GEOGRAFIA TURISMULUI

 

GENERATII DE IMOBILE SI

RISCURI SPECIFICE

IN MUNICIPIUL TULCEA

INTRODUCERE

Este bine de stiut faptul ca in Tulcea anilor 2000, spatiul construibil si locuibil reprezinta o problema, orasul aflandu-se intr-o continua modificare, dezvoltare si extindere.

Scopul lucrarii de fata este de a scoate in evidenta riscul cladirilor de locuit din municipiul Tulcea, repartitia geografica la nivelul intravilanului a acestora, precum si emiterea unor ipoteze privind solutiile de remediere a situatiilor dificile pe viitor.

Motivatia personala a subiectului are mai multe valente: in primul rand varsta, pentru ca ma gandesc sa intemeiez o familie si voi fi pusa in situatia de ami cauta o casa sigura pentru mine si copii mei; in al doilea rand agitatia si bulversarea de pe piata imobiliara, nesiguranta informatiilor provenite prin agentiile imobiliare privind calitatea locuintei vizate.

Din punct de vedere stiintific, lucrarea continua preocuparile personale privind analizele geografice spatiale, cartografierea si prelucrarea riguroasa a datelor de teren.

Este structurata in sapte capitole. Primul prezinta localizarea orasului Tulcea. Al doilea capitol prezinta evolutia spatio - temporala a zonei rezidentiale a orasului si dinamica populatiei, al treilea capitol prezinta elementele determinante in constructii si aici avem elementele topografice, capitolul patru prezinta zonarea functionala a municipiului Tulcea, zone de activitati, criterii de impartire a teritoriului, unitati teritoriale si functii specifice, caracterizarea locuirii in Tulcea - perspectiva generala,

Capitolul cinci tine de metodologia de lucru. Sunt prezentate etapele de cercetare urmata de un subcapitol cu definitii din mai multe surse a termenilor de specialitate utilizati in cadrul lucrarii, o scurta clasificare a riscurilor in functie de impact si masurile impotriva lor.

In capitolul sase sunt prezentate fondul locuibil si organizarea, iar in capitolul sapte am prezentat generatiile rezidentiale, zonele de riscuri si masurile care se intrevad.

Am primit sprijin deosebit din partea domnului primar Hogea Constantin, domnului arhitect sef Valer Pop,doamnei Postelnicu Valentina- directoarea Arhivelor Nationale Tulcea, Directiei de urbanism.

 

Capitolul I.

INCADRAREA MUNICIPIULUI TULCEA

Incadrarea geografica

Judetul Tulcea, situat in S-E Europei, facand parte din Romania, parte integranta a regiunii Dobrogea, este situat intre Dunare si Marea Neagra, in Sud- Estul tarii, desfasurandu-se pe o suprafata de 8430 kmp (al patrulea judet ca marime din tara si 3,5% din suprafata tarii).

Fig.1 Localizarea Municipiului Tulcea pe Glob

Sursa: https://www.aeroportul-tulcea.ro/

In trei parti limitele judetului sunt naturale, Dunare la Vest si Nord, Marea Neagra la Est. In Nord Dunarea constituie frontiera cu Ucraina, in Vest este limita cu judetele Braila si Galati. In Sud, limita cu judetul Constanta este hotar de uscat.

1.2 Asezare geografica si particularitatile cadrului natural

Judetul are in componenta un municipiu (Tulcea - resedinta de judet), patru orase, 43 comune si 133 de sate.

Municipiul Tulcea este situat in Nordul judetului, pe malul drept al bratului Tulcea, la jumatatea distantei dintre dintre ceatalul Chilia si ceatalul Sfantu Gheorghe la cca. 8 km. aval de prima bifurcare a Dunarii, la 45°11' latitudine nordica si 28°48' longitudine estica.

Foto 1." Emblema" municipiului Tulcea (autor Ion Corina)

Dealurile Tulcei( subunitate fizico - geografica a Dobrogei de Nord) se desfasoara in lungul Dunarii, de la Tulcea la Dunavat. In vest sunt delimitate de podisul Niculitel, aproximativ in lungul vaii Telitei, iar in sud aceiasi vale le separa de compartimentul depresionar Nalbant - Mihail Kogalniceanu. In est limita o formeaza ostrovul Dranov al Deltei Dunarii si lacul Razim.

Inaltimile maxime trec de 120 de metri, apartin unitatii structurale triasice, Kimerice si au un fundament paleozoic cutat, acoperit de depozite triasice si jurasice. Pe aceasta cuvertura larg ondulata s-a dezvoltat un relief rezidual cu martori insulari innecati in propiile lor depozite, implicit cele leossoide.

Acesti martori sunt formati din calcare, sisturi cristaline, porfire (dealurile Somovei, Mahmudiei, e.t.c). Liniile de baza ale reliefului se inscriu in partea nordica in anticlinalul Tulcea - Mahmudia, flancat spre sud de sinclinalul Mineri - Sarnasuf.

Inaltimile se prezinta fie ca martori de eroziune josi, tocati (Dunavat, Somova, Bogza, Bestepe - 243m) separate de sei largi, fie sub forma unor creste ascutite ca in Mahmudia, Redi, Dealul Pietros. Cumpana de apa este mult deplasata spre nord.

Varietatea litologica a imprimat valori diferite inaltimilor. Astfel, pe calcare in placi din parte de vest, in regiunea dealurilor Parches (230m) , pe structura anticlinala de aici a luat nastere o culme prelunga, ceva mai unitara desfasurata pe directia NV - SE. Gradul ei de fragmentare se accentueaza pe latura de N - NE. In Sud, Dealurile Parchesului se desfasoara pana la valea Telencu.

Pe acelasi aliament se inscriu si Dealurile Somovei cu inaltimi de peste 200m, grupate si separate de sei sau vai cu caracter torential asa cum se intalnesc pe versantul nordic, intre localitatile Somova si Mineri. In sudul dealurilor Somovei apar si cativa martori de eroziune porfiroizi, diabazici dar si calcarosi situati la o altitudine de circa 160 - 180m. Dealurile Parchesului, Somovei, Mineri prezinta spre S - SV, catre vaile Telencea, Frecatei un versant abrupt, iar spre depresiunile Somovei si Mineri unul domol.

Paralel cu dealurile amintite se mai contureaza o serie de inaltimi, sub forma de martori de eroziune, dezvoltate pe calcare, sisturi cuartitice, gresii cuartitice, etc. Asa sunt dealurile Tulcea Veche, Mahmudia, Trei Fantani, Bogza, Beelia Mare, Murighiol si Dunavat.

Spre depresiunea Nalbant, Mihail Kogalniceanu, se desfasoara al doilea al doilea sir de dealuri, format din inaltimi scunde, sub 130m, izolate sau grupate, alcatuite din sisturi cristaline epizonale (dealul Redi), calcare masive triasice (Stanca Mare), calcare in placi dar si masive (inaltimile din nordul Campiei Agighiol - Sarinasuf - Beisugeac, inclusiv dealurile Bestepe). De altfel, dealurile din jumatatea de S - E au evoluat pe un plan de sinclinal, avand stratele inclinate spre sud pana la 50°.

Partea sudica a dealului Tulcei o constitue dealul Zebil si dealul Lung. In majoritatea lor, acestea sunt inselberguri presarate in spatiul interfluviului cuprins intre vaile Agighiol si Telita, culmi plane, alungite (Dealul Zebil, Dealul cu Cununa), apoi poduri tesite sau pur si simplu movile, asa cum se intalnesc in nordul depresiunii Agighiol - Sarinasuf.

De fapt in dealurile Zebilului si Dealul cu Cununa se reflecta foarte bine structura, reprezentata prin asocierea sinclinalelor si anticlinalelor dispuse paralel de la vest la est. Unele inaltimi s-au dezvoltat pe axul anticlinal (Dealul Pietros, Delusorul, Dealul Lung, s.a.).

Trecerea de la treapta mai joasa dinspre nord se face prin intermediul glacisurilor de versant decupate de o retea densa de torenti mai ales intre Tulcea si Mahmudia. Aceasta arie de tranzitie este cunoscuta si prin denumirea de complex de sapte terase cuprinse altimetric intre 2 si 110 m sau glacisuri, pedimente asociate cu inselberguri.

Fig .2 Podisul Dobrogei de Nord - Pedimente

Legenda: 1 - Iselberguri; 2 - pedimente elipsoidale (a); pedimente generalizate pe directia de inclinare (b); 3 - cumpene intre directii de pedimentare; 4 - vaii largi, lunci; 5 - podisuri; 6 - limitata orasului Tulcea (Gr. Posea,1980)

Sursa : harta prelucrata din " Geografia Romaniei"-vol 5, editura Academiei Romane, Bucuresti, 2005, p 693

Mai jos se contureaza seria depresiunilor de tip golf si a treptelor formate pe depozite leossoide, precum si a campiilor aluviale mai uniforme si slab fragmentate. Partea sudica a dealurilor Tulcei este formata fie din glacisuri de versant, fie din glacisuri de campie (care fac trecerea la terasa de abraziune de 3 - 5 m.).

Glacisurile leossoide, impreuna cu terasa de abraziune alcatuiesc treapta litorala cea mai joasa, alaturi de cea nordica a Dealurilor Tulcei. Si aici procesele de eroziune au generat spre Dunare ca si spre Depresiunea Nalbant - Mihail Kogalniceanu suprafete morfologice de racord - glacisuri si pedimente.[1]

Pe aceasta treapta se remarca, un relief de dune ca in regiunea Campiei Dunavat sau unele forme rezultate in urma procesului de tasare pe depozitele leossoide, depresiuni lacustre (Lacul Sarat, situat la vest de localitatea Beibugeac). Vaile care fragmenteaza mai ales latura sudica a Dealurilor Tulcei se prezinta in majoritatea cazurilor ca niste culoare de proportii mai reduse, mult evazate, formate in alte conditii decat cele actuale.

In ceea ce priveste reflectarea structurii in caracterul vailor, se deosebesc vai instalate pe axul de anticlinal (afluenti de dreapta Agighiol), vai de flanc de sinclinal si anticlinal cum sunt cele din partea sudica a dealurilor Zebil, Dealul cu Cununa, sectorul superior al Telitei, vai transversale, in majoritatea lor afluenti pe stanga a Telitei s.a.

Dealurile care inconjoara orasul, sub forma unui arc de cerc, au avut initial functii de aparare a asezarii dar ulterior au devenit importante surse de roci utile, larg raspandite, utilizate fie in lucrari de constructii ca material brut ori la fabricarea materialelor refractare, a varului, a cimentului sau la pavarea soselelor.

Capitolul II.

EVOLUTIA SPATIO - TEMPORALA A ZONEI REZIDENTIALE A MUNICIPIULUI TULCEA

2.1 Evolutia orasului dupa planuri urbanistice

Teritoriul administrativ al orasului cuprinde circa 37kmČ si se contureaza pe asa numita "platforma a Tulcei", avand configuratia unui amfiteatru cu deschidere spre Dunare. Arcul celor sapte dealuri care da aceasta configuratie de relief, incepe de la NV cu promontoriul Monumentului.

In fata orasului pe malul stang al Dunarii, se afla suburbia Tudor Vladimirescu, cu denumirea veche Carol.

Ca asezare omeneasca municipiul Tulcea se inscrie in randul celor mai vechi localitati urbane din tara. Pe teritoriul sau au fost descoperite urme de locuire ale purtatorilor culturii Gumelnita (2900 - 2200) pe doua terase situate: una pe locul numit " La vararie" de pe dealul Taberei si a doua in estul orasului, pe terasa numita "La via judecatorului".

Tot pe dealul Taberei, prin sapaturile arheologice organizate, au fost scoase la zi cele mai vechi marturii de cultura materialelor traco - getic (sec. VIII - VII i.H.). O intensificare de locuire se petrece incepand cu a doua jumatate a sec. IV i.H. Au fost descoperite morminte in interiorul carora s-au gasit langa materiale getice si obiecte de podoaba sau ceramica de lux de provenienta elenistica.

Ceramica de factura locala si anforele elenistice descoperite "in situ" in nivele de cultura de la baza zidurilor castrului roman de pe Colnicul Hora, vorbesc nu numai de penetratia greceasca in lumea getica ci si de prezenta unei asezari sau chiar a unei fortificatii cu rol deosebit in relatiile comerciale cu grecii.[2]

Prin sec.V i.Hr.,cand incepe penetrarea greceasca in apele Pontului Euxin, acestia au gasit aglomerari orasenesti dunarene pe care le-au colonizat ca porturi. Buni negustori ei au observat aceste puncte de circulatie ca singurele care-i puneau in legatura cu populatiile regiunilor inconjuratoare pentru desfasurarea negotului.

Apare, astfel colonia greceasca, completand asezarea preexistenta, acolo unde erau conditii favorabile. Coloniile grecesti au ocupat punctele de acostare ale malurilor precum si inaltimile sau pozitiile natural intarite pentru asigurarea dominatiei lor asupra portului.

La Aegyssus, au fost ajutati in asezarea lor de pozitia geografica a locului, foarte potrivita pentru urbanistica greceasca din acea vreme.

Stratigrafia asezarii de pe Colnicul Hora ("locul asezarii" de la grecescul "Kopa", sau dealul Monumentului de azi) incadreaza cronologic urmele de locuire in sec.IV - III i.Hr., si ele se inscriu in tezaurul civilizatie geto - dace.

Cel mai vechi nivel de cultura al asezarii getice coincide cronologic cu primele izvoare narative asupra cetatii Aegyssus. Numele cetatii este pomenit de Diodor din Sicilia atunci cand relateaza luptele si conditiile de pace dintre Dromichete si Lysimach (300 - 292 i.H.).

Continuitatea locuirii in asezarea de pe Colnicul Hora ,dupa decaderea comertului grecesc este evidentiata de descoperirea unui depozit de 119 amfore mari de diferite tipuri, datate sec. I i.H - I d.H., a caror origini ne trimit catre insula Cos sau cele din jurul ei, lnsula Sinope si la alte centre anatoliene. Prezenta lor confirma faptul ca, in perioada la care ne referim, asezarea era un factorium cu rol economic , cu rol important, o dava puternic fortificata, inaltata cu scop strategic la mare rascruce de drumuri.

De existenta cetatii Aegyssus, cu mult inaite de venirea romanilor ne vorbeste poetul Ovidiu in doua epistole din "Ex Ponto" scrise cu ocazia evenimentelor de la Dunare si a interventiei armatei romane: "Aproape de malul Istrului cu doua nume se afla cetatea batrana/ La care cu greu se poate apropia cineva din cauza intariturilor si a loculi in care este asezata/ Daca este sa dam crezare insusi locuitorilor ei,/ Caspianul Aegyssus este cel care ar fi intemeiat-o si ar fi numit-o dupa numele sau".[3]

Asezarea romana de la Aegyssus are caracter de receptie a marilor drumuri si mai ales ale celor nord - sudice grecesti si romane. Epoca coincide cu starea cea mai infloritoare a orasului. Putem presupune ca orasul Aegyssus, obtinand pe langa organizarea maritima a portului datorita negustorilor greci si organizarea romana a transporturilor pe uscat prin intensificarea vietii orasenesti astfel obtinute a atras o populatie numeroasa crescand densitatea si extinzandu-se teritorial, trecand probabil si de cealalta parte a lagunei, pe dealul Babadagului.

Orasul ajunge la apogeul infloririi antice, care s-a mentinut si pe vremea celui de al doilea Imperiu Roman de Rasarit, sub bizantin au continuat viata comerciala din porturile dobrogene pana in sec. XII. S-ar parea ca, in urma impotmolirii porturilor din jurul lacului Halmyris, navigabil totusi pana in sec. XVIII, portul dunarean apropiat, Aegyssus ar fi capatat o insemnatate relativ superioara in acest colt al Dobrogei.

Starea infloritoare a oraselor din sec. XI ne-o descrie Ana Comnena si geograful arab Idrisi. Dar Aegyssus, cetate fortificata de pe cele sapte dealuri, era si un important punct strategic (militar) pe linesul dunarean al Moesiei Inferioare. Din a doua jumatatea sec. III d. H. a gazduit intre zidurile ei o coher, a doua Flavia brettonum.

In locul acesteia gasim atestata la inceputul sec. IV d.H. o a doua unitate militara vexillatia (A)egysse(n)sis, din legiunea I Jovia, prin inscriptia descoperita chiar in perimetrul actualului oras. Pentru etapele urmatoare (sec. IV - V) documentatia este completata de sursele literare bizantine. Acestea se refera la statutul de fortareata militara sediul al unui "cunues equetum armigerorum sau resedinta a unui proefectus ripae legionis pimae. Jovia cohortuim cu quiquepedaturae inferioris." Un secol mai tarziu este inclusa in proiectul de refortificare a lines-ului dunarean, conceput si sustinut de catre Iusinian.

Ultima mentiune a numelui Aegyssus este atribuita lui Constantin Porfirogenetul pentru sec. X.

Prima mentiune a orasului cu numele lui nou, de Tulcea o datoram solului polonez Andrei Taronowski, care in drumul sau spre Constantinopol din august 1570 consemneaza in jurnalul sau de calatorie ".din Chilia am navigat pe Dunare in sus..si am ajuns la un orasel cu numele de Tulcea".[5]

Variante ale numelui Tulcea au fost consemnate insa, ceva mai devreme: mai exact intre 1515 - 1517 este atestat numelui Tulsa intr-un registru vamal otoman socotit a fi numele cel mai timpuriu documentat. Registrul vamii otomane de la Tulcea din anii 1515 - 1517, Regulamentele vamale ale oraselor si porturilor din Dobrogea emise de Soliman I Magnificul, regulamentele comerciale ale porturilor Tulcea, Isaccea si Macin din 1570 ne ofera date importante privind rolul si locul orasului Tulcea in traficul de marfuri dinspre Constantinopol si Peninsula Balcanica catre Chilia si Cetatea Alba

In 1529 este cunoscuta sub numele Tulacea care apare pe Il Grande Planisfero intocmit de Sirrdomo da Verrazzone (expus in muzeul Vatican).

Incepand cu 1650 numele Tulcea este pomenit de Eifleia Celebi intr-o descriere a Dobrogei iar mai tarziu in 1674 de un alt scriitor Matteo Gondola cand vorbeste de Raguzonii care faceau comert in aceasta regiune.

Cel mai vechi document cartografician care consemneaza numele orasului Tulcea apartine lui Paulo Giorgici in 1595, schimbarea numelui asezarii a preocupat pe multi specialisti in incercarea de identificare a medievalei asezari Tulcsa cu anticul Aegyssus, azi Tulcea.

Calatorii straini ce au trecut in sec. XVIII prin Tulcea o descriu ca 'o mica cetate zidita pe o stanca pe malul Dunarii' (Mihail Bay si Gaspar Papay solii principelui transilvan Rakokzi II la hanul tatarilor din Crimeia), un 'sat asezat pe o inaltime la poalele caruia est un mic fort cu sapte turnuri' (La Mottraye, insotitorul lui Carol XII). Asadar, din descrierile calatorilor straini rezulta ca Tulcea ocupa zona de la poalele Colnicului Hora (Dealul Monumentului), populatia fiind formata din 'valahi si moldoveni' si musulmani, dovada si cimitirele medievale alaturate ale romanilor si turcilor de pe dealurile Monumentului si Mahmudiei.

Orasul s-a dezvoltat astfel pe o axa longitudinala principala, mergand de-a lungul peninsulei, si care ar coincide cu actualele strazi: Renasterii si Gloriei, ramificata la extremitatea nordica cu o ramura spre cetate (acropole) si o alta spre port. Strazi perpendiculare auxiliare traverseaza artera principala.

