, radiatii cu compozitie si proprietati chimice. In acest mediu, fiecare organism uman trebuie sa-si armonizeze existenta cu diferiti factori de mediu, pastrandu-si in acelasi timp integritatea fizico-chimica si independenta individuala. El trebuie sa se modeleze fata de caracteristicile mediului, conservandu-si totodata structura, compozitiile si functiile.
Bazandu-se pe criterii functionale majoritatea specialistilor stabilesc urmatoarele tipuri de ecosisteme:
-ecosisteme echilibrate
-ecosisteme neechilibrate
-ecosisteme degradate
-ecosisteme artificiale si ecologic integrate si complexe.
Fata de temerile si semnalarile referitoare la riscurile genetice ale mediului modificat artificial si indeosebi al poluarii chimice, opiniile sunt impartite intre cei care considera periculoasa evolutia actuala a tehnicii pentru viitorul genetic al omenirii si cei care cred, ca la om, nu se poate produce o influenta genetica negativa intr-o perioada scurta.
Este de mentionat faptul ca insasi conceptele despre mediu au inregistrat procese demne de subliniat in randurile cercetatorilor, organelor de decizie si chiar a publicului larg. De la faimoasa zicereca"stiinta descopera, industria aplica,omul se conformeaza" s-a ajuns la consensul unanim ca tehnologia isi poate continua cursul ascendent numai in masura in care se conformeaza nevoilo si aspiratiilor omului si nu invers.