Pentru Tulcea anului 1657 exista descrierea lui Euflis Celebi - o cetate zidita din anul 1630 - 1635 de catre sultanul Osman " inaltata pe o stanca joasa de pe marginea Dunarii". "Forma ei era patrata, alungita, cu circumferinta de 1060 de pasi si cu o usa mica de fier, pe latura estica. Cetatea nu avea sant de aparare". Orasul propiu-zis alcatuieste un cadru urban separat de celelalte, format din 600 de case locuite de valahi, acoperite cu trestii de papura.

Conflictele ruso-turc si ruso-austro-turc desfasurate in a doua parte a sec.XVIII si in prima jumatate a sec. XIX au dus atat la distrugere unor centre fortificate - in speta Tulcea si Babadag - dar si la o bulversare 'miscare' a populatiilor ce locuiau in Delta Dunarii. Astfel, in 1770 zidurile fortificatiei de pe Colnicul Hora au fost aruncate in aer de catre armata rusa, santurile de aparare umplute cu pamant, armele capturate. Desfiintarea hanatului Crimeei (1783) a facut ca o parte din tatari sa ajunga in Dobrogea si sa se aseze la Tulcea. In aceeasi perioada ca raspuns la tendintele de modernizare ale bisericii rusesti, initiate de patriarhul Alexei, credinciosii fideli vechilor randuieli - asa-zisii rascolnici cunoscuti apoi sub numele de lipoveni - au luat drumul pribegiei, o parte dintre ei stabilindu-se la Tulcea, in zona situata la nord-vest de Colnic.   Stipulatiile din tratatul de pace de la Bucuresti incheiat in urma razboiului ruso-turc din 1806 - 1812, referitoare la vidul de populatiei ce trebuia creat in Delta Dunarii pe bratul Chilia, au facut ca romanii din Chilia Veche sa se refugieze la sud de bratul Sf. Gheorghe formand satul Bestepe moldoveneasca (Mahmudia de astazi).

Cedarea Deltei catre Rusia prin pacea de la Adrianopol (1829) a determinat o alta miscare de populatie catre Tulcea "reprezentata foarte bine in Tulcea, harta popularii dupa 1830" intocmita de Gh. Bratescu in 1928, se indica extinderea asezarii la aceea perioada, sugerand totodata directiile principale de extindere prin aportul succesiv al populatiilor. Dupa 1830, pana in 1856, Tulcea s-a extins dinspre Est spre Vest, si anume venirea in marea lor majoritate a locuitorilor din satele Bestepe moldoveneasca, Prislav (Nufaru de astazi), Bestepe turceasca (azi Bestepe), Dunavat.

La inceputul secolului al XIX-lea orasul Tulcea avea 5500 de case (vopsite si cu acoperisuri albe) si 80 de strazi (mai importante fiind Carol I, Elisabeta, Portului, Babadag, Isaccea, Mahmudia si Stefan cel Mare), 35 de bordeie, 10 hanuri, 71 de pravalii, 54 mori si 165 fantani. Cazarmile, destul de incapatoare si igienice, ocupa marginile orasului pe dealurile inconjuratoare. Orasul avea trei bariere spre Isaccea, Mahmudia si Babadag.

Portul Tulcea cunoaste de asemenea o mai intensa activitate ca urmare a organizarii de catre CED a atelierelor si santierelor de constructie si reparatii vase. Prin portul Tulcea se importau si se exportau produse dinspre Turcia, Anglia, Franta, Rusia, Austria, Olanda, Grecia, Italia, Asia Mica, Siria. Treptat se ridica pravalii si magazine, se constituie o piata a orasului, se produce chiar o specializare a practicarii anumitor meserii pe neamuri.

Harta rusa din 1835, reper in analiza ulterioara a orasului, confirma intr-o oarecare masura momentul extinderii progresiste ale acestuia, consemnand un numar de 113 case.[9] Gh. Bratescu infirma dimensiunea redusa a orasului in 1835, pe baza analizei comparative a hartii mentionate si a celei lui Ion Ionescu de la Brad din 1850, precizand ca la aceea data suprafata orasului trebuia sa fie dubla ca urmare a aportului de populatie evacuata din perimetrul triunghiular Dunare - Razim, linia Tulcea - Babadag, datorita conditiilor impuse de tratatul de la Paris.

Deci, pana in 1856, vechiul oras a urmarit planul urbanistic peninsular, prin asezarea cartierelor de-a lungul unei artere principale de pe spinarea peninsulei, iar noul oras, de cealalta parte a limanului, s-a desfasurat concentric cu malul fluviului dupa principiul de desfasurare urbanistica a porturilor maritime de tipul orasului Amsterdam; Gheorghe Bratescu sugereaza sa se aiba in vedere situatia trecuta la executarea unui plan modern de transformare a orasului, cu imbunatatirile recomandate de urbanistica moderna.[11] Aspectul unui amfiteatru expus in evantai impus de relief si caracterul radiar al strazilor catre un punct central, portul, (taiate transversal si neregulat de alte strazi mici si inguste). La acea vreme casele inconjurate de gradini intinse, cu pomi roditori, vii si legume induceau ideia unei asezari cu un pronuntat caracter rural.

Gratiei pozitiei sale, orasul Tulcea incepe sa se dezvolte din a doua jumatate a secolului al-XIX-lea. Calatorul francez C. Allard, care l-a vizitat prin 1856, afirma: "este cel mai mare oras din aceasta regiune a Turciei; construit in amfiteatru pe versantul nordic al sirului muntos Bes - Tepe, Tulcea este situata intr-o pozitie incantatoare, in fundul unui golf de fluviu".

Razboiul de Independenta a Romaniei si integrarea Dobrogei la Romania a determinat o noua efervescenta a activitatilor economice si culturale in intreaga provincie si la Tulcea in special prin extinderea perimetrului de locuit, construirea edificiilor publice - intre care se remarca Palatul Justitiei, Palatul Pescariilor Statului, Banca Romaneasca, Gimnaziul de baieti, scoli particulare, punerea bazelor industriei, ridicarea de monumente - Monumentul Independentei, statuia lui Mircea cel Batran, acestea din urma prin straduinta poetului Ion Nenitescu, prefect al judetului in perioada 1897 - 1900.

"Planul orasului Tulcea la 1909", parte a hartii "Judetul Tulcea - dupa noua impartire administrativa" indica o extindere a orasului spre Vest pana in dreptul lacului Ciuperca si catre sud, cu inca o data distanta avuta in 1830 de la Dunare la capatul sudic al limanului, loc unde figureaza teatru, locul terenurilor joase supuse inundatiilor din lungul strazii Isacciei sunt acum integrate intravilanului.

Efectele primului razboi mondial, cu ocupatia provinciei de catre armata bulgara in perioada 1916 - 1918, au fost extrem de dure, astfel ca, la reintoarcerea autoritatilor

romanesti, in noiembrie 1918, orasul era de nerecunoscut. In afara edificiilor publice si private distruse, au fost demontate, duse in Bulgaria sau aruncate in Dunare Monumentul Independentei, statuia lui Mircea cel Batran, statuia lui Ioan Nenitescu. Pentru refacerea orasului a fost organizata o vasta campanie de refacere in anii 1923 - 1925.

In 1916 a fost construita prima uzina de filtrare a apei; pina atunci apa se lua din Dunare de catre sacagii si era comercializata. Din 1926 a inceput alimentarea cu energie electrica a orasului.

In 1928 orasul avea un perimetru de 1.110 ha cu 149 de strazi in lungime de 70 km. Incepind cu 1940 orasul este legat de restul tarii de o linie de cale ferata.

Dupa 1916 locul morilor de vant cu aspect rudimentar, dar pitoresc, este luat de o serie de mori mecanice si de intreprinderi mai mici (fabrici de paine, de cherestea, de prelucrarea a pielei etc.).

Al doilea razboi mondial a dus la distrugerea unor importante imobile (70 distruse complet, 99 avariate si 89 usor avariate). Instaurarea noii ordini comuniste dupa 1945 a insemnat si pentru Tulcea distrugerea unui specific si a unei identitati. Planul de sistematizare din 1949 nu a tinut cont de specificul local: s-au distrus imobile si ansambluri arhitectonice (ca de exemplul ansamblului 'Sub coloane'), adevarate 'pagini de istorie'; s-a distrus si se mai distrug inca monumente care ar face mandria oricarui oras european..[13]

De la preluarea functiei de resedinta de judet in 1968 a inceput sa inregistreze o dezvoltare economica, antrenand totodata si marirea in suprafata. La 1 iulie 1979 Tulcea ajunsese la o populatie de 68 188 de locuitori, avand ca functie principala industria.

Extinderea s-a facut rapid prin infiintarea unor intreprinderi industriale catre nord-vest, dincolo de lacul Ciuperca si a unor sectoare portuare sau prin modernizarea celor existente.

Dezvoltarea economica a municipiului, dar mai ales industrializarea lui, a stimulat puternic modernizarea urbanistica. In preajma anului 1982 se extinde in sud si vest prin noi cartiere de locuinte.

Pana in 1985 trama stradala a Tulcei avea un aspect radiar-concentric, datorita convergentei principalelor strazi spre partea centrala a orasului si respectiv,

descendentei lor de pe zona inalta catre Dunare, paralel cu unele cursuri de apa, pe aceiasi directie.

Din primul plan de sistematizare intocmit in 1949 de un grup de arhitecti reiese ca orasul Tulcea cu suburbia T.Vladimirescu avea o suprafata de 1.000 ha, o populatie de 23.000 locuitori, 4.767 cladiri, 165 de strazi, 7 alei, iar iluminatul public era asigurat de 33 de becuri.

Harta din 1980 prezinta o extindere teritoriala a orasului ce a urmarit directiile mai de demult; fata de 1928 nu sunt prezente modificari majore in trama stradala din partea centala a orasului.[14]

In urma recesamantului din 2002, Tulcea avea o populatie de 91 875 de locuitori, din care: 84 773 romani, 2 560 lipoveni, 1 274 turci, 1 260 tigani, 615 ucranieni, 569 rusi, 412 greci, 149 tatari, 69 maghiari, 56 germani, 32 bulgari,20 evrei, 10 croati, 9 slovaci, 7polonezi, 7 armeni, 25 italienisi 28 de alte etnii.

Odata cu sistematizarea inceputa din 1 970 a adus in dezvoltarea orasului anumite elemente pozitive, contracarate, insa, de transformarea aproape in totalitate a partii centrale, pierderea multor valori istorice, saracirea si uniformizarea peisajului urban, a disparut vechiul centru al orasului, pastrandu-se doar ici acolo cateva cladiri ce ne vorbesc de vechiul oras.

2.2 Dinamica populatiei

Teritoriul judetului Tulcea, ca si provincia istorica din care face parte, Dobrogea a fost locuita, asa cum o dovedesc izvoarele istorice din cele mai indepartate timpuri. In sec. VIII - VI in Hr. Pe aceste locuri sunt atestate primele triburi ale geto-dacilor si scitilor. Intre triburile geto-dace care populau tinutul dintre Dunarea de Jos si mare, pot fi amintiti: crobizii, terizii, sucii, obulensii si alti, fiind de acelasi sange, cu opulii din Transilvania, cu sucii si burii din Muntenia si Moldova.

Izoarele scrise antice (scrierile lui Homer, Strabon, Ptolomeu) care consemneaza o concentrare a populatei indeosebi intre Dunare si litoral. In sec. VII - V i. Hr., populatia geto-daca din acest teritoriu vine in contact cu colonistii greci, dovedindu-se receptiva la tot ce a fost util si frumos din civilatia elenistica.

Cucerirea Dobrogei de catre romani, incepand cu sec. I d.Hr. a marcat procesul ireversibil al romanizarii populatiei geto-dace cand ca si in Dacia se produce sinteza etnica a carui rezultat a fost nasterea poporului roman. Procesul formarii poporului roman si al limbii romane se incheie in linii mari in sec. VII, in pofida popoarelor migratoare.

Populatia romana din veacurile VII - X a carui prezenta in teritoriu din dreapta Dunarii este atestata de izvoarele bizantine si in special, de marturiile arheologice din asezari si necropole ca : Basarabi, Dinogetia, Nalbant, Satu nou, Castelu, Limanu s.a asigura in acest teritoriu inflorirea unei civilizatii cu trasaturi comune intregului spatiu carpato-danubiano-pontic.

Ca si alta data, tinutul romanesc dintre Dunare si Marea Neagra a constituit un culoar natural de trecere pentru alte popoare. Migratiile popoarelor din sec. IX - XIII desi s-au manifestat negativ in intarzierea dezvoltarii relatiilor feudale, n-au putut schimba caracterul etnic romanesc al populatiei si nici intrerupe continuitatea de locuire a acesteia in teritoriu.

Desi intarziata, dezvoltarea relatiilor feudale, totusi s-a reusit sa se treaca de la formatiunile feudale existente in sec. X- XI pe teritoriul Dobrogei, la prima formatiune statala sub conducerea lui Balica si a succesorului sau, Dobrotici, la inceputul sec.XIV.

Regasita in aria stravechii vetre geto-dacice in componenta statului feudal cu Tara Romaneasca, pentru o scurta perioada in sec. XIV- XV, sub domnia lui Mircea cel Batran, Dobrogea va fi inglobata ulterior Imperiului Otoman pentru o perioada de 460 de ani.

Razboaiele si framantarile politice din secolele urmatoare au provocat schimbari importante in masa populatiei din punct de vedere numeric dar mai ales din punct de vedere al structurii etnice.

Cu toate acestea, populatia romaneacsa din Dobrogea a continuat sa fie majoritara. Numeric, o crestere destul de importanta se inregistreaza odata cu revenirea Dobrogei in urma razboiului de independenta in granitele Romaniei.

Fig 3. Harta popularii dupa 1 830(actualizare realizata de Bandacu Dan Sorin

Sursa: Bratescu Gh., "Tulcea, schita urbanistica", din Analele Dobrogei, Anul IX, Cernauti, 1928.

Asezati pe 'cartiere' - mahalale - ale Bestepenilor, Prislavenilor, Mocanilor acestia si-au ridicat biserici proprii: o bisericuta de lemn - pe la 1846-1847, ulterior catedrala Sf. Nicolae (1865 - 1868) - de catre Bestepeni, biserica cu Hramul Sfintii Imparati Constantin si Elena - in 1876 de mocanii prislaveni.

Refugiatii din Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania veniti in prima parte a sec. XIX se vor aseza in mahalalele de pe Dealul Comorafca. Tot in aceasta perioada o parte din bulgarii dislocati din patria lor si trecuti in Basarabia in contextul razboaielor ruso-turce se vor aseza la Tulcea, ocupand partea de rasarit a limanului dintre dealurile Monumentului si Comorofca, unde vor intemeia in 1857 biserica cu hramul Sf. Gheorghe (biserica bulgareasca).

Alaturi de bulgari, din Basarabia se refugiaza la Tulcea si un numar insemnat de rusi care se vor aseza in prelungirea mahalalei bulgaresti, intemeind mahalaua ruseasca cu biserica al carei hram este 'Schimbarea la fata' si o mica bisericuta din lemn in partea de sud a cartierului romanesc; impreuna cu romanii din aceasta zona vor ridica, pe locul acesteia, la 1898, biserica cu hramul 'Acoperamantul Maicii Domnului'.
Tot din Rusia vor veni si se vor aseza la Tulcea, pe dealul Babadad, molocanii, o secta considerata eretica in Rusia, care in 1913 isi va ridica in mahalaua molocanilor o biserica.

Pe la mijlocul sec. XIX vin din Basarabia familii de colonisti germani care intemeiaza mahalaua nemteasca si ridica biserica catolica in 1872. Din zona Bugeacului au venit alte valuri de tatari care au intemeiat la Tulcea mahalaua Tatarilor.

Dat fiind rolul insemnat al orasului Tulcea in viata economica si comerciala a provinciei, la Tulcea se vor aseza grupuri de greci, armeni si evrei, constituindu-si fiecare propria mahala, ridicandu-si lacase de cult si, deseori, scoli in limba proprie. Astfel, grecii asezati in mahalaua greceasca ridica biserica Buna Vestire in anul 1854 si o scoala greceasca; armenii asezati in apropierea mahalalei bulgaresti vor intemeia mahalaua armeneasca si vor construi biserica Sf. Grigore Luminatorul; evreii ocupa partea sudica a Dealului Babadagului unde intemeiaza mahalaua Israelita, unde se vor ridica in timp trei sinagogi, singura pastrata pana la noi datand din 1901.

In numar redus, dar cu un rol esential in dezvoltarea economica si culturala a orasului, macedonenii au venit tot pe la mijlocul sec. XIX sau chiar mai tarziu, in timpul lui Ismail Bey, la origine roman macedonean trecut la islamism, guvernator al sangeacului Tulcea incepand cu anul 1871.

Constituirea si activitatea Comisiunii Europene a Dunarii a avut efecte benefice si fata de Tulcea: indiguirea tarmului Dunarii a determinat colmatarea limanului dintre Dealul Monumentului si Comorofca si extinderea spatiului de locuit pentru o localitate ce devenise suprapopulata (populatia localitatii creste de peste 4 ori intre anii 1842 si 1859 !) intemeindu-se astfel doua mahalale - Ceair si Ceamurlia.

Orasul Tulcea era impartit la sfarsitul secolului al XIX-lea in doua culori, galben la vest si rosu la est, culori revendicate si de mahalalele din care era compus, astfel galben pentru mahalalele tatareasca, turceasca si evreiasca, ambele culori pentru mahalalele bulgareasca si lipoveneasca( deoarece se intindeau si la vest si la est), iar rosu pentru cea germana.

In anul 1874 Tulcea avea o populatie de 17.948 de locuitori, 35 hanuri si restaurante, 166 carciumi, 59 cafenele, 110 bacanii, 32 tutungerii. Dupa 1 913, multi aromani din Bulgaria au emigrat in Romania si s-au asezat in Dobrogea. Astfel, din rapoartele intocmite de Biroul de Populatie al Politiei Orasului Tulcea pe anul 1927, rezulta urmatoarea situatie demografica: 15.502 persoane, 6.671 romani, 2.743 bulgari, 2.761 lipoveni, 152 turci, 121 italieni, 256 nemti, 416 evrei, 228 greci, 65 sirbi, 73 alte nationalitati.

Cele doua razboaie mondiale lasa importante goluri in sanul populatie judetului. In perioada interbelica, respectiv intre anii 1936 si 1940, paraseste judetul o mare parte a populatiei turce si bulgaresti, acesta din urma mai ales dupa Tratatul de la Craiova.

Statisticele demografice asupra potentialului uman al judetului Tulcea, s-au facut tarziu, dupa revenirea Dobrogei la Romania in anul 1878, ele fiind edificatoare insa asupra cresterii numerice a populatiei.

Tabel nr.1

Evolutia populatiei municipiului Tulcea in perioada 1899 - 2005 este prezentata astfel:

Sursa : Directia Judeteana de Statistica Tulcea

Fig . 4 Evolutia populatiei din 1899 - 2007

Se constata ca in ultimul secol populatia a sporit de peste 5,1 ori , prezentand in anul 1977 aproape o dublare a populatiei si aceasta, datorita pe deo parte, legii din 1966 care interzicea intreruperile de sarcina, iar pe de alta parte sporului migratoriu crescut.

Valoarea ridicata a sporului migratoriu a fost determinata de populatia venita din Moldova si Transilvania, in special in 1884, 1905, 1921- 1923 si mai ales dupa 1968, cresterea se datoreaza insa si atragerii fortei de munca din localitatile rurale spre resedinta judetului, proces accelerat vizibil dupa noua impartire teritoriala din 1968. O atractie puternica s-a inregistrat si asupra populatiei din Delta Dunarii.

La aceasta a contribuit si frecventa sporita a inundatiilor mari, in special a celora din anii 1970 si 1975 care au determinat plecarea multor locuitori din Delta spre zonele uscate ale orasului.

Dupa 1977-1979 si pana in 1989 cresterea numerica a populatiei a fost mai lenta si s-a bazat atat pe sporul natural al populatiei stabile, cat si de sporul migratoriu. Dupa 1989 ritmul de crestere numeric al populatiei s-a redus.

Pentru anii 2002-2005 evidentiaza o evolutie relativ pozitiva (1,09%) sporul natural pozitiv contrabalansand fenomenul de imbatranire a populatiei. Efectele procesului de imbatranire demografica se simt si se vor simti atat in sfera economica cat si in sfera sociala, impunand masuri de protectie sociala a persoanelor varstnice.

Situatia demografica si structura populatiei municipiului Tulcea, rezultata din datele statistice de la Recensamintelel populatiei din 1995 si 2002, se prezinta astfel:

Tabel nr.2

Starea populatiei intre cele doua recensaminte

Sursa : Anuarul Statistic al Romaniei , editiile 1995- 2002 Institutul National de Statistica

Structura pe sexe: a populatiei municipiului Tulcea scoate in evidenta faptul ca in anul 1995 populatia de sex feminin era de 50,8%, iar populatia masculina era de 49,2% deci predomina populatia feminina, iar in anul 2002 cu toate ca numarul populatiei scade populatia de sex feminin, 50,47%, este tot predominanta, in raportul masculin/feminin.

Fig. 5 Piramida varstelor 1995

Fig.6 Piramida varstelor 2002

Din analiza piramidelor de varsta se observa ca in 1995, raportul dintre sexe se schimba in functie de grupele de varsta. Exceptand varstele mici(0-4 si 5-9 ani), unde indicele indica in mod firesc o predominare a sexului masculin, o situatie echilibrata se inregistreaza la populatia adulta, dupa care, incepand cu grupele de varsta 55-59 de ani si pana la peste 85 de ani predomina populatia feminina.

In cea dea doua piramida cu toate ca raportul dintre sexe este mai echilibrat, diferentele dintre sexe sunt mai mici dupa cum se si observa. De asemenea putem remarca ca numarul pensionarilor a crescut la 11.105 (12, 08%) fata de 1995 cand erau 7,4%; durata medie de viata fiind de 68,80 ani: 64,97 ani barbati si 72,95 ani la femei.

Un alt aspect in dinamica populatiei este densitatea care in a dus la modificarii in structura urbanistica a orasului :

Tabel nr.3

Municipiul Tulcea - echiparea teritoriului si constructiile dupa 1985

Sursa: Directia Judeteana de Statistica Tulcea

Fig nr.7 Densitatea populatiei intre anii 1985 - 2007

Acest grafic indica usoare scaderi a densitatii locuintelor, unul dintre motive fiind faptul ca intravilanul se extinde si dupa 1989 se renunta la constructia blocurilor foarte inalte, P+8, P+9. De asemenea densitatea populatiei cunoaste o scadere usoara, daca in 1985 densitatea era de 107,04% in 2007 a fost de 75,70%.

In aceasta periaoda de asemenea, Tulcea cunoaste dupa 1985 o usoara incercare de evolutie teritoriala in partea nord - vestica, introducand o nuatare a fizionomiei urbane, in special prin constructii ce incearca sa imite stilul occidental.

Actualmente Municipiul Tulcea este cea mai dezvoltata localitate urbana, fiind principalul nod de comunicatie cu toate zonele si localitatile judetului, atat pe uscat cat si pe apa, principalul port industrial, principala zona industriala, dar si socio-culturala si bineinteles administrativa, in calitate de resedinta a judetului. Populatia municipiului Tulcea a crescut de la 20 mii locuitori la inceputul secolului la aproape 100 mii in ultimul deceniu al secolului XX.

2.3 Dovezi ale populatiilor de alte etnii stabilite in Tulcea dea lungul vremii

In municipiul Tulcea convietuiesc 14 etnii grupate in mai multe culte, deservite de 22 de lacasuri de cult. Exista 11 Biserici Ortodoxe, 4 Biserici Ortodoxe de rit vechi, o Biserica Romano-Catolica, o Biserica Baptista, o Biserica Adventista, Case de rugaciuni (baptisti, evanghelisti), Templul Evreiesc, o Moschee

Biserica "Schimbarea la Fata", cunoscuta si ca biserica ruseasca. Lucrarile de constructie au inceput in 1872, pe un loc amplasat putin mai la sud de vechea bisericuta ridicata in 1883.

Citam din autorizatia de constructie(iradea) data in 1870 de sultanul Abdul Aziz : "Prin cererea populatiei crestine de origine cazaca din orasul Tulcea si in baza rapoartelor Muftiului, Cadiului si domnului Ismail Bey - mutesariful sangeacului Tulcea si a lui Omer Feazi Pasa, guvernatorul Provinciei Dunarene s-a dat cuvenita autorizatie pentru construirea unei biserici in locul celei vechi care apartine populatiei cazace din orasul Tulcea, o biserica solida din piatra si din caramida, care va fi putin mai inalta decat cea veche, in aceiasi curte(.)".

Biserica aflata intre strazile Pacii si Corneliu Gavrilov, nr. 1, a fost sfintita la 13 noiembrie 1883 de preotul roman Iosif, dandu-i-se hramul care il poarta si astazi, atat biserica cat si parohia, Schimbarea la Fata. Pe locul altarului din vechea biserica, a fost sfanta masa, din lemn de stejar, aceasta a fost zidita din caramida formand un monument in forma de biserica.

Foto nr.2 Biserica ruseasca "Schimbarea la Fata" autor Ion Corina)

Foto nr.3 Biserica lipoveneasca "Sfanta Paraschiva" autor Ion Corina)

Foto nr.4 Biserica cu ceas (autor: Ion Corina)

Foto nr.5 Catedrala "Sf. Nicolae" autor Ion Corina)

Foto nr.6 Geamia Azzizie

Singura care o mai gasim si astazi in oras, construita la sfarsitul sec al XVII lea, este cea de pe strada 14 noiembrie, numarul 9 - 11.

Foto nr.7 Biserica greceasca (autor : Ion Corina)

Foto nr.8 Sinagoga evreiasca autor Ion Corina)

Foto nr.9 Biserica catolica autor Ion Corina)

Biserica lipoveneasca "Sfanta Paraschiva"

A fost construita in 1857, pe strada Glorie, nr. 65,de catre comunitatea lipovenilor popositi pe meleagurile dobrogene dupa sfarsitul razboiului ruso-turc, sfasitul sec al XVIII - lea, cu hramul "Sfanta Paraschiva".

Biserica "Sfantul Gheorghe" (Biserica cu ceas

Comunitatea bulgara stabilita in Tulcea construiesc in 1 857 Biserica "Sfantul Gheorghe", cunoscuta si sub numele de "Biserica cu ceas". In prisania deasupra usii s-a scris: "S-a sadit biserica cu hramul Marelui Mucenic Gheorghe de obstea comunitatii bulgare."[16]

Prin staruinta preotului Dimitrie Tara si cu ajutorul credinciosilor, in 1940 - 1941 a fost construita Casa parohiala, compusa din subsol, parter si etaj, totalizand 22 de incaperi.[17]

Cladirea a folosit ca locuinta pentru personalul bisericesc, birouri si sala de conferinte iar dupa anul 1949 ca orfelinat, spital, policlinica, centru de recoltare a sangelui.

Biserica 'Buna Vestire' sau biserica greceasca, din municipiul Tulcea este una din cele mai vechi biserici din nordul Dobrogei. Lucrarile constructiei au fost conduse de arhitectul Stefan Dupron si terminate in anul 1854. Biserica nu este ctitorie, fondurile necesare construirii ei s-au realizat din daniile credinciosilor.

Din lucrarea editata de Arhiepiscopia Tomisului si Dunarii de Jos'de la Dunare la Mare' se afirma ca dupa desfiintarea Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Braila, s-a infiintat o noua Mitropolie (Arhiepiscopie ) cu sediul la Tulcea.

Din anul 1985 pana in anul 1989 s-au executat lucrari de reparatii interioare si exterioare, iar intre 1988-1989 biserica a fost pictata de catre Virginia Videa si Gheorghe Zaharia, in zilele Inalt Prea Sfintitului Arhiepiscop dr. Antip Nica al Tomisului si al Dunarii de Jos, preot paroh fiind Gavrila Dumitru. Resfintirea bisericii s-a facut la 25 martie 1990, in urma lucrarilor de reparatie si pictura.

Intre anii 1990-2001, in Biserica s-au executat urmatoarele lucrari: a fost montat mozaic venetian, s-au procurat strani si o centrala termica, s-au restaurat clopotele. Fondurile necesare pentru aceste lucrari s-au realizat din contributia benevola a credinciosilor. In prezent la Biserica'Buna Vestire' slujesc : Preotul Gavrila Dumitru, parohul acestui sfant lacas si cativa preoti conslujitori Preot Strat Ionel si Preot Boitan Ilie.

Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena

Aceasta Sfanta Biserica cu hramul 'Sfintii Imparati Constantin si Elena' a fost construita in stil romanesc cu o singura turla in fata si are forma de corabie. Lucrarile de constructie din piatra au fost incepute in anul 1874, in vremea stapanirii otomane, de catre crestinii coloniei romane dezbinati de biserica 'Sfantul Nicolae' in urma schismei bulgare din anul 1870.

In anul 1916, din cauza evenimentelor produse de primul razboi mondial noi romanii parasind vremelniceste Dobrogea, aceasta biserica a fost devastata de armatele inamice, jefuita de odoarele sale si pangarita in Sfantul Altar, unde s-a umblat si la piciorul Sfintei Mese.

Tot in timpul razboiului din anii 1916-1918 acest sfant lacas a fost lovit de doua bombe una la temelie in corpul Bisericii in partea de nord iar a doua la fereastra cafasului, tot partea de nord, producand ambele putine stricaciuni.

Reparatiile s-au facut cu ajutorul credinciosilor, refacand turla si revopsind interiorul. Biserica a fost resfintita in 2002.

Biserica catolica

Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, din Basarabia vin si se aseza in Tulcea primele familii germane care au ridicat biserica catolica pe strada Traian, de astazi (1 872) Sfantul Mihail.

CAPITOLUL III.

ELEMENTELE DETERMINANTE IN CALITATEA CONSTRUCTIILOR

Relieful particular, pitoresc pe care s-a dezvoltat orasul, al unor coline orientate in amfiteatru spre Dunare constituie un element valoros al cadrului natural unic in tara si deci de importanta nationala.

Trebuie vegheat si protejat prin prevederi urbanistice, ca interventia umana sa se inscrie in acest cadru subordonandu-i-se si sa nu-l camufleze, cum s-a intamplat prin construirea cortinei de blocuri inalte pe faleza, prin amplasarea blocului Pelican care bareaza o vale precum si a blocurilor inalte din vaile dea lungul strazilor Pacii, Babadag, Podgoriilor, tip de constructie tinte sa anuleze relieful.    

ELEMENTE TOPOGRAFICE

3.1 Solul si subsolul

Solul, prin pozitia, natura si rolul sau este un component al biosferei si produs al interactiunii dintre mediul biotic si abiotic, reprezentand un organism viu, in care se desfasoara o viata intensa.

Pe teritoriul administrativ al municipiului Tulcea se intalnesc urmatoarele tipuri de soluri: soluri cenusii inchise si cernoziomuri levigabile (slab, moderat si puternic), la care se adauga pe areale mai restranse litosoluri si cernoziomurile carbonatice. Aceste soluri au o constitutie lutoasa si luto-argiloasa si sunt instalate pe loessuri de varsta cuaternara, foarte sensibile la umezeala.

Solurile sunt alcatuite din: material mineral provenit din dezagregarea si alterarea rocilor, material organic provenit din transformarea resturilor vegetale.

Grosimea solurilor variaza intre 2 si 3,5 m, aceste soluri avand un PH neutru spre slab alcalin (6,5 - 7).

Orasul Tulcea asezat pe un teren colinar, compus in cea mai mare parte din leoss cu grosimi mai mari de 10m,cum se poate observa si din harta atasata, prezinta numeroase zone cu pante accentuate ridicand probleme de stabilitate, probleme ce sunt amplificate de lipsa unei sistematizari pe verticala a terenului menite sa asigure in bune conditii evacuarea apelor meteorice.

Foto nr. 10 Zona Zaghen - pericol de surpare a malului(autor :Ion Corina)

Sunt probleme cu terenuri cu pante accentuate in urmatoarele zone:

• Intre strada Victoriei si strada Isacciei.
• Intregul perimetru al Dealului Monumentului
• Versantul de Vest  al parcului Ciuperca
• Versantul cuprins intre Dealul Taberei si Santierul Naval
• Versantul ce separa cartierul Spitalului de cartierul Bariera Isacciei
• Intreaga limita de est a orasului spre Lacul Zaghen
• Versantul dintre Cartierul de sud si Piata Noua.

In ceea ce priveste subsolul, municipiul Tulcea este situat din punct de vedere geostructural pe platforma carbonatica de varsta triasica a orogenului nord-dobrogean. Platforma carbonatica de varsta triasica pauzeaza peste un fundament prealpin alcatuit din formatiuni cristalofiliene (sisturi cristaline epimetamorfice).

In Dealul Hora Tepe, unde este amplasat Monumentul Independentei, apare la zi un afloriment fundamental prealpin. Dealurile care circumscriu municipiul Tulcea sunt formate din calcare, marnocalcare, gresii de varsta triasic inferior, larg cutate in tectogeneze chimmerice. Aceste roci sunt exploatate in carierele Bididia I si II si Trei Fantani si sunt folosite in constructii civile si hidrotehnice sau la fabricarea betoanelor.

3.2 Hidrologia

Situata intr-o zona cu climat arid, cu un slab potential de alimentare subterana, regiunea are o reprezentare slab reprezentata (prin vai largi evazate, cu caracter temporal si vai torentiale scurte, cu apa doar in timpul ploilor bogate).

Artera hidrografica ce delimiteaza orasul in partea de nord este Dunarea, care parcurge ultimul sector (sectorul maritim).

Bratul Tulcea este cel mai scurt si se intinde pe o lungime de aproape 17 km, intre Ceatalul Chilia si Ceatalul Sfantu Gheorghe. Latimea Dunarii la Tulcea variaza intre 300-500 de metri. In cotul bratului in fata orasului Tulcea, adancimea maxima este de 47 de metri, Dunarea ofera aici un peisaj de o frumusete si maretie rar intalnita.

Debitul maxim cu probabilitatea de depasire de 1 % ( o data la 100 ani ) variaza intre 16.000 mc/sec. la intrarea in judet si 19.000 mc/sec. la Ceatal Izmail, valoarea maxima in sectorul judetului Tulcea, fiind de 16.700 mc/sec. iar minima de 15.340 mc/sec. amonte confluenta cu Siretul. Densitatea retelei hidrografice ( exclusiv Delta Dunarii ) este cuprinsa intre 0,1 - 0,3 Km/Km²,

Lacurile din zona orasului Tulcea sunt stans legate prin geneza si regimul hidric, atat in evolutia paleogeografica cat si de prezenta actuala a cursului inferior al Dunarii.

Tipul genetic al chiuvetelor lacustre este cel al lacurilor de lunca. Lacurile Ciuperca si Zaghen, care apartin Municipiului Tulcea si care constituie admirabile locuri de agrement, se aseamana cu cele din Delta Dunarii. Ultimul se afla in plin proces de colmatare.

Foto nr.11 Dunarea la Tulcea ( sursa: www.tulcea.insse.ro/main.php?id=406)

Balta (lacul Zaghen) ce se poate vedea si vizita de aici, este tot ce a ramas dintr-un fost golf[19], probabil destul de intins si de adinc odinioara.

El a fost colmatat deoarece si-a pierdut legaturile cu Dunarea si datorita depunerilor venite odata cu apele de pe versantii dealurilor ce-l marginesc dinspre sud. Din marturiile pescarilor, cu numai 3 decenii in urma, adincimea lacului era de pina la 2 m, ca astazi sa nu depaseasca 60 cm.

Lacul este alimentat de un numar de 12 izvoare, a caror temperatura se mentine aproape constanta la 15,5°C aproape in tot timpul anului, fapt care are repercusiuni favorabile asupra prezentei unor specii de pasari, intre care rata mare, nagitul, codobatura, greluselul patat, lisita, pitigoiul de stuf s.a., pasari ce isi gasesc adapost in covorul de vegetatie de balta, in care predomina stuful si papura.[20]

Un caz deosebit il reprezinta Lacul Ciuperca situat in intravilanul municipiului, si care ar trebui sa constituie o zona de agrement pentru locuitorii orasului insa in acest moment se prezinta intr-o stare de degradare accentuata din punct de vedere ecologic.

Analizele fizico-chimice efectuate asupra apei lacului indica valori mari ale incarcaturii organice si anorganice atat datorita faptului ca apa lacului nu este primenita periodic cat si datorita aportului de substante adus de canalul pluvial vest ce deverseaza in lac, canal ale caror ape nu sunt conventional curate (pluviale).

Primavara vine aici cu toata frumusetea ei, cu explozie de soare si lumina, de verdeata luxurianta si cu tot soborul de pasari, dar si cu unele probleme specifice acestei asezari. Pentru orasul Tulcea, pentru satele dunarene si ale deltei, primavara inseamna si o lupta apriga cu natura deoarece dezghetul constituie o mare problema.

Atunci, la inceputul primaverii, sloiurile ce curg zile sau saptamani, iar apele crescute si furioase ale Dunarii, datorita cresterii nivelului determinat de ploile de primavara, cu maximul in mai- iunie, cat si topirii zapezilor din cursul superior al Dunarii, ameninta cu revarsarea. De felul cum vor lupta localnicii la devarsarea apelor depind multe in delta: pescuitul si recoltarea stufului, cultura plantelor si cresterea vitelor, locuintelor.

S-a observat ca Dunarea nu ingheata cu regularitate. In ultimii 51 de ani, doar in 36 de ani a inghetat, in 7 ani a purtat numai sloiuri, iar in 8 ani nu a inghetat deloc.[22]

Foto nr .12 Lacul Zaghen sau cea mai ramas din el (autor Ion Corina)

Foto nr.13 Lacul Ciuperca (autor Ion Corina)

3.2.2Terenuri inundabile in Lunca Dunarii

Intreg teritoriul al municipiului care face parte din Delta Dunarii situat pe malul stang al Dunarii, inclusiv UTR 21 - satul Tudor Vladimirescu.

Intregul teritoriu al municipiului care face parte din Delta Dunarii situat pe malul drept al Dunarii, pana la limita zonei umede, inclusiv lacul Somova;

UTR 22 - zona cuprinsa intre dig, malul Dunarii si artera de circulatie din prelungirea strazii Orizontului;

UTR 31 - valea Casla.

Terenuri inundabile la ploi pluviene

UTR 30 - zona din amonte de barajul pentru colectarea apelor pluviale (in sud de strada Barajul)

Zona inundabila de catre Zaghen, inclusiv UTR 34 - pe strada Orizontului, intre strada Prislav si strada Al. cel Bun (numere fara sot)

Sistemul de santuri de colectare a apelor meteorice(in domeniul municipiului    Tulcea)

Terenuri expuse riscului inundatiilor datorita cresterii cotelor Dunarii:

cartierul Tudor Vladimirescu (UTR 21)

malul Lacului Zaghen (UTR 20)

zona industriala Est (UTR 22) fragmente

Santierul Naval (UTR 23) fragmente

3.3 Elemente climatice determinante in calitatea constructiilor

Clima este continental excesiva, cu precipitatii reduse (sub 400 mm/an),veri calduroase, ierni reci, marcate adesea de viscole si amplitudini mari de temperatura (66,30 C). Apropierea de zona continentala a Rusiei aduce aer rece care vine de la NE spre SV, din care se naste crivatul. Vara vanturile puternice aduc aer cald si uscat care usuca pamantul si transforma solul in praf.

3.3.1 Radiatia solara

In zona municipiului Tulcea este una dintre cele mai ridicate din tara - peste 125 kcal/cmČ.

3.3.2 Regimul temperaturii aerului

Temperatura medie anuala(1896 - 1991) este de 11°C. In cursul anului, cele mai mici valori medii lunare s-au inregistrat pe timpul iernii, in ianuarie -1,5°C, iar cele mai mari vara, in luna iulie 22,7°C. Avand in vedere variatia temperaturilor medii din luna cea mai rece si luna cea mai calda a anului, amplitudinea anuala prezinta urmatoarea valoare 24,2°C.

Valoarea minima absoluta la Tulcea -27,2°C din 18 ianuarie 1942.

Valoarea maxima absoluta la Tulcea este de 39,7°C in 20 august 1945.

In corelatie cu temperatura aerului se afla si frecventa zilelor de vara si cu inghet. Zilele de vara (temp. Max ≥ 25°C) se realizeaza in anotimpul calduros, indeosebi, in lunile iulie si august, totalizand in medie anual (1931 - 1970) 85 - 95 zile.

Trebuie sa amintim insa ca regimul termic in general favorabil din timpul iernii este perturbat de vanturile din directia nord -est frecvente, care reduc in cea mai mare parte influenta moderatoare. Trecerea de la primavara la vara se face relativ brusc inspre sfarsitul lunii mai,inceputul lunii iunie, cand vremea se incalzeste simtitor. Vara, in luna iulie sunt frecvente zile cu temperaturi de peste 30°C care insotite de vant amplifica mult caracterul arid al zonei.

Zilele cu inghet (temp. Min.≤0°C), se inregistreaza in intervalul octombrie - aprilie fiind mai numeroase in ianuarie, februarie. In medie anual (1931 - 1970), acestea variaza intre 775 si 85 de zile.

Prima zi de inghet apare in ultima decada a lunii octombrie sau inceputul primei decade a lunii noiembrie. Ultima zi de inghet are loc in prima decada a lunii aprilie si respectiv, in ultima decada a lunii martie.

In medie, perioada fara inghet are o durata de 200 - 210 zile, mediile pe 90 ani releva ca sunt 142 zile de vara si 60 zile de iarna, iar primaverile au durata aproape egala cu toamnele.

Fig. 8 Ciclogramele statiei meteo din Tulcea

Legenda : A. tip Walter Linch: 1 - curba temperaturii; 2 - curba precipitatiilor in scara œ; 3 - curba precipitatiilor in scara 1/3 ; 4 perioade de uscaciune; 5 perioade de seceta; 6 perioade umede; 7 luni cu temperaturi medii negative; 8 luni cu temperaturii medii negative; 9 durata intervalului fara inghet; T1- temperatura medie anuala; T2 - temperatura minima absoluta; T3 - temperatura maxima absoluta; P1- cantitatea medie anuali de precipitatii; P2- cantitatea de precipitatii in 24 de ore; B de tip Peguy :T- temperatura medie anuala; P- cantitatea medie anuala de precipitatii;

Sursa: Preluate din "Geografia Romaniei"-vol 5,editura Academiei Romane, Bucuresti, 2005, p.601

Conform ciclogramei Peguy, care reflecta caracteristicile pluvio - termice ale lunilor, se constata ca pe teritoriul studiat, cu exceptia lunilor de iarna (decembrie, ianuarie,februarie), care sunt luni reci si umede, celelalte luni din an sunt luni cu tendinta de ariditate si luni aride. Astfel, in orasul Tulcea avem o luna arida si opt luni cu tendinte de ariditate (Bogdan,1997).

Conform ciclogramei Walter - Lieth se constata ca avem la nivelul Tulcei, 6 luni cu fenomene de uscaciune (din mai pana in octombrie) si doua luni cu fenomene de seceta (iulie si august).[24]

3.3.3 Umiditatea aerului

Aerul umed ajunge in regiunile noastre mai cu seama dinspre Atlantic si Marea Mediterana, dar conteaza foarte mult si sursele locale: Dunarea, lacul Ciuperca,delta. La acestea trebuie adaugati vaporii si aburii emanati de activitatile industriale, centrale de termoficare etc. in pofida atator surse apropiate, datorita circulatiei foarte active a aerului la Tulcea, nivelul umezelii nu este pe potriva acestui mediu atat de bogat in bazine acvatice.

Datorita numeroaselor surse de evaporatie si evapotranspiratie, valorile medii anuale ale umezelei relative sunt de 80% pentru Tulcea. Din octombrie pana in martie inclusiv, mediile lunare depasesc 80% ,iar in decembrie si ianuarie ating maximul de 88 - 96%.

Iarna, in zonele de lunca a deltei, umiditatea reprezinta 45 - 50%, iar in interior scade sub 45%.

Vara, in zona de lunca a Deltei , umiditatea este relativ mare 10 - 20%, iar in interior scade sub 10%[25]

3.3.4 Precipitatiile atmosferice

Sunt considerate precipitatii in sens strict particulele de condensare lichide, solide sau in amestec, care cad din nori si ating suprafata solului. Exista o alta categorie de precipitatii care nu depind genetic de nori: ceata, roua, bruma, chiciura s.a.

Din punct de vedere al genezei lor, precipitatiile se datoreaza norilor conectivi sau activitatii frontale. Dupa caracterul caderii (intensitate si bruma) ele sunt uniforme(intermitente si continui) si de tip aversa. Precipitatiile uniforme au in general o durata lunga si cad din nori stratiformi: picaturi de ploaie, burnita, fulgi de dimensiuni mici.

Aversele incep si se termina brusc si sunt caracterizate prin variatii rapide de intensitate. Au, de regula, durata scurta si dau cantitati mari de apa, insa la fel de bine pot da si cantitati neinsemnate. Norii care le dau nastere sunt din categoria celor cu mare dezvoltare verticala(cumulolimbus), de aceea picaturile, fulgii, ca si boabele de grindina, pot atinge dimensiuni mari. In majoritatea cazurilor sunt insotite de fenomene oranjoase.

Un alt caracter al precipitatiilor este cel torential. Spre deosebire de averse, care pot da mari cantitati de apa in intervale scurte de timp, precipitatiile cu caracter torential dau cantitati mari in timp mai indelungat: 3-6-12 ore, mai rar 1-3 zile. Intensitatea lor creste treptat si scade treptat, iar sistemul noros care le genereaza e predominant stratiform, insa in masa norului nimbostratus se pot produce cumulizari puternice. Sunt acele ploi mocanesti, "de toamna" - desi ele pot surveni in orice perioada a anului - specifice unei mase de aer oceanic umed - instabila, in zona Tulcei acest tip de precipitatii este destul de rar intalnit, pentru ca masele de aer dinspre vest ajung de cele mai multe ori deja continentalizate.

In timpul anului, cantitatile medii lunare inregistreaza un maxim in iunie (45 - 55 mm) si un minim in februarie( 18- 35mm). In semestrul cald al anului, cantitatile medii de precipitatii totalizeaza œ pana la 1/3 din valoarea medie anuala.

Cantitatile de precipitatii maxime absolute in 24 de ore au fost, in toate cazurile, mai mari de 90 mm , depasind cu mult valoarea medie a lunilor in care s-au produs, iulie - august, ele au reprezentat totodata Œ pana la œ din cantitatea medie anuala de la statie.

Media multianuala se situeaza la 444,7mm.

Numarul mediu anual cu zile cu precipitatii ≥ 1mm este de circa 105 .

Numarul mediu anual al zilelor cu precipitatii peste 10mm este in jur de 25.

Un aport insemnat pentru producerea de precipitatiilor care cad il au ploile de vara, cu caracter torential si local, din care cad cantitati importante de apa . [26]

Zone cu risc de inundatie in timpul ploilor torentiale, datorita sistemului defectuos de indepartare a apelor meteorice:

zona Centru - Faleza (UTR 1)

zona Babadag - Centru (UTR 9)

zona Centru - Laguna (UTR 10).

Efectul catastrofal al precipitatiilor s-a amplificat ca urmare a urmatorilor factori naturali si organizatorici:

Relieful accidentat cu posibilitati de concentrare a scurgerilor.

Lipsa lucrarilor de regularizare (colectare si evacuare ) a scurgerilor de pe versantii limitrofi localitatilor.

Foto nr.14 Zone centrala (Garii) dupa a ploaie torentiala de vara (autor: Ion Corina)

Foto nr.15 Zona Centru- Laguna dupa o ploaie de vara (autor: Ion Corina)

Inexistenta rigolelor pluvio si subdimensionarea celor existente.

Lipsa plantatiilor forestiere pe formatiunile torentiale nepermanente, in bazinele de receptie a acestora si lipsa zonelor de protectie impadurite pe cursurile de apa permanente.

Neamenajarea ( regularizarea ) cursurilor de apa.

Stratul de zapada

Zapada cazuta pe teritoriul Dobrogei de Nord, prezinta un caracter foarte de neregulat si se mentine, de regula, pe o perioada scurta de timp de circa 30 - 40 zile, in sectoarele deluroase mai inalte si ≤ 25 zile/an spre litoral, iar grosimea stratului de zapada atinge , in medie, 4 - 5 cm.

Grosimea medie decadica a stratului de zapada este foarte redusa sub 7 cm.

3.3.5 Regimul eolian

Principalele caracteristici ale vantului sunt directia si viteza.

Directia din care sufla este apreciata in raport cu punctele cardinale, astfel ca diagrama frecventei directiilor in locul de masurare si un anumit interval de timp, alcatuieste o "roza a vanturilor" care la Tulcea are o forma alungita pe cele doua directii principale reflectand situarea localitatii in prelungirea unghiului format de ramura orientala cu cea meridionala a Carpatilor.

Frecventa directiilor este exprimata in procente pentru fiecare din cele opt directii principale si pentru calm configuratia acestora, asa cum rezulta din mediile calculate pentru perioada 2000 - 2007, este reprezentata mai jos.

Tabel nr.4

Analiza acestora pe perioada 2000 - 2007 arata:

Sursa : Agenda 21, Primaria municipiului Tulcea

Vitezele medii anuale ale vantului oscileaza intre 0,8 si 3,4 m/s la Tulcea.

Alte vanturi locale sunt : crivatul care bate numai iarna, aducand geruri mari si viscole; vara se produc uneori, vanturi uscate si fierbinti (suhoveiuri), care amplifica fenomenele de uscaciune si seceta.

Local, sub influenta structurii suprafetei active si a impactului antropic, apar pe fondul climatului general, numeroase topoclimate elementare cu caracteristici specifice, cum ar fi cele de culmi deluroase( principale si secundare), de martori de eroziune, de suprafete de dezagregare, culoare de vale si lunci etc.

Viscolul reprezinta unul dintre fenomenele meteo - climatice specifice perioadei de iarna, dar care se manifesta cu o frecventa foarte redusa in medie 3 -5 zile pe an, aria lui de manifestare fiind posibila in parte de est a judetului unde zapada este spulberata de vantul puternic a carui viteza depaseste 20 - 25 m/sec. ( febr. 1954, noiembrie 1975).

Concluzionand putem afirma ca orasul in sine, cu aspectul, configuratia si structura sa functionala se deosebeste net de peisajul inconjurator. Cele mai importante diferente privesc acele marimi sau efecte fizice care se reflecta in bilantul energetic general, incepand cu modul de receptare a radiatiei solare.

Pe ansamblu, albedoul urban este mai ridicat decat cel natural, insa el reprezinta o varietate extrema, functie de gradul de inclinare a suprafetelor (strazi in pante diferite, peretii si acoperisurile cladirilor), de coloritul dat de natura terenului (perimetre verzi, suprafete decopertate), de materialele de constructie (piatra, tigla, tabla, sticla, asfalt etc.).

Trebuie tinut cont ca "relieful" extrem de neomogen datorat multitudinii de cladiri, divers orientate, cu inaltimi diferite, creeaza o suprafata de evaporare mult mai mare, ceea ce inseamna ca schimbul de caldura si umezeala este mult mai intens in interiorul perimetrului urban. Caldura degajata de fiintele vii, de fabrici, instalatii de termoficare, cantinele, cosurile locuintelor, contribuie aici la cresterea temperaturii aerului. Acesta face ca inflorirea arborilor sa se produca cu 2-4 zile mai devreme in oras decat in afara lui, dar si ingalbenirea frunzelor toamna este mai grabita.

Fiind mai cald, aerul de deasupra orasului este mai putin dens, de unde tendinta aerului inconjurator de al inlocui. Masuratorile au aratat ca presiunea este cu 0,4 - 1,1 milibari mai scazuta decat in zona periurbana (asa iau nastere "vantul campului" sau briza urbana, miscare orientata catre centrul orasului in general. La acestea se adauga un alt tip de briza, cea fluviatila, cu un rol benefic in primenirea atmosferei urbane.

Geometria orasului, trama stadala, complica mult circulatia orasului,imprimand devieri si ramificatii colaterale fata de directia predominanta, ea ajungand sa fie inversata datorita obstacolelor. Vantul se canalizeaza si se inteteste indeosebi pe marile artere de circulatie, mai ales daca acestea iau strajuite de cladiri inalte, cu pereti verticali, care le confera un aspect de canion. Dar tot construtiile supraetajate constituiesc obstacole serioase( si se stie deja ca viteza vantului creste cu inaltimea) daca sunt dispuse, de-a curmezisul vanturilor dominante. In marile intersectii se produc turbioane si curenti puternici, care in cazul viscolelor impiedica formarea troienelor, dar le favorizeaza in locurile adapostite. In privinta frecventei vitezelor, vanturile slabe predomina in interiorul zonei urbane, iar cele puternice in afara ei.

Aceleasi diferente se observa si regimul altor elemente climatologice. Ploile sunt mai intense deasupra orasului, in special asa aratat in cazul averselor de vara. De asemenea si stratul de zapada va intarzia in oras, iar durata lui va fi cu 8 - 10 zile mai scurta decat pe camp.[28]

CAPITOLUL IV.

ZONIFICAREA FUNCTIONALA

4.1 Zone de activitati

Zona centrala a municipiului Tulcea, ca urmare a extinderii activitatilor, cuprinzand terenurile situate in spatele blocurilor de locuinte realizate in perioada 1960 - 1989, precum si terenurile industriale aflate in Golful Pescarilor.

In marginea cartierelor de locuinte sunt prevazute zone de compensare a deficitului de dotari (in special comerciale), in unele puncte sunt prevazute spatii de interes care ajuta la decongestionarea de clienti a centrului principal al orasului.

La intrarea in oras din DN 22 Babadag se prevede organizarea unui subcentru comercial care sa ajute la ocolirea orasului de catre circulatia de tranzit.

La intrarea in oras prin port - gara - autogara si la intrarea prin zona libera se prevede dezvoltarea unui subcentru cu specific comercial si de afaceri.

In zona din apropierea Dealului Monumentului se prevede realizarea unui subcentru cu specific de agrement - turism - cultura - comert.

Zonele industriale Est si Vest raman in continuare cu zone principale de activitati, alaturi de zona centrala si de activitati turistice si de agrement.

4.2Criterii de impartire a teritoriului

Pentru realizarea impartirii teritoriul intravilanului in unitati teritoriale de referinta se pot lua in consideratie mai multe criterii:

functia predominant existenta

cadrul natural

riscuri naturale

criterii socio - culturale

1.Prioritar insa este criteriul functiei predominante si relieful, celelalte constituindu-se in criterii de nuantare locala. In cadrul acestui criteriu au fost identificate urmatoarele zone functionale:

a)- zona rezidentiala cu diferentierea celor doua tipuri principale:

- locuinte colective( in blocuri)

- locuinte individuale(cu lot)

b)- zona de activitati industriale si depozitare

c)- zona cu activitati agricole

d)- zone verzi amenajate si neamenajate

e)- zone cu functii de transport

f)- zona comerciala

2.Cadrul natural

Orasul Tulcea este asezat pe un relief foarte variat, fragmentat. Colinele pe care este asezat orasul sunt puternic individualizate fiind despartite intre ele prin vai ce converg spre Dunare in zona centrului actual al orasului.

In unele cazuri versanti colinelor au panta deosebit de puternica sau se transforma chiar in ruperi de teren datorita torentilor sau interventiei omului.

Aceste constatari au determinat ca pentru Tulcea, relieful sa fie considerat unul din criteriile prioritare in stabilirea limitelor unitatilor teritoriale de referinta (U.T.R.).

Zonificarea geotehnica - evidentiaza faptul ca la Tulcea nu se poate vorbi de o omogenitate a conditiilor de fundare fiind prezente trei tipuri caracteristice:

zone cu leoss de diferite grosimi;

zone cu depuneri aluvionare;

zone cu stanca la mica adancime.

Aceste tipuri au fost luate in considerare la stabilirea limitelor U.T.R. cu precadere pentru UTR1- centru Faleza, UTR.2- centru Laguna, UTR:20- mal Zaghen si UTR.23- santierul Naval.

3.Riscuri naturale

O zona insemnata a localitatii, este protejata de diguri, pentru ca se gaseste sub nivelul cotei de inundabilitate a Dunarii, cota ce a crescut continuu in ultimele decenii, prin indiguirile din amonte de Tulcea. Desi pana acum acest fapt nu a fost evidentiat in lucrari si planse separate, acest criteriu a fost luat in considerare la stabilirea limitelor UTR, apreciindu-se ca el constituie o motivatie importanta in stabilirea reglementarilor specifice pentru UTR.:

UTR 1 - centru Faleza

UTR 3 - lacul Ciuperca

UTR 23 - santier Naval

UTR 20 - lacul Zaghen

UTR 21- Plopilor.

3.Criterii socio-culturale

Reprezinta un palier complex al analizei urbanistice. Relevante pentru obiectivul prezentului capitol au fost considerate urmatoarele:

Componenta etnica a populatiei municipiului Tulcea pe ansamblul orasului ponderea minoritatilor etnice este scazuta, s-a considerat important a fi evidentiate zonele de concentrare ale acestora pentru a putea fi cuprinse in acelasi unitati de referinta si pentru a crea posibilitatea conservarii, prin reglementari, a specificului de ocupare si utilizare a teritoriului urban respectiv.

Zone si obiective protejate cu valoare arheologica si arhitecturala. Desi in ultimii 30 de ani patrimoniul arhitectural urbanistic traditional, de valoare al orasului a fost grav afectat prin demolari, evidentierea zonelor de concentrare a elementelor cu semnificatie pentru locuitorii orasului a constituit unul din criteriile de innfluentare in delimitarea UTR.2- Dealul Monument si UTR. 7 Victoriei.

Unitati teritoriale cu functii specifice

In urma analizarii criteriilor, avand drept scop final impartirea orasului in unitati teritoriale de referinta (UTR.) au fost considerate prioritare functiunea predominanta a reliefului ,astfel avem zonele:

Tabel nr. 5

Zonele specifice din municipiului Tulcea

Sursa: Planul Urbanistic General al municipiului Tulcea 1995

Fig. 9 Zone cu functii specifice

Dupa cum se observa si din figura de mai sus, in municipiul Tulcea predomina zonele de locuire colectiva, in bloc, dar nici zonele de locuire in lot nu sunt putine .

In final au rezultat 34 de unitati teritoriale de referinta prezentate detailat mai departe. Ele pot fi retinute astfel:

Tabel nr.6

Unitati teritoriale cu functiuni complexe si de interes public

Sursa: Planul Urbanistic General al municipiului Tulcea 1995

Desi grupeaza aceleasi tipuri de functiuni si sunt in prelungire, au fost impartite in doua UTR.-uri din motive operationale precum si datorita elementelor de cadru natural si socio-cultural.

Centrul faleza este orientata hotarator spre Dunare care-i constituie elementul dominant si caracteristic, functionand drept centru activ principal al orasului in anotimpurile calduroase, cu aflux de turisti, fiind expus vanturilor reci de iarna si in consecinta, putin frecventat in anotimpul rece.

Centrul Laguna- este ascuns intre versantii colinelor are mai constanta frecventare pe parcursul intregului an si grupeaza si cele mai reprezentative institutii ale orasului, lucru reflectat in numarul salariatilor cuprinsi. Rezervele sale de teren pentru amplasarea unor noi constructii sunt aproape epuizate, orice interventie necesitand operatiuni urbanistice complexe.

Tabel nr.7

Zone cu functie locuire cu lot(case)

Sursa: Planul Urbanistic General al municipiului Tulcea 1995

Tabel nr.8

Zone cu functie de locuire colectiva (in bloc)

Sursa: Planul Urbanistic General al municipiului Tulcea 1995

Tabel nr.9

Zone cu functie industriala si depozitara

Sursa: Planul Urbanistic General al municipiului Tulcea 1995

Tabel nr.10

Zone cu functie predominanta agro-zootehnica

Sursa: Planul Urbanistic General al municipiului Tulcea 1995

Tabel nr.11

Zone cu functie predominanta -zona verde

Sursa: Planul Urbanistic General al municipiului Tulcea 1995

Tabel nr.12

Zone cu functie predominanta - gospodarie comunala - cimitire

Sursa: Planul Urbanistic General al municipiului Tulcea 1995

Tabel nr.13

Zone cu functie complexa- industriala, locuire individuale (pe loturi) si locuire colectiva (in blocuri)

Sursa: Planul Urbanistic General al municipiului Tulcea 1995

In cazul acestei zone in care activitatile industriale, locuire individuala si locuire colectiva se intrepatrund, hotarator este criteriul geografic si al necesitatii studierii unitare pentru a se putea introduce reglementari urbanistice care sa echilibreze intregul ansamblu de functiuni.

O mentiune speciala trebuie facuta pentru lamurirea notiunii de UTR deschis. Sunt UTR.-uri de contur a localitatii cuprinzand uneori si fragmente ale intravilanului actual, fragmente care sunt dispuse de un teritoriu ce-si are o caracteristica propie si care va trebui studiat pe o zona mai mare, functie de solicitarea ce va determina respectivul studiu.

De subliniat faptul ca functiunea actuala dispusa in UTR deschis nu este hotaratoare pentru stabilirea functiunii viitoare, acesta putand rezulta numai in urma unor studii de potential urbanistic.

4.4 Caracterizarea locuirii in municipiul Tulcea - perspectiva generala

Echiparea tehnico- edilitara

Orasul nu dispune de retea de alimentare cu apa in sistem centralizat si de canalizare la nivelul intregului oras.

Alimentarea cu apa in sistem centralizat nu asigura integral necesarul nici penru etapa actuala.

Orasul nu are statie de epurare pentru apele uzate.

Echipamente - dotari

nu exista intreaga gama de dotari reprezentative corespunzatoare rolului orasului de capitala de judet.

nu exista rezervele de teren necesare amplasarii fara demolari si expropieri a unor propietari, in timp unor functiuni viitoare de interes orasenesc.

nu exista o strategie urmarita in timp de directionare a cresterii zonei centrale a orasului.

sectorul tertiar este insuficient dezvoltat atat la nivelul zonei centrale cat si in zonele de locuit.

spatiile plantate amenajate cuprinse in intravilan sunt insuficiente din punct de vedere al suprafetei si nu sunt structurate din punct de vedere al suprafetei si nu sunt structurate din punct de vedere al diversitatii functionale si tipologiei.

spatiile plantate amenajate nu sunt integrate intr-un sistem coerent la nivelul orasului care sa permita cooperarea acestora.

ruperea de trupul orasului a trei zone de locuit (Tudor Vladimirescu, Vararie si Parcelarea Noua) genereaza dificultati in accesul locuitorilor din aceste zone la functiunile urbane complementare locuintei.

Utilizarea terenului

in interiorul intravilanului actual sunt cuprinse suprafete importante cu o ocupare specifica unei localitati rurale, cu o subutilizare a teritoriului urban.

sunt cuprinse de asemenea suprafete libere, terenuri verane preponderent in zonele industriale.

Consiliul local al Municipiului Tulcea detine in apropiere suprafete pentru a putea aplica o politica urbana coerenta si pentru amplasarea unor obiective de utilitate publica.

Conformare spatial - volumetric

silueta de ansamblu a orasului , de asezare dezvoltata pe coline dispuse in amfiteatru spre Dunare a fost alterata prin:

mascarea orasului in spatele unui paravan de blocuri inalte dispuse pe faleza;

anularea reliefului orasului prin amplasarea constructiilor inalte de regula in vai.

lipsa continuitatii urbane - orasul vechi a fost demolat sau ascuns in spatele unor ecrane de blocuri intrerupandu-se atat legaturile functionale cat si cele vizuale.

amplasarea maselor colosale ale halelor industriale pe inaltimi dominante asupra orasului il scoate din scara si il copleseste.

Mediul natural - riscuri naturale

bararea cu consecventa a culoarelor naturale de scurgere a apelor de ploaie cu constructii (blocul Pelican, cladirea Primariei) sau cu diguri fara asigurarea scurgerii apelor la ploi torentiale constituie un pericol potential de inundare a orasului din interior.

nu exista distanta suficienta intre zona de locuit, zona de sport si agrement si industria poluanta.

nu exista perdele de protectiei intre sursele de poluare si zonele rezidentiale si de agrement.

suprafete importante din intravilanului actual nu sunt asigurate suficient impotriva riscului inundatiilor Dunarii.

intravilanul actual cuprinde numeroase zone cu pante mari si stabilitate incerta a versantiilor.

zonele cu potential natural valoros situate la limita intravilanului (Lacul Somova, padurea Bididia) sunt insuficient utilizate pentru agrement si insuficient protejate impotriva unei exploatari economice (cartiere si ferme zootehnice etc.)

4.5 Infrastructura de baza

Suprafata teritorial-administrativa a municipiului Tulcea este de 16.500ha.

Bilantul teritorial sintetic din Planul de Urbanism General intocmit in anul 1995, si care urmeaza a fi actualizat, se prezinta astfel:

Tabel nr.14

Structura intravilanului

Sursa: Planul Urbanistic General al municipiului Tulcea 1995

4.6 Spatiile verzi

O caracteristica speciala este necesara a fi facuta in ceea ce priveste zonele necesare odihnei si recreerii, care ar trebui plasate in locuri care prezinta cele mai avantajoase elemente naturale cum sunt: paduri, suprafete de ape, relief variat si altele.

Tulcea nu beneficieaza in prezent de nici o asemenea zona de odihna si recreere in interiorul intravilanului care sa corespunda cerintelor unei asemenea zone.

Tabel nr.15

Principalele probleme ale parcurilor din municipiul Tulcea

Sursa: Planul Urbanistic General al municipiului Tulcea 1995

Sistemul de spatii verzi in municipiul Tulcea poate fi incadrat in categoria celor in ,,pete '' caracteristica oraselor cu relief framantat.

Spatiile verzi si de agrement sunt repartizate relativ izolat in oras, ele fiind legate de un element natural (parcul din jurul lacului Ciuperca), amenajate in jurul unor cladiri mai importante (parcul personalitatilor tulcene - intre Casa Cartii si Sala Sportului, zona verde din jurul Casei Sindicatelor, parcul Monument, spatiile verzi din Piata Civica), in jurul unor edificii de arta (parcul de langa statuia lui Spiru Haret), spatii verzi in zone de locuit, plantatii de aliniament de-a lungul principalelor artere de circulatie rutiera.

Spatiile verzi existente nu intrunesc caracteristicile unor amenajari peisagistice deosebite, rezumandu-se la perimetre cu gazon, arbori, arbusti si flori.

Tabel nr.16

Situatia spatiilor verzi si a zonelor de agrement

Pentru ameliorarea calitatii spatiilor verzi publice este necesara o mai buna intretinere a materialului vegetal, extinderea lor si cresterea calitatii amenajarilor si echiparilor specifice. In acest sens, trebuie avuta in vedere in special zona lacului Ciuperca prin:

cresterea suprafetei de plantatie masiva avand si rol de perdea de protectie fata de fenomenele de poluare din zona industrial vest;

curatarea apei lacului Ciuperca;

imbunatatirea calitatii amenajarilor prin realizarea unui ansamblu de constructii specifice bine integrate peisajului.

CAPITOLUL V,

METODE DE LUCRU

5.1.Etape de cercetare

Pentru elaborarea acestei lucrari am utilizat urmatoarele metode de lucru: investigatia, identificarea, interpretarea, analiza si ancheta de teren.

In intocmirea acestei lucrari am urmat mai multe etape specifice cercetarilor geografice.

Am inceput cu o etapa de birou, care presupune constituirea bazei de date, reprezentand intocmirea planului de lucru conform scopului lucrarii si indentificarea posibilelor surse de informatii privind subiectul investigatiilor.

Am consultat biblioteca personala, biblioteca din Galati, biblioteca din Tulcea, arhivele nationale din Tulcea, Directia de statistica, consiliul local al Municipiului Tulcea, Muzeul de istorie, s.a.

Am continuat cu etapa de teren, trecand la identificarea componentelor din teren, a elementelor si fenomenelor de analizat . In aceasta faza am vizitat diverse institutii prezente in spatiul analizat pentru adunarea de informatii necesare de la serviciile de specialitate: date de constructie a imobilelor, lucrari geomorfologice - modificari ale versantilor, lucrari de canalizare a apelor de suprafata. Tot acum am intocmit un album foto cu principalele obiective de analizat. Fata de informatiile obtinute am realizat propiile observatii,

In ultima etapä. cea de analizä a materialelor adunate, am trecut la interpretarea imaginilor, analiza si sintetizarea documentelor si materialelor bibliografice, a bancilor de date culese, clasificarea elementelor si fenomenelor identificate.

Tot acum am realizat sintetizarea datelor, cartografierea hartilor sau a schitelor reprezentative. Am continuat cu extragerea concluziilor privind stadiul actual al stárii imobilelor din municipiul Tulcea, finalizand propriu-zis lucrarea.

5.2. Terminologie

Rolul acestui capitol este de a face o trecere in revista a termenilor folositi, cunoscut find faptul cä literatura de specialitate se aflä intr-o etapa in plinä dezvoltare.

Cladire

S-a considerat cladire constructia permanenta care se ridica deasupra solului, formand un tot din punct de vedere constructiv si arhitectonic, izolata (distantata)spatial sau despartita de altele, prin pereti exteriori, avand acoperisi propriu si intrare separatä din strada, curte, gradina etc. In numarul total al cladirilor au fost cuprinse:

. cladirile terminate si date in folosinta populaiei pentru locuit:

. cladirile de locuit nedate in folosinta populatiei, dar care prin gradul de finisare puteau fi ocupate in intregime de populatie;

. cladirile de locuit in curs de constructie daca la data recensamantului erau ocupate partial de populatie;

. cladirile evacuate in intregime in vederea demolarii, daca demolarea constructiei nu incepuse, precum si cele devenite libere prin mutarea locatarilor, neocupate la data recensamantului de alti locatari;

. cladirile cu alta destinatie in care se aflau locuinte;

. cladirile cu unitati de locuit in comun, indiferent daca in acestea se aflau sau nu locuinte;

. baracile construite din caramida folosite drept locuinte de catre unele gospodarii.

Nu au fost cuprinse in numarul total de cladiri:

. cladirile de locuit in curs de constructie daca erau nelocuite (inclusiv cladirile in curs de constructie ocupate de constructori pentru cazarea muncitorilor sau pentru birouri de santier);

. cladirile de locuit care au inceput sa fie demolate;

. cladirile cu alta destinatie in care nu erau locuinte, find utilizate numai in scopuri economice, edilitar-gospodaresti, sociale etc;

. spatiile locuite permanent din necesitate (numai la unitati locuite din necesitate), cum ar fi: constructii provizorii, constructii gospodaresti sau dependente izolate de cladire, dependente si spatii cu altä destinatie din cladire, unitati mobile.

S-au considerat cladiri distincte:

. cladirile izolate (distantate) spatial de celelalte cladiri amplasate pe acelasi lot de teren (curte), precum si cladirile legate intre ele prin pasarele, balcoane de serviciu etc;

. constructiile alipite, situate pe loturi alaturate care aveau sisteme constructive si arhitectonice diferite (fatade si materiale de constructie pentru pereti exteriori). intrari separate din strada, curte, gradina etc. si fara legaturi interioare directe; daca intre acestea existau legaturi interioare directe s-au considerat o singura cladire.

S-au considerat o singura cladire constructiile alipite situate in cadrul aceluiasi lot (curte), care aveau un sistem constructiv si arhitectonic unitar (aceleasi fatade, aceleasi materiale de constructie), indiferent de anul de constructie, chiar daca intre ele nu existau Iegaturi interioare directe (cazul blocurilor cu mai multe tronsoane).

In functie de destinatia pe care o aveau la data recensamantului, au fost identificate urmatoarele categorii de cladiri:

. cladire de locuit - cladire folosita integral sau in cea mai mare parte pentru locuit. In tabelele din acest volum au fost incluse si cladirile de locuit in curs de constructie , respectiv:

- cladirile in curs de constructie cu mai multe locuinte in care numai unele apartamente erau ocupate;

- cladirile individuale in curs de constructie cu o locuinta din care era data in folosinta numai o camera sau o parte din camerele de locuit;

. cladire cu alta destinatie in care se afla locuinte - cladire in care cea mai mare parte din suprafata era folosita in alte scopuri decat pentru locuit (institutie, scoalä, magazin etc.), dar in care se aflau totusi locuinte;

. cladire cu unitati de locuit in comun in care se aflau locuinte - cladire folositä in cea mai mare parte de unitati de locuit in comun de tip camin (internate scolare, camine studentesti, camine scoala, camine muncitoresti, dormitoare pentru muncitori, camine pentru nefamilisti, case de copii, camine spitale, sanatorii de boli incurabile etc.) sau de tip hotel (hoteluri, moteluri, cabane turistice, case de oaspeti, spitale, sanatorii, case de nasteri etc), in care se aflau locuinte;

. cladire cu unitati de locuit in comun in care nu se aflau locuinte.

Caracteristicile privind clädirile au fost inregistrate pe baza declaratiilor proprietarilor, administratorilor sau ale locatarilor cladirii, iar in unele cazuri pe baza constatärilor personale ale recenzorilor.

S-a considerat an al construirii cladirii, anul darii in folosinta, respectiv anul in care s-a terminat complet constructia (inclusiv toate instalatiile si finisajele interioare).

Materialul de constructie al peretilor exteriori s-a determinat pe baza declaratiilor proprietarilor, administratorilor sau ale locatarilor, ca si pe baza constatarilor personale ale recenzorilor. Pentru cladirile care aveau peretii exteriori construiti din mai multe materiale (de exemplu: piatra si lemn, caramida si chirpici etc.) s-a inregistrat numai unul dintre materiale, respectiv cel cu ponderea cea mai mare. Daca materialele de constructie aveau proportii egale, s-a inregistrat materialul cel mai rezistent.

Au fost considerate cladiri de locuit ocupate cladirile care la data recensamantului, chiar daca nu aveau executate toate lucrarile de finisaje exterioare, erau ocupate in intregime sau partial de persoane apatinand populatiei stabile.

O cladire a fost considerata neocupata, daca toate locuintele din cladire erau neocupate sau daca toate persoanele care ocupau locuintele erau plecate pentru o perioada de timp indelungata in alte localitati din tara (mai mult de 6 luni) sau strainatate (mai mult de 12 luni).

Daca o gospodarie detinea doua sau mai multe cladiri individuale cu o locuinta, s-a considerat ocupata o singura cladire.

Locuinta (apartamentul) - a fost considerata unitatea construita, formata din una sau mai multe camere de locuit situate Ia aceIai nivel al cladirii sau la nivele diferite, prevazuta, in general, cu dependinte (bucätärie, baie etc.) sau alte spatii de deservire (camari, debarale etc), independenta din punct de vedere functional, avand intrare separatä (din casa scarii, curte sau strada) si care a fost construita, transformata sau amenajata in scopul de a fi folosita, in principiu, de o singura gospodarie. Locuinta reprezintä o unitate distincta din punct de vedere functional, independenta de alte locuinte sau spatii, care Ia momentul recensamantului putea fi ocupata de una sau mai multe gospodarii sau neocupata.

S-a considerat locuinta:

. apartamentul - alcatuit din una sau mai multe camere de locuit prevazut cu dependinte corespunzatoare, formand un tot din punct de vedere constructiv si funtional;

. locuinta situata in casa individuala - destinata prin constructie sa fie locuita, in general, de o singura gospodarie;

. locuinta cu dependinte izolate - formata din una sau mai multe camere de locuit, care aveau intrare separata, dar ale carei dependinte erau izolate in curte, la subsol, la mansarda etc), neavand legatura functionala cu camerele de locuit:

. locuinta fara dependinte - formata din una sau mai multe camere de locuit, cu intrare separata, folosita, in general, de o singurä gospodarie;

. camerele din cladirile de locuit sau cu alta destinatie -amplasate de-a lungul unor culoare, fiecare avand intrare separata (chiar daca nu aveau nici o dependinta), care erau folosite pentru locuit de gospodarii diferite, in mod similar s-au inregistrat chiliile din incinta manastirilor (ocupate individual de calugari sau calugarite);

. locuintele situate in incinta institutiilor sau a societatilor comerciale (inclusiv cantoanele izolate de-a lungul liniilor de cale feratä sau a drumurilor, cladirile izolate ale statiilor meteorologice sau depozitelor rezervelor de stat, cantoanele zoopastorale sau silvice, cladirile izolate care deservesc instalatiile sau retelele de inalta tensiune, statiile si releele de televiziune si radio sau alte asemenea unitati izolate) - destinate unor lucratori care indeplineau activitati sau functii care necesitau prezenta permanentä sau in caz de urgena in cadrul unitatilor economice sau social-culturale respective si gospodariilor acestora;

. camerele sau spatiile din unitatile de locuit in comun (de tip camin sau hotel) - ocupate permanent de gospodariile personalului de conducere, administrativ sau de serviciu, respectiv de gospodariile studentilor casatoriti sau de alte gospodarii;

. locuintele destinate cazarii temporare a persoanelor ale caror locuinte au devenit inutilizabile in urma unor catastrofe naturale sau accidente sau ale caror locuinte sunt supuse demolarii in vederea realizarii de lucrari de utilitate publica sau a unor lucrari de reabilitare care nu se pot efectua in cladiri ocupate de locatari.

Nu au fost considerate locuinte:

incaperile din unitatile de locuit in comun (camerele din hoteluri, dormitoarele din intemate sau caminele de copii, din caminele de elevi sau de batrani, saloanele din spitale etc.) care nu constituiau locuinte permanente pentru una sau mai multe gospodarii;

incaperile din constructii gospodaresti sau dependinte izolate de locuinta obisnuita, ocupate de membrii aceleiasi gospodarii;

camerele de garda, camerele folosite de personalul care lucra in ture.

Nu au fost inregistrate apartamentele (locuintele) in care nu Iocuia nici o persoana si ale cäror camere erau folosite in exciusivitate in alte scopuri decat cele de locuit, de institutii, firme, societati comerciale etc.

Nu au fost considerate locuinte, dar au fost inregistrate distinct, ca unitati locuite din necesitate, spatiile care nu erau destinate pentru locuit, dar care la momentul inregistrarii erau locuite permanent de gospodarii care nu detineau o alta locuinta permanenta.

S-au considerat unitati locuite din necesitate:

. dependintele sau spatiile cu alta destinatie din cladire (uscatorie, spalatorie, pivnitä, pod, garaj etc);

. constructiile gospodaresti sau dependintele izolate de cladire (bucätärie, garaj, magazie, atelier etc);

. constructiile provizorii (baraci, colibe, bordeie, baracamente din lemn sau metal ocupate de constructori etc);

. unitatile mobile (vagon. remorcä, slep etc).

Forma de proprietate a locuintei s-a inregistrat prin unul din raspunsurile:

. proprietate privata (particulara) - in care s-au inclus locuintele aflate in proprietatea personala a populatiei (inclusiv cele aflate in curs de achitare) sau ale agentilor econornico-sociali cu capital privat;

. propietate de stat - in cazul locuintelor aflate in administrarea primariilor, a ministerelor si a altor organe centrale din sectorul public, precum si a unitatilor din subordinea acestora, inclusiv locuintele sociale, de serviciu, locuinte declarate monument istoric;

. proprietate privata de grup (cooperatista / asociativa)- pentru locuinetele aflate in proprietatea organizatiilor si a asociatiilor fara scop patrimonial (a asociatiilor profesionale, a scriitorilor, compozitorilor, a partidelor politice, sindicatelor, organizatiilor de caritate, fundatiilor etc);

. proprietate a cultelor religioase - in aceastä categorie s-au inclus locuintele aflate in proprietatea cultelor religioase: asezaminte, parohii, comunitati, manastiri etc.

Camera de locuit - s-a considerat incaperea dintr-o locuinta care serveste pentru locuit, avand suprafata de cel putin 4 mp (spatiul find suficient de mare pentru a cuprinde un pat de adult), inaltimea de cel putin 2 m pe cea mai mare parte a suprafetei sale si care primeste lumina naturala fie direct prin ferestre si / sau usi exterioare, fie indirect prin verande cu ajutorul ferestrelor si/sau usilor sau prin alte camere de locuit cu ajutorul glasvandurilor.

Destinatia camerelor de locuit s-a stabilit in raport cu destinatia prin constructie a acestora, tinandu-se, insa, seama de utilizarea principala, de fapt, data camerei respective de catre membrii gospodariei la momentul recensämantului.

Suprafata camerelor de locuit, precum si suprafata camerelor utilizate in scopuri profesionale, comerciale etc. s-a calculat in mp pe baza dimensiunilor interioare ale incaperilor, masurate la nivelul pardoselii.

Prin gospodarie a populatiei s-a inteles grupul de doua sau mai multe persoane (apartinand populatiei stabile) care locuiau impreuna in mod obisnuit (la adresa de recenzare, indiferent de domiciliul inscris in actul de identitate), avand, in general, legaturi de rudenie si care se gospodareau in comun (contribuind impreuna Ia aprovizionarea si consumul de alimente si de alte bunuri esentiale traiului), participand integral sau partial la bugetul de venituri si cheltuieli.

S-a considerat gospodarie a populatiei si grupul de doua sau mai multe persoane intre care nu existä legaturi de rudenie, dar care au declarat ca, prin intelegere, locuiau

se gospodareau in comun, participand integral sau partial la bugetul de venituri si cheltuieli. Intr-o locuinta pot exista una sau mai multe gospodarii.

Gospodaria institutionalizata reprezinta colectivitatea constituita intr-o unitate de locuit in comun de tip camin sau hotel, formata din mai multe persoane apartinand populatiei stabile, care, in general, nu erau legate intre ele prin legaturi de rudenie, dar care erau reunite in scopuri sau interese comune, avand, de obicei, acelasi regim de trai, folosind in comun unele spatii si instalatii din cladirea (cladirile) in care se afla unitatea de locuit in comun (camin muncitoresc, camin studentesc, internat scolar, institutii de protectie a copiilor, sanatoriu de boli incurabile, penitenciar. rnanastire etc).

In cadrul fiecarei gospodarii a populatiei persoanele care faceau parte din gospodarie au fost inregistrate pe nuclee familiale.

S-au considerat urmatoarele tipuri de nuclee familiale:

. cuplul sot-sotie, partener-partenera fara copii;

. cuplul sot-sotie, partener-partenera cu copii;

. un singur parinte cu copii.

Numarul si tipul generatiior s-a stabilit prin prelucrarea datelor referitoare la gradul de rudenie a persoanelor din gospodarie fata de capul gospodariei. O generatie este alcatuita din persoane apartinand uneia din categoriile: cap de gospodarie (i sotialsotul, respectiv parteneralpartenerul acestuia); copii; parini; bunici; nepoti, in afara acestor categorii, intr-o gospodarie pot exista si alte persoane (inrudite sau nu) care nu pot fi incadrate intr-o generatie.

S-a determinat urmatoarea structura a gospodariilor populatiei dupa numarul de generatii:

. o generatie:

- o persoana singura (capul gospodariei); capul gospodariei fara copii - cu alte persoane;

- un cuplu (sot-sotie, partener-partenera) fara copii - cu sau fara alte persoane;

. doua generatii (cu sau fara alte persoane):

capul gospodariei (cu sau fara sotie/sot sau partenera/partener) cu copii;

capul gospodariei (cu sau fara sotie/sot sau partenera/partener) cu parinti

- capul gospodariei (cu sau fara sotie/sot sau partenera/partener) cu nepoti;

- capul gospodariei (cu sau fara sotie/sot sau partenera/partener) cu bunici;

. trei generatii (cu sau fara alte persoane):

- capul gospodariei (cu sau fara sotie/sot sau partenera/partener) si alte doua generatii din categoria: copii, parinti, nepoti, bunici;

. peste trei generatii (cu sau fara alte persoane):

- capul gospodariei (cu sau fara sotie/sot sau partenera /partener si alte trei sau mai multe generatii din categoria: copii, parinti, nepoti, bunici.

In tabelele din volum, gospodariile populatiei, respectiv nucleele familiale, sunt

repartizate dupa numarul persoanelor care le compun si unele caracteristici ale acestora:

. numarul persoanelor active;

. numarul salariatilor;

. numarul copiilor (din nucleele familiale);

. numarul persoanelor intretinute;

. numarul copiilor intretinuti, indiferent de varsta, precum si al celor sub 25 ani (din nucleele care alcatuiesc gospodariile familiale).

Au fost considerate persoane intretinute (respectiv copii intretinuti) persoanele a caror situatie economica la recensamant era de persoana inactiva cu situatia de: elev/student, casnica, intretinut de alta persoana, intretinut de stat sau de organizatii private.[29]

5.2 Clasificarea riscurilor in functie de impact

Daca ar fi sa facem o clasificare a riscurilor dupa impact si cum influenteaza acestea imobilele avem:

1) Riscuri de baza:
- incendiu, prin care se intelege un foc de mare intindere sub forma de flacari deschise care insotesc arderea si care s-a produs in absenta unei vetre destinate

- trasnet, respectiv descarcare electrica atmosferica directa ;
- explozie (urmata sau nu de incendiu), chiar daca a avut loc in afara cladirii, fara insa a fi cauzata de dispozitive explozive;
- lovirea accidentala si neintentionata, de catre vehicule rutiere,
- caderea aparatelor de zbor (aeronave si vehicule spatiale), a unor parti ale acestora sau a obiectelor transportate, sau impactul cu acestea;

2) Riscuri extinse:
Sunt incluse sub aceasta acoperire Riscurile de Baza, la care se adauga si pagubele produse de:
- inundatii si aluviuni, furtuna, vijelie, ploaia torentiala - efectul direct inclusiv cele cauzate de patrunderea apei prin sparturile si rupturi provocate acoperisului, peretilor, usilor si ferestrelor prin manifestarea violenta a fenomenelor atmosferice impreuna cu ploaia torentiala, grindina - efecte directe
- prabusire si/sau alunecare de teren din cauze naturale;

3) Toate riscurile:
Sunt cuprinse Riscurile Extinse, la care se adauga si pagubele produse de:
- vandalism prin efractie sau talharie (fapta persoanei/grupului care patrunzand in cladirea asigurata devasteaza elementele constitutive ale acesteia);
- avarii accidentale ale instalatiilor de apa, canal sau incalzire centrala, prin care se intelege paguba cauzata de scaparile accidentale de apa;
- inundarea apartamentelor de apa provenita de la vecini;
- cutremur de pamant, inclusiv efectele indirecte provocate de acesta, numai pentru riscurile asigurate;
- cadere accidentala de corpuri (stanci, copaci, stalpi, etc) cu excluderea cazurilor in care aceasta a fost provocata cu intentie;
- terorism (situatiile produse de oameni care starnesc un climat de violenta, teama si nesiguranta, prin tulburarea linistii publice sau de drept prin diverse mijloace de timorare, inclusiv cu materiale explozive);
- riscuri politice (greve, revolte si tulburari civile), prin care se intelege numai paguba materiala produsa bunurilor asigurate in timpul grevelor, revoltelor, tulburarilor civile;
- centralele termice, pentru cazuri de avarii accidentale;
- inundatia provocata ca urmare a refularii conductelor de canalizare si a spargerii conductelor de apa;
- razboi civil, revolutie, rebeliune, insurectie, dictatura militara, conspiratie;
- razboi (declarat sau nu);
- invazie sau actiunea unui dusman extern;
- explozie atomica, radiatii sau infestari radioactive;
- poluare sau contaminare din orice cauza;
- uzura, fermentatie, distrugeri provocate de ciuperci, insecte, rozatoare, coroziune,[30]

5.3 Masuri oficiale impotriva dezastrelor

La nivel local, a fost infiintata Comisia Judeteana de Aparare Impotriva Dezastrelor. In municipiul Tulcea aceasta comisie se confrunta cu urmatoarele fenomenele meteorologice care afecteaza activitatea economica si sociala, ele pot fi grupate in trei mari categorii :

1. Caderi de zapada si temperaturi scazute, care au determinat blocaje repetate pe drumurile nationale,infundarea drumurilor judetene, afectarea retelelor electrice si intreruperea retelelor telefonice.

2. Cresterea cotelor Dunarii

3. Ploi torentiale de scurta durata insotite si de grindina produc mari pagube materiale,

Apoi putem aminti aversele insotite de intensificari puternice ale vantului, temporar cu aspect de vijelie, un exemplu ar fi data de 30.06.2006, cand s-au inregistrat 57,6 l/mp intr-un interval de doua ore.

La nivel national s-a aprobat legea asigurarii locuintelor. Astfel locuintele vor trebui asigurate impotriva a trei riscuri: inundatii, alunecari de teren si cutremure. De retinut ca politele obligatorii vor acoperi numai pagubele provocate de unul din cele trei riscuri. Cu alte cuvinte, proprietarii care cumpara aceste polite vor primi despagubiri numai pentru pagubele produse de un cutremur, o inundatie sau o alunecare de teren, dar daca locuinta le este distrusa integral de un incendiu nu vor primi niciun leu.

Daca un proprietar are insa o polita de asigurare facultativa care acopera si cele trei riscuri mentionate, el nu mai trebuie sa cumpere si o polita obligatorie. [31]

Cat costa polita? Asigurarea obligatorie a locuintei va costa 10 sau 20 de euro, in functie de materialele din care este construit imobilul. Pentru apartamente si case din caramida arsa polita va costa 20 de euro, iar suma maxima pe care o vor primi ca despagubire asiguratii este de 20.000 de euro. In cazul caselor ridicate din valatuci, caramida nearsa sau chirpici, polita va costa 10 euro. Proprietarii acestora vor fi despagubiti in consecinta cu doar 10.000 de euro in cazul in care locuinta lor va fi distrusa de o inundatie, de o alunecare de teren sau de un cutremur.

CAPITOLUL VI.

FONDUL LOCUIBIL SI ORGANIZAREA

6.1 REGLEMENTARI SI PROPUNERI IN CONSTRUCTII

Analizele din planul urbanistic general si cele din teritoriul invecinat localitatii stabilesc ca principale directii de dezvoltare a localitatii :

Teritoriul de la sud de localitate pentru pricipalele functiuni urbane, de la locuire si dotari aferente, pana la industrie si gospodarie comunala.

Teritoriul din vestul localitatii, pe malul lacului Somova pentru o zona de locuit de tip secundar.

Zonele Vararie si Tudor Vladimirescu pentru locuire de tip rural

Se apreciaza ca zonele urbane actuale contin substantiale surse de dezvoltare interioara si ca extinderile in teritoriu s-ar putea realiza (chiar si cele cuprinse in intravilanul propus) numai pe baza unor planuri urbanistice zonale.

Prevederile - prezentate au in vedere atat introducerea corectiilor la disfunctionalitatii existente cat si un set de reglementari dupa cum urmeaza :

• Zone de culoare ale diferitelor tipuri de echipamente edilitare, inclusiv drumuri, care au fiecare specificul sau atat din punct de vedere al gabaritelor zonei cat si al serviciilor pe care le induce terenul respectiv.
• Zone cu interdictie definitiva de constructie pentru urmatoarele categorii de probleme :

o portiune de teren pe malul lacului Somova, foarte ingusta unde trebuie asigurata o perspectiva asupra lacului. Pe acest teren este amplasata o conducta prin care se transporta slamul catre retentie din Valea lui Flam. Va trebui gasite prin studii, o solutie de deviere a acesteia.

terenurile perimetrelor geologice pe care tebuie asigurata continuitatea neingradita a activitatilor specifice.

Zona de retentie de ape pluviale din sud - vestul municipiului, care trebuie sa asigure colectarea si evacuarea neingradita a apelor.

-Zone cu interdictie temporara de constructie pana la intocmirea de planuri urbanistice zonale care privesc :

amplasarea unor obiective ca groapa ecologica de gunoi, eventuale constructii la terenul " La via judecatorului" care este rezervatie arheologica, pe terenurile situate de-a lungul Dunarii intre fluviu si digul de protectie, in interiorul zonei de protectie sanitara ale retentiilor de slam si de dejectii ale complexului de crestere a porcinelor.

pe terenurile situate de-a lungul DN22 Isaccea - Tulcea si DJ 222 Tulcea - Mahmudia, care amplasate fiind pe drumuri turistice, vor trebui sa fie analizate prin proiecte specializate.

-Zone cu interdictie temporara de construire pentru alte constructii decat cele prevazute de legea 18/ 1990 (constructii cu specific agro - zootehnic).

Este vorba de a dezlega construirea de locuinte - tip ferma pe terenurile agricole recent atribuite, constructii care ar genera noi vetre de asezare. Pentru aceste zone si acest tip de constructii trebuie intocmite obligatoriu studii de tip : planul urbanistic zonal.

Elementele prezentate mai sus, constituie in fapt elementele regulament pentru zonele extravilane.

6.2 Intravilanul municipiului Tulcea

Municipiului Tulcea prezinta o suprafata compacta si puternic construita (1595 ha) si cateva elemente izolate de mai mica importanta, legate in special de prezenta unor unitati economice.

Extinderea cu 22% a suprafetei teritoriului intravilanului este necesara pentru:

Introducerea in teritoriul intravilan a unor zone de locuinte rurale aflate pe teritoriul municipiului.

Introducerea unor unitati economice izolate, a unor obiective de gospodarire comunala sau a unor unitati existente care din eroare nu faceau parte din teritoriul intravilan.

Asigurarea extinderii zonelor de locuinte secundare si pentru locuintele veteranilor de razboi decorati (cca 100 de cereri existente).

Tabel nr.17

BILANTUL TERITORIAL PE PARTI COMPONENTE

Sursa: Planul Urbanistic General al municipiului Tulcea 1995

Din teritoriul intravilan a fost eliminata o suprafata de cca 12 ha. (pe strada Orizontului) ocupata in momentul de fatta de locuinte insalubre amplasate in zona inundabila de catre Lacul Zaghen.

Amplasarea locuintelor in functie de inaltime

Situatia diferita a locuirii in oras precum si structura sociala prezumata a populatiei combinata cu posibilitatile tehnice de organizare si dotare conduc la urmatoarele categorii de locuire in oras( exprimata in suprafetele ocupate - ha).

Tabel nr.18

FONDUL LOCUIBIL IN FUNCTIE DE INALTIME

Sursa: planul urbanistic general al municipiului Tulcea 1995

Fig. 10 Localizarea locuintelor in functie de specificul administrativ

Aceasta situatie demonstreaza ca, din cele cca 30.000 locuinte care exista in oras, aproximativ o jumatate sunt locuinte individuale sau pentru putine familii.

Categorii de locuire

Inaltime predominanta sub 5 m

UTR 11 - intre Alexandru cel Bun, Pescarilor, Berzei si taluzul paralel cu strada Orizontului

UTR 16 - intre strada G. Corneliu , Pacii, Eternitatii si taluzul paralel cu strada I.L. Caragiale

UTR 19 - intre strada Elizeului , DJ 222C Mahmudia si cariera de piatra Bididia.

UTR 20 - strada Orizontului (numere cu sot), intre strazile Berzei si Al. cel Bun.

Inaltime predominanta intre 5 si 10 m

UTR 2 - Dealul Monumentului - in perimetrul strazilor Independentei, Timisoarei, Gradinarilor, Prislav, 9 Mai, Grigore Antipa

UTR 7 - in perimetrul strazilor Unirii, Mircea Voda, Babadag si taluzul paralel cu strada Isacciei.

UTR 8 - in perimetrul strazilor Podgoriilor, Victoriei, Bucovinei, Mircea Voda, Barajului si Libertatii.

UTR 11 - in perimetrul strazilor Elizeului, Mahmudiei, Pacii, 14 noiembrie, 9 Mai, Prislav, Brumariei, Pescarilor, Alexandru cel Bun, Orizontului.

UTR 12 - in perimetrul calea ferata, strada Iuliu Maniu, prelungirea strazii Aleea Chiparosului.

UTR 13 - in perimetrul strazilor Mircea Voda, Aureliana, limita din spate a blocurilor de pe strada Babadag.

UTR 14 - in perimetrul strazilor Gavrilov Corneliu, Razboieni, limita din spatele blocurilor de pe strada Babadag si strada Kogalniceanu.

UTR 15 - in perimetrul strazilor Mahmudiei, Viticulturii, Pacii.

UTR 18 - in perimetrul strazilor Viticulturii, Pacii, Eternitatii si Bujorului.

UTR 27 - in perimetrul strazilor Combustibilului, Barajului si calea ferata.

UTR 32 - in perimetrul strazilor Forestierului, Livezilor si Isacciei.

Inaltime predominanta de peste 10 m

UTR 1 - blocurile de pe strada Isacciei si stada Portului, strada Gr. Antipa

UTR 4 - in zona intersectiei stazilor Isacciei si Viticulturii

UTR 5 - in perimetrul strazii Isacciei, linia de cale ferata si taluzul dintre stazile Alunisului si Constructorului

UTR 6 - in perimetrul strazilor Isacciei, Podgoriilor, Iuliu Maniu, calea ferata

UTR 7 - pe strada Victoriei

UTR 9 - in perimetrul strazilor Mircea Voda, Kogalniceanu, Marasesti, Davila, Nicopol

UTR 10 - in piata centrala; pe strazile Kogalniceanu, D. Ghenea, pe Corneliu Gavrilov si Pacii

UTR 11 - pe strada Iancului

UTR 12 - in perimetrul strazilor Barajului, Campului, 1848, Iuliu Maniu

UTR 13 - pe strazile Babadag si Aureliana

UTR 16 - in perimetrul strazilor Babadag, Viticulturii, C. Gavrilov, Razboieni

UTR 17 - in perimetrul strazilor C. Gavrilov, Eternitatii, Miron Costin

UTR 18 - limite sunt strazile Eternitatii, Podgoriilor, Primaverii

UTR 29 - in perimetrul strazilor Babadag, Viticulturii, prelungirea strazii C. Gavrilov, limita intravilanului.

Tabel nr.19

Municipiul Tulcea - echiparea teritoriului si constructiile dupa 1985

Sursa: Directia Judeteana de Statistica Tulcea

Acest tabel indica usoare scaderi a suprafetei totale, cu toate ca intravilanul se extinde, dovada numarul total al lociuntelor in crestere si al celor date in folosinta in fiecare an.

La fel ca si marile orase, Tulcea cunoaste dupa 1990 o usoara incercare de evolutie teritoriala in partea nord - vestica, introducand o nuatare a fizionomiei urbane, in special prin constructii ce incearca sa imite stilul occidental.

6.4 Imobile cu functii turistice

Fig. nr.11 Localizarea Muzeele din municipiul Tulcea

Sursa: Planul Urbanistic General al Municipiului Tulcea

Table nr.20

Cladiri cu functii speciale in municipiul Tulcea

Sursa: https://www.icemtl.ro/index_ro.php

Printre cele mai cunoscute obiective culturale si turistice din Tulcea se remarca cu certitudine 1. Muzeul de Stiintele Naturii "Delta Dunarii", din anul 1993 sectie componenta a Institutului de Cercetari Eco-Muzeale Tulcea. De la confirmarea sa ca muzeu tematic - 8 iulie 1964 - si pana in prezent, muzeul functioneaza intr-un edificiu, monument de arhitectura, ce se remarca prin decoratiunile interioare si exterioare, in cadrul carora un loc aparte il ocupa elementele picturale si de structura.

Construit la sfarsitul secolului al XIX-lea, imobilul situat in centrul orasului Tulcea a apartinut armatorului grec Alexandru Avramidis. Dupa anul 1944 acesta devine sediul mai multor institutii publice, printre care se numara si prima unitate muzeala din Tulcea, Muzeul Deltei Dunarii (a carui deschidere avea loc la 1 Mai 1950, cu o expozitie eterogena, alcatuita din exponate de arheologie, etnografie, stiintele naturii si arta.

Foto nr. 15 Muzeul de Stiintele Naturii "Delta Dunarii" (autor Ion Corina)

Foto nr.16 Palatul Prefecturii vechi, 1920

Foto nr. 17 Azi Muzeul de Arta din Tulcea (autor Ion Corina)

Pornind de la un patrimoniu muzeal modest, constituit din 1500 de piese zoologice, mineralogice si un herbar botanic consistent, Muzeul de Stiintele Naturii "Delta Dunarii" detine, dupa 40 de ani de activitate stiintifica, colectii de botanica, malacologie, entomologie, ihtiologie, ornitologie, mamalogie, care insumeaza 66. 737 piese muzeale, la care se aduga si o colectie formata din peste 200 organisme acvatice vii (crustacei, reptile, pesti).

Din acest bogat patrimoniu, o parte relativ mica este expusa spre vizionare publicului prin intermediul expozitiilor de baza sau temporare organizate anual. Astfel, expozitia permanenta (reorganizata incepand cu anul 2000 din prezentare sub forma de diorame in expunere sub forma de biogrupe) prezinta iubitorilor naturii specii comune si rare, reprezentative pentru flora si fauna Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, precum si modul de formare si evolutia geomorfologica a Deltei Dunarii.

(2)Gazduit intr-o frumoasa cladire monument de patrimoniu arhitectural, construit in stil neoclasic, Muzeul de Arta din Tulcea detine colectii de pictura, sculptura, icoane, grafica, arta decorativa si orientala, placi de gravura.

Istoricul cladirii :

a fost ridicata intre anii 1863-1865, ca Palat Administrativ al Sangeacului de Tulcea, denumit atunci si Conacul Pasei;

dupa reunirea Dobrogei cu tara, devine in 1878 sediul Prefecturii Judetului Tulcea, avand la parter Tribunalul Judetului, Corpul Portareilor si Curtea de jurati;

intre 1950-1970, a functionat ca Sfatul Popular Raional Tulcea;

devine sediul Muzeului de Arta la data de 23 august 1982.

Patrimoniul muzeal:
Muzeul de Arta Tulcea se mandreste cu ocrotirea unui patrimoniu important care a crescut constant, mai cu seama in ultimii zece ani, de la 4.365 la finele anului 1991, la 7.015 lucrari la ora actuala, astfel incat detine sapte colectii, dupa cum urmeaza:
    1. colectia de pictura moderna si contemporana (932 lucrari)
    2. colectia de sculptura moderna si contemporana (420 lucrari)
    3. colectia de icoane din secolele XVIII, XIX si XX (797 lucrari)
    4. colectia de grafica moderna si contemporana (4.016 lucrari)

Foto nr. 18 Banca Nationala,dupa anul 1920

Foto nr. 19 Acum sediul Muzeului de Etnografie si Arta Populara(autor Ion Corina

    5. colectia de placi de gravura, unica in tara (400 lucrari)
    6. colectia de arta orientala din sec. XVIII si XIX (311 piese)
    7. colectia de arta decorativa din secolele XVIII, XIX si XX (139 piese)

(3)Sediul Muzeului de Etnografie si Arta Populara (fostul sediu al Bancii Nationale a Romaniei - Agentia Tulcea) este unul dintre edificiile publice emblematice pentru Tulcea, constituind, impreuna cu alte constructii, exemple valoroase ale arhitecturii de forme nationale.Constructia are la baza un proiect elaborat in 1924 si a fost ridicata in perioada interbelica (1924-1927), deci, la finele epocii de manifestare a curentului national in arhitectura Romaniei.

Imobilul are o compozitie echilibrata generata si de pozitionarea intr-o intersectie, dar si de functionalitatea initiala. Acest edificiu public poate fi considerat un exemplar reusit al arhitecturii moderne, edificate pe valorile celei traditionale, ce a marcat prima parte a secolului al XX-lea.

Foto nr. 20 Prezentare generala a Muzeului de istorie si arheologie Sursa: https://www.icemtl.ro/istorie.php)

(4)Muzeul de Istorie si Arheologie, fondat in anul 1975 in ambianta unui vast complex arheologic si istoric alaturi de ruinele vechiului Aegyssus (dava getica, oras roman si veche asezare romaneasca) si de monumentul ridicat de catre locuitorii din Tulcea eroilor.

Razboiului de Independenta, ofera vizitatorilor imaginea trecutului istoric al teritoriului de la Gurile Dunarii. Muzeul, organizat in doua pavilioane, adaposteste un bogat patrimoniu rezultat din cercetari arheologice efectuate in siturile din judetul Tulcea, descoperiri fortuite, achizitii si donatii.

Vestigiile corespund celor trei mari perioade de prezenta umana in teritoriul nord dobrogean: pre si protoistoric, epocile greco-romana si medievala. In expunere se urmareste criteriul cronologic, dar si prezentarea pe situri, intr-o succesiune logica, coerenta. Patrimoniul arheologic este organizat pe colectii ce reunesc un ansamblu de peste 90.000 de piese: ceramice, numismatice, bronzuri, podoabe, piese epigrafice, obiecte paleocrestine si crestine, cele mai reprezentative regasindu-se in vitrinele expozitiei permanente.

Periodic, Muzeul de Istorie si Arheologie organizeaza expozitii temporare tematice ce valorifica bogatul patrimoniu al institutiei, deseori in colaborare cu institutii similare din tara si strainatate. Bogatia siturilor si obiectivelor arheologice si a monumentelor antice, care dau o nota specifica judetului Tulcea, se reflecta in bogatul patrimoniu al muzeului. Cuprinzand un numar mare de obiecte arheologice si de piese numismatice, multe dintre ele de importanta nationala, acest patrimoniu a fost creat si continua sa se dezvolte ca urmare a unei permanente si fructuoase activitati de cercetare stiintifica desfasurata de specialistii muzeului.

Dupa obtinerea independentei a Romaniei, Dobrogea revine la patria mama pe 14 noiembrie 1 878. In 1 879 vine in Tulcea regele Carol si pune piatra fundamentala a Monumentului Reanexarii de pe Dealul Monumentului, pe locul fostei cetati Aegyssus. In curtea muzeului avem si Monumentul Independentei, ridicat in 1904.[36]

Foto nr.21 1904 - Monumentului Reanexarii cu prilejul vizitei regelui Ferdinand

Executia monumentului a fost incredintata sculptorului roman George Vasilescu, iar dupa moartea acestuia, sculptorului Constantin Balacescu.

Fondurile banesti necesare ridicarii monumentului au provenit din colecta publica, prin grija Ligii pentru propasirea Dobrogei. Monumentul a fost conceput sub forma unui obelisc de 22 de m., avand la baza un soclu in doua trepte surmontat pe un piedestal.

La baza obeliscului au fost fixate doua elemente care impresionau prin dimensiuni si valoare artistica : un dorobant cu arma pe umar si o goarna in mana, simbol al ostasilor care au pecetluit declaratia de independenta a Romaniei si actul reunirii Dobrogei la patria mama.

Cel de-al doilea element este un vultur, element principal al stemei Tarii Romanesti, preluat de la legiunile romane, simbol al curajului, zborului spre inaltimi, al hotararii in realizarea aspiratiilor. El aminteste de originea si continuitatea poporului roman si este o dovada a entuziasmului cu care orasenii din Tulcea au primit reunirea acestui teritoriu la Romania. Ambele elemente, a caror inaltime atingea 5 m. au fost turnate in bronz de Casa Menareti din Italia sub grija lui George Vasilescu.[38] Pe fatada principala a piedestalului este montata o placa cu inscriptia "ridicandu-sa acest monument de cetatenii tulceni ai Tarii in anul MDCCCXCIX spre vecinicia amintire a readucerii Dobrogei la caminul stramosesc prin vitejia armatei romane sub conducerea regelui Carol I ". Monumentul a fost terminat in 1899 dar inaugurarea oficiala va avea loc pe 2 mai 1904 in prezenta regelui.

Foto nr.22 Monumentul in ziua de azi (autor Ion Corina)

6.5 Cladiri cu functii publice in municipiul TULCEA

Dea lungul istoriei Tulcea a fost nevoita sa treaca prin multe evenimente, dar cu toate acestea a gasit resursele sa-si impuna cultura si propiile valori culturale. Aici avem bisericile, muzeele, dar si scoli care s-au pastrat si pana astazi.

Astfel, la 14 noiembrie 1883, in climatul de adanca vibratie si efervescenta a spiritului romanesc de la sfarsitul veacului al XIX-lea, raspunzand dorintei arzatoare a romanilor nord-dobrogeni de a avea un liceu romanesc, isi deschidea portile Gimnaziului Real de Baieti Tulcea. Se nastea astfel cea dintai scoala secundara romana din Dobrogea. 

Beneficiind de dragostea si devotamentul unor dascali de inalta tinuta profesionala, gimnaziul se consolideaza si la 11 septembrie 1897 se transforma in liceu. 
Un sprijin deosebit l-a acordat scolii, in aceasta perioada, omul de stiinta si pedagogul Spiru Haret, pe atunci, ministru al Instructiunii Publice. 

Foto nr.23 Colegiul dobrogean Spiru Haret (autor: Ion Corina)

La scurt timp, liceul a devenit principalul factor de cultura, promotor al stiintei, citadela a celor mai nobile aspiratii ale neamului, flacara in jurul careia multe generatii au intrat in competitie intelectuala, mobilizandu-si gandirea si simtamintele spre a servi pamantului pe care s-au nascut.

Generatii de profesori, peste 250, cati a avut liceul in existenta sa, au plamadit si crescut caractere, au cladit alte generatii invatandu-le sa pretuiasca si sa iubeasca cultura, munca, viata, neamul. 

Prin stradania lor si a celorlalti au luat fiinta cele cinci societati literar-stiintifice ale elevilor haretisti, prima inca din anul 1898, corul liceului si o orchestra semi-simfonica (1900), o fanfara (1912), o echipa de teatru (1898), o biblioteca ce devine in 1916 si prima biblioteca publica din oras. 

In cadrul invatamantului romanesc, Liceul Teoretic 'Spiru Haret' Tulcea s-a dovedit a fi o institutie cu o personalitate aparte: mereu receptiva la nou, cu un prestigiu national bine meritat, cu o evolutie tumultoasa, cu un inalt grad al exigentei fata de discipolii sai, cu un spirit etic de elita. 
Acordarea numelui de Colegiu Dobrogean 'Spiru Haret' acestei institutii de invatamant tulcene, prin Ordinul ministrului invatamantului nr. 4133 din 13 iunie 1996, consfinteste rolul pe care l-a jucat si il joaca in viata spirituala a Dobrogei.

 Biblioteca Judeteana Panait Cerna

In orasul de pe malul Dunarii, pe str. Isaccei nr.20, langa Aleea Personalitatilor, functioneaza din anul 1984 noua cladire a Bibliotecii Judetene, spatiu generos pentru o biblioteca de interes judetean, desfasurat pe o suprafata de 3500 mp, cu doua etaje, scara si gradina interioara, ascensor carte.

Este denumita "Panait Cerna" din 29 mai1992. Program de functionare pentru public - Luni-Vineri:9,00-19,00.In prezent, biblioteca detine peste 315.000 unitati biblioteconomice, din care aprox.305.000 carti si periodice ,7600 documente audiovizuale (casete audio,discuri ,filme documentare, mari ecranizari, compact-discuri),peste 150 documente electronice -CD-ROM-uri in limbile engleza si romana (enciclopedii, geografie, istorie, arta, religie, etc.), peste 6000 de fotografii digitizate executate la toate lacasurile de cult din judetul Tulcea, plachete metalice executate la Monetaria Statului cu chipurile a patru din personalitatile locale (Panait Cerna, Jean Bart, Gheorghe Munteanu Murgoci si Constantin Gavenea-colectie care va fi imbogatita), carti postale ilustrate, alte documente.

In anul 2002 fondul de publicatii s-a imbogatit cu o valoroasa donatie de carte provenita din Spania, cuprinzand carti, reviste, numeroase manuscrise si corespondenta in limba romana si spaniola.

Foto nr. 24 Biblioteca Judeteana "Panait Cerna

Foto nr. 25 Vama Tulcea (autor Ion Corina

Portul Tulcea este situat pe malul drept al Dunarii la km 71 si cuprinde un sector maritim pentru aprovizionare cu bauxita a combinatului de aluminiu si o dana fluviala pentru expeditia produselor combinatului metalurgic. Spre aval este amenajat sectorul intreprinderii de pescuit oceanic, la care acosteaza trailere de pana la 5 000 tone si un front destinat traficului de marfuri generale.

Platforma portuara alcatuita din trei dane de acostare, cu o lungime de peste 100m, fiecare, cu macarale electrice-portal de mare capacitate-care vor opera toate navele fluviale si navele maritime de tonaj mai mic care vor acosta aici,vor ridica la citeva milioane de tone traficul anual portuar.

Concomitent cu constructia portului de marfuri se amenajeaza debarcaderele pentru calatori si gara fluviala pentru calatori.

Constructia portului fluvial, ca si celelalte amenajari, este impusa de functia industriala in continua crestere a municipiului, precum si de faptul ca mai mult de jumatate din intreg trafic de calatori din tot sectorul rominesc al Dunarii se realizeaza la Tulcea si ca aproape intreaga activitate turistica in delta si in nordul Dobrogei se realizeaza la Tulcea si prin Tulcea.

Noul port, impreuna cu suprainaltarea malurilor pe toata lungimea cheiului urban, are un important rol de protectie a orasului impotriva inundatiilor. Semnificativ este faptul ca portul s-a construit in sectorul cel mai expus al inundatiilor,proiectul luind in considerare cota celor mai mari viituri.

La Tulcea s-a construit un sincrolift, cu platformele si bazinul de armare aferente, avind o capacitate de ridicare de circa 7 000 t. De asemenea se afla in constructie o noua capacitate de reparatii pentru nave fluviale de pina la 1 000 t, cuprinzind o cala si un cheu de armare.

Tulcea si-a schimbat treptat aspectul oriental de alta data prin aparitia a numeroase construtii publice( primaria orasului) si particulare la inceputul secolului al XX-lea.

6.7 Disfunctionalitati manifestate la nivelul fiecarei zone functionale

ZONA CENTRALA- cuprinde centrul-Faleza, Babadag- centru si zona Laguna

Circulatie rutiera

zona cu deficit de spatii pentru parcare si stationarea autovehiculelor.

zona Babadag - centru cuprinde zone intens circulate, cu pante mari.

strada Isacciei este depasita din punct de vedere al capacitatii ei, comparativ cu fluxurile de circulatie existente.

Echipare tehnico- edilitara

alimentarea cu apa in sistem centralizat nu asigura integral necesarul.

capacitatea de evacuare a apelor meteorice este depasit la ploile torentiale.

Echipamente - dotari

zona cu deficit de plantatie de protectie si de spatii plantate amenajate.

Utlilizarea terenului

cuprinde zone cu utilizare intensiza a terenului exclusiv pentru blocuri de locuire in detrimentul unor functiuni adecvate caracterului central al zonei.

zona cu rezerve de teren reduse care sa permita fara demolari amplasarea unor fictiuni de interes orasenesc viitoare.

Conformare spatial - volumetric

Volumele existente anuleaza valorile sitului prin realizarea constructiilor inalte in vale si prin realizarea pe faleza a unui paravan de blocuri inalte.

zone destructurate din punct de vedere spatial - volumetric la contactul dintre locuintele colective in blocuri si locuintele individuale cu lot.

Mediul natural

cuprinde zone de risc de inundabilitate din exterior prin apele Dunarii si din interior la ploi torentiale.

cuprinde zone cu pante accentuate ridicand probleme de stabilitate

cuprinde zone expuse vanturilor reci de iarna (cu precadere Faleza), zone limite de atractivitate in sezonul rece.

sistematizarea verticala a terenului nu rezolva in bune conditiuni evacuarea apelor pluviale.

ZONA DE LOCUINTE IN BLOCURI

Cuprinzand UTR 4 - Taberei si UTR 5 - bariera Issaciei ,UTR6 - Spitalului, UTR 16 - bariera Babadag, UTR 17 - cartierul se Sud, UTR 12 - Cazarmii, UTR13 - Scolilor

Circulatie

deficit de spatiu pentru parcare si stationarea autovehiculelor

utilizarea intensa a strazilor cu panta mare mai ales zonele Bariera Babadag si cartierul de Sud

cuprinde zone nedeservite integral cu transport in comun

Echipare tehnico - edilitara

alimentarea cu apa in sistem centralizat nu asigura integral necesarul.

capacitatea de evacuare a apelor meteorice este depasit la ploile torentiale.

Zone in care nu exista canalizare - zona Taberei

Echipamente - dotari

Zona cu deficit de zone comerciale si prestari servicii

Zona cu deficit de spatii plantate, amenajate

Zona cu deficit de dotari culturale si dotari pentru sport si agrement

Utilizarea terenului

Zone ocupate cu constructii exclusiv de blocuri in detrimentul unor rezerve de teren pentru functiuni complementare locuintei

Conformare spatio - volumetrica

Volumele existente anuleaza valorile sitului, in special in bariera Isacciei.

Cuprinde zone destructurate din punct de vedere spatial - volumetric la contactul dintre zona de locuinte colective in blocuri si locuintele individuale cu lot, dar si in interiorul gruparilor de blocuri.

Mediul natural - poluare

Sistematizarea verticala nu asigura in bune conditii evacuarea apelor pluviale.

Zone cu pante accentuate ridicand problem de stabilitate.

Zone cu probleme de de poluare activa din partea industriei si a cai ferate mai ales in zona Spitalului si bariera Isacciei.

Nu este asigurata distanta de protectie conform normelor Ministerului Sanatatii, de minim 50 de m intre cimitir si locuintele colective invecinate.

ZONA DE LOCUINTE INDIVIDUALE CU LOT

Cuprinzand UTR 2 - Dealul Monumentului, UTR 7 - Victoriei, UTR 8 - Eroilor, UTR 11 - Platoul Morilor, UTR 14 - Grivitei, UTR 15 Dealul Mahmudiei, UTR 18 - Pacii, UTR 21 - Plopilor, UTR 27 - Cartierul nou, UTR 33 - Vararie.

Circulatia rutiera

Folosirea intensa a strazilor cu panta mare (Dealul Monumentului, Victoriei, Eroilor, Platoul Morilor, Pacii).

Zone nedeservite integral cu tranport in comun.

Raport deficitar intre capacitatea tramei stradale si fluxurile existente (zona Victoriei).

Lipsa unor legaturi direct si corecte cu orasul (zona Plopilor, Cartierul nou, Vararie).

Echiparea tehnico - edilitara

Capacitatea retelei de distributie a apei nu asigura decat deservirea cu cismelele in curte.

Zone in care nu exista retea de canalizare.

Zone in care incalzirea locuintelor se face individual, cu lemne si carbune.

Echipamente - dotari

Zone cu deficit de spatii comerciale si de prestari servicii.

Zone nedeservite cu unitatii de invatamant si dinspensare - si aici amintim zonele Dealul Monumentului, Eroilor, Platoul Morilor, Grivitei, Dealul Mahmudiei, Cartierul nou si Vararie.

Zone cu deficit de dotari culturale si de sport.

Zone cu deficit de spatii plantate amenajate.

Utilizarea terenului

Zone cu ocuparea a parcelei specifica unei locuiri de tip rural cu subutilizare a teritoriului urban intravilan.

Conformare spatio - volumetrica

Zone destructurate din punct de vedere spatial - volumetric la contactul dintre locuintele colective in blocuri si zone de locuit cu locuinte de lot.

Zone in care volumele existente anuleaza valorile sitului, in special zona Victoriei.

Mediul natural - poluare

Zone cu pante accentuate ridicand probleme de stabilitate.

Zone cu poluare sonora prin plasarea cladirii de locuinte colective la distante foarte mici de strazi intens circulate si in panta, in special zona Victoriei.

Zone cu risc de inundabilitate, mai ales zona Plopilor.

Zone supuse poluarii directe, cartierele Vararie si Cartierul nou.

ZONA DE SPORT, PARC SI RECREERE

Cuprinzand zona Ciuperca

Circulatie

Deficit de spatii de parcare in zona stadionului.

Legatura rutiera oras - santierul Naval situata chiar la limita Nord - Vest a lacului Ciuperca impiedica realizarea unei promenade pietonale corecte in jurul lacului precum si o buna legatura cu faleza.

Echiparea tehnico - edilitara

Capacitatea de evacuare a apelor pluviale este depasita la ploile torentiale.

Echipamente - dotari

Zona cu deficit de amenajari comerciale si servicii cu grad de atractivitate ridicat.

Calitatea spatiilor plantate este dificitara.

Utilizarea terenului

Proportie foarte redusa din totalul suprafetei a celei cu plantatie inalta.

Conformare spatial - volumetrica

Volumele existente nu pun in suficienta masura in valoare calitatea sitului.

Mediul natural - poluare

Grad ridicat de poluare a apei lacului Ciuperca.

Zona supusa poluarii directe a combinatului Metalurgic.

Zona cu pante accentuate ridicand probleme de stabilitate.

ZONA INDUSTRIALA DE VEST

Cuprinzand UTR 23 - santierul Naval, UTR 25 - zona industriala Vest, UTR 26 - Depozite

Circulatia rutiera

Zona nu dispune de trama stradala interioara fluenta si suficienta din punct de vedere al densitatii si capacitatii.

Legatura cu santierul Naval atat dinspre oras cat si dinspre exterior este dificila.

Capacitatea strazii Isacciei este depasita.

Nu exista locuri suficiente de parcare si stationare a autovehiculelor in afara carosabilului.

Echipare tehnico - edilitara

Nu exista cooperare suficienta intre oras si zona industriala .

Echipare - dotari

Zona cu deficit de plantatie de protectie.

Lipseste un preuzinal cu dotari comerciale si mici prestari de servicii.

Utilizarea terenului

Cuprinde zone importante cu o subutilizare a terenului urban.

Conformarea spatial - volumetrica

Amplasarea zonei poluante pe o inaltime dominanta asupra orasului, cu cosuri fumegand continuu, cu mase construite colosale determina un efect " apasator" asupra orasului.

Desfasurarea fronturilor spre strada Isacciei necesar a fi tratata cu mai multa atentie.

Mediul natural - poluare

Zone cu probleme de poluare activa.

Zona cu pante accentuate ridicand probleme de stabilitate.

ZONA INDUSTRIALA DE EST

Cuprinzand UTR 22

Circulatia rutiera

Deficit de spatii de parcare - stationare amenajate.

Legatura cu centrul orasului este lipsita de fluenta si pe strazi inguste.

Echiparea tehnico - edilitara

Capacitatea de avacuare a apelor pluviale este depasita la ploile torentiale.

Echipamente - dotari

Zona cu deficit de plantatie de protectie.

Lipseste un preuzinal cu dotari comerciale si mici prestari servicii.

Utilizarea terenului

Zona cuprinde suprafete intinse neutilizate sau utilizate in foarte redusa masura in prezent.

Conformare spatial - volumetric

Zone destructurate din punct de vedere spatial - volumetric.

Lipsa de continuitate a cadrului urban.

Mediul natural - poluare

Zone cu poluare activa.

Zona expusa vanturilor reci de iarna.

Cuprinde zone de risc de inundabilitate.

ZONA DE GOSPODARIRE COMUNALA

Cuprinzand UTR 28 - zona Cimitirelor

Asupra acestei zone sunt doua observatii principale de facut:

Nu sunt respectate distantele intre cimitir si cladirile de locuit invecinate conform normelor de igiena ale Ministerul Sanatatii.

Amplasarea actuala limiteaza una din directiile de dezvoltare a orasului in viitor.

6.8 Riscul seismic

In ultimii ani, au revenit in atentia publica mai multe cutremure cu epicentrele situate in partea de sud-est a tarii, in Dobrogea si chiar in interiorul platformei continentale a Marii Negre. Prin urmare, zona Dobrogei nu este chiar atat de aseismica precum parea, la prima vedere.

Un cutremur este o miscare rapida, brusca, a doua blocuri imense de roca de-a lungul unei falii aflate adanc in crusta pamantului. Dupa cutremure foarte puternice in zona faliei pot apare la suprafata pamantului crapaturi foarte puternice.

La baza seismicitatii Dobrogei stau o serie de sisteme de falii crustale, mai mult sau mai putin active, falii care traverseaza Dobrogea de la est spre vest, cu prelungiri atat in domeniul continental al Marii Negre, cat si catre vest, in Muntenia si chiar pana in fata Curburii Carpatilor Orientali. 4 falii importante au jucat un rol major in evolutia tectonica a regiunii Dobrogei.

Evident, miscarile tectonice ale acestor falii trebuie puse in legatura cu dinamica blocului tectonic denumit in unele lucrari "MICROPLACA MARII NEGRE". Aceasta microplaca are, se pare, o miscare lenta de deplasare de la sud-est catre nord-vest, fiind impinsa de catre placa Anatoliei, de cea Araba-Iraniana si de cea a Marii Caspice.

Totusi, blocul Marii Negre are o dinamica mai complexa, care oricum este la originea declansarii marilor cutremure adanci din zona Vrancea.

In ceea ce priveste seismicitatea Dobrogei si a Marii Negre, trebuie notat ca majoritatea cutremurelor dobrogene si pontice sunt de tip crustal, deci de mica adancime (h=5-60 km); totusi, au mai fost semnalate, ocazional, si cutremure adanci in Marea Neagra, dar de magnitudini mici.

Desi inregistrarile seismologice au condus la localizarea multor epicentre in Dobrogea, atat in partea sa nordica, cat si in centrul Dobrogei si in regiunea sudica, cele mai importante cutremure au fost generate in 2 arii epicentrale diferite: zona Dobrogei de Nord si zona litorala din sudul Dobrogei, la sud de Mangalia pana in zona de la est de capul Shabla (Bulgaria).

In Dobrogea de Nord, sistemul tectonic generator al miscarilor seismice este cel legat in principal de falia Sfantu Gheorghe, care urmareste traseul bratului cu acelasi nume al Deltei Dunarii. Falia se prelungeste la vest de Tulcea, catre Braila-Galati si in continuare spre nord-vest, dar si catre est, pe domeniul Marii Negre, spre Insula Serpilor. Falia Sfantu Gheorghe este destul de activa, anual inregistrandu-se numeroase cutremure slabe in lungul acestei fracturi. Cutremurele nord-dobrogene se produc in crusta terestra, adancimile cu cele mai numeroase focare fiind 7-10 km, 14 km, 18-22 km. Magnitudinea maxima a seismelor locale din Dobrogea de Nord nu depaseste 5,4-5,5 grade pe scara Richter, dar din cauza adancimilor focale mici, aceste cutremure se resimt destul de puternic in zona epicentrala (la Tulcea si in imprejurimi). Ultimele miscari seismice mai importante generate de sistemul tectonic nord-dobrogean au avut loc la 11 septembrie 1980, 13 noiembrie 1981, 3 octombrie 2004 si 7 mai 2008.

Seismul din 11 septembrie 1980 s-a produs in zona GALATI-BRAILA, la o adancime de circa 25 km, a avut magnitudinea 4,6 grade pe scara Richter si a fost resimtit in zona epicentrala cu intensitatea de circa V-VI pe scara Mercalli.

Cutremurul din 13 noiembrie 1981 s-a produs in zona TULCEA-MAHMUDIA-BESTEPE, la o adancime de 11 km, a avut magnitudinea 5,2s pe scara Richter si a fost resimtit la Tulcea cu intensitatea VI-VII pe scara Mercalli.

Cutremurul din 3 octombrie 2004 s-a produs, din nou, in zona TULCEA-MAHMUDIA, la o adancime de circa 22 km, a avut magnitudinea de 5,4 grade pe scara Richter, iar intensitatea in zona epicentrala a fost de VI-VII grade pe scara Mercalli; cutremurul a fost resimtit in estul Moldovei, al Munteniei, precum si in Basarabia, inclusiv la Chisinau.

Seismul din 7 mai 2008 s-a produs in nord-vestul Marii Negre, in apropiere de Insula Serpilor, la o adancime de circa 10 km, si a avut magnitudinea de 5,0-5,2 pe scara Richter; cutremurul a fost resimtit in sudul Ucrainei, in Basarabia, la Chisinau, dar si in estul Moldovei si in Dobrogea, la Tulcea, Constanta, precum si in alte localitati din partea de est a Romaniei; totusi, intensitatea seismului pe teritoriul Romaniei a fost mai mica decat a cutremurului din 2004.

In afara de aceste cutremure, in zona Dobrogei de Nord s-au mai produs si alte seisme, dar de mai mica magnitudine (sub 4,5 grade pe scara Richter).

CAPITOLUL VII.

ZONAREA AREALELOR REZIDENTIALE SI RISCURI SPECIFICE IN MUNICIPIUL TULCEA

7.1 Perioada interbelica

In Tulcea nu sunt numeroase imobile construite inainte de 1940. Locuintele construite inainte de 1940 sunt considerate ca fond imobiliar de lux, posibil si din cauza ca dupa al doilea razboi au ramas foarte putine.

Sunt locuinte care nu impresioneaza prin suprafata, iar cladirile nu prezinta prea multa siguranta in cazul unui cutremur. Aceste apartamente sunt in blocuri elegante, care au, in general, structuri slabe. Ele au fost construite fara a se cunoaste conditiile de rezistenta seismica. Cea mai importanta calitate a lor o reprezinta locatia, in centrul orasului. Aceste locuinte sunt cautate, iar preturile sunt mari.

7.2 Blocuri pentru fabrici, anii 60- 85

Construirea de fabrici in Tulcea in perioada comunista a determinat migratia catre oras. Orice stat care se industrializeaza are nevoie de forta de munca, spune Artur Silvestri. Astfel, populatia Tulcei a crescut rapid. Dupa opinia unora, in cativa ani chiar s-a dublat.

Tulcea, dupa al Doilea Razboi Mondial, si-a dublat populatia. In 1948 avea cam 21.000 - 22.000. de locuitori, pentru ca in anii 1970-1977 sa ajunga la 60.000-62.000. S-a adus mana de lucru din agricultura si s-au infiintat bazele mari industriale, combinatul de alunina, combinatul siderurgic, s.a.

Populatia suplimentara, care a venit nu prin crestere naturala, ci prin aducere de oameni, a facut din construirea de locuinte o necesitate, spune arhitectul municipiului Valer Pop, locul in care au luat nastere proiectele care s-au concretizat in cartierele din ziua de azi.

Aceste locuinte se repartizau muncitorilor de pe platforme numai prin intreprinderi si, in general, se astepta destul de mult.

Ele au trebuit sa se realizeze in structuri care sa fie usor de locuit si sa fie economice din punctul de vedere al costurilor, mai spune Valer Pop.

Casa STAS Solutia gasita a fost tipizarea. Asa se explica monotonia de pe piata imobiliara, in care preturile variaza in functie de zona, deoarece apartamentele sunt aproximativ la fel. S-a mers astfel pe anumite tipuri de locuinte, cu suprafete minime. In general, erau doua tipuri majore: imobil cu parter si patru etaje si imobil cu parter si zece etaje.

Problema era clara: sa coste cat mai putin si sa se organizeze un mod de lucru prin care sa se construiasca repede. Asa s-a ajuns la sistemul de construire din prefabricate, care presupunea cheltuieli minime de manopera, deoarece panourile veneau din fabrica si se montau doar.

De ce P+4? Pentru ca nu se mai punea problema lifturilor, nici macar a unei structuri mai puternice, deoarece cu cat e mai mare imobilul, cu atat trebuie o structura mai puternica. Pe santier nu era decat montajul, cu exceptia fundatiei si a subsolului, care erau facute monolit. Toate blocurile sunt de acelasi tip.

Aici au fost mai multe variante, dar neesentiale. Se inscriu in acelasi standard de P+4, sunt diferente minore. Suprafetele erau normate si aprobate prin legi ale statului.

7.3 Caracteristici generale

In conditiile in care tipizarea este caracteristica principala, care poate fi observata cu ochiul liber in cartierele din Tulcea, putem desprinde cateva caracteristici generale ale blocurilor. Suprafetele sunt aceleasi pentru blocurile construite in acelasi interval de timp, indiferent de cartier.

Proiectantii spun ca structura este solida la toate blocurile, insa sunt probleme destul de mari la finisaje. Nu se facea rabat de calitate de la structura, pentru ca acolo se dadeau suficienti bani. Se facea rabat mare la finisaje, la partea vazuta a casei: tencuieli de calitate proasta, zugraveli proaste, feroneriile au cedat.

S-au facut economii si la instalatiile electrice si sanitare. Diferentele apar in functie de perioada in care s-au construit blocurile.

Anii 1960-1970

Au inceput sa se construiasca blocuri in anii 1950. Aceste blocuri sunt destul de putine si sunt amplasate in zone precum centru, mai exact pe strada Pacii, in apropierea Pietei Civice.

Nu se poate vorbi insa despre mari cartiere in aceasta perioada. In anii 1960 au inceput lucrarile intre stazile Garii, Isacciei, Piata Republicii (din fata centralei Delta Dunarii) si strada Stefan Gheorghiu. Aceste apartamente au suprafete mai mici decat cele construite ulterior. Astfel, arhitectul sef al Tulcei, Valer Pop spune ca acestea aveau, in cazul celor cu doua camere, o suprafata locuibila de 28-30 mp (fara bucatarie, baie, balcon) si au fost proiectate sa reziste, fara avarii, la cutremure de pana la 7 grade pe scara Richter.

Urmatorii ani

Anii 1970-1986 reprezinta etapa in care s-au realizat cu prioritate arterele importante ale centrului, printre care strada Babadag. In paralel s-au construit noi cvartale de blocuri in cele trei mari cartiere.

Un pas inainte se inregistreaza in ceea ce priveste suprafata locuibila a blocurilor, care creste pana la 32 mp, valoare valabila tot pentru apartamentele cu doua camere. Dupa anii 1980 s-a pus accent pe zona centrala, unde s-au realizat apartamente cu suprafete generoase, zona Babadag, etc.

Cele din zona Garii reprezinta un bun exemplu. S-au produs schimbari si in ceea ce priveste structura de rezistenta a blocurilor. Pana in 1977 noi aveam niste normative care mergeau pana la 7 grade pe scara Richter. Dupa 1977, s-a mers la 7,5-8 grade pe scara Richter, iar in cazuri speciale, precum zona centrala, pana la 8,5, spune Valer Pop.

Monolit sau prefabricat

Tipul materialului din care s-a construit blocul nu duce la diferente in ceea ce priveste rezistenta la cutremur, deoarece ele sunt proiectate sa reziste pana la o anumita intensitate a seismului. Pierderile de energie termica vin din faptul ca in acea perioada eficienta energetica nu era o prioritate.

Constructiile realizate pana in 1940 au structura de rezistenta cu structura din caramida, plansee din lemn sau beton armat si acoperisuri din lemn.

Dupa 1941 s-au realizat structuri de rezistenta din zidarie de caramida sau mixte (stalpi, cadre de beton armat si zidarie).

Dupa 1977, structurile de rezistenta s-au realizat in principal pe cadre de beton armat cu inchideri din zidarie sau panouri si acoperisuri terasa.

Ca stare generala se poate aprecia ca structurile se prezinta bine ramanand de rezolvat in perioada urmatoare realizarea masurilor de consolidare si ca probleme generale reabilitarea fatadelor si a tamplariei interioare si exterioare.

Toate unitatile care au prezentat avarii in urma seismelor, dar si altele dintre cele cu vechime mare au fost expertizate, stabilindu-se pentru un numar de 48 unitati scolare necesitatea consolidarii si reabilitarii sub aspectul cerintelor de rezistenta conform normelor in vigoare.[41]

Prefabricatele aveau inglobata in panoul mare si izolatia termica. Cele monolit sunt placate cu BCA sau caramida spre exterior. Acelasi lucru se face si acum, numai ca se face cu materiale mai eficiente: saltele din vata de sticla, polistiren expandat, spune domnul Valer Pop.

Probleme au aparut insa la unele locuinte construite din prefabricate, deoarece, din cauza puntilor termice, aparea umezeala. Nici in ceea ce priveste durata de viata nu exista diferente. Dupa normare, dupa 50 de ani orice structura trebuie consolidata. Durata de viata este aceeasi la monolit si prefabricate, spune Constantin Jugurica.

Abia dupa aceasta umeaza operatiunea de consolidare, in cazul in care apar semne de degradare. Se considera ca acestea vor rezista mult mai mult, in conditiile in care constructii care nu au fost proiectate sa reziste atata timp sunt inca in picioare, chiar si dupa 100 de ani. Este adevarat, nu sunt asa de inalte.

Cerere pentru nou - si pe piata vanzarii de locuinte blocurile se impart in doua categorii: construite inainte de 1977 si cele ridicate dupa. Blocurile vechi, construite pe timpul lui Nicolae Ceausescu, inainte de 1977, sunt evitate de majoritatea clientilor care doresc sa isi cumpere casa, ne-a spus Mihaela Cireasa, director vanzari in cadrul agentiei imobiliare Star.

Foto nr.25 Bloc construit in perioada 1960 - 1970

Foto nr .26 Bloc in sistemul A.N.L 2003 (autor : Ion Corina)

Cele mai cautate sunt apartamentele cu doua-trei camere. Aceste apartamente sunt mai cerute datorita suprafetelor mai mici, respectiv a costurilor de intretinere mai scazute, a adaugat Mihaela Cireasa. Apartamentele de patru camere sunt mai rar tranzactionate pentru ca au preturi mai mari si costuri mari de intretinere.

Comparatie intre cele doua tipuri de locuinte:

Apartamentul anilor 1960- 1980 - suprafata locuibila de 28-30 mp, in cazul apartamentelor cu doua camere
- rezistenta seismica la 7 grade pe scara Richter
- amplasate in marile cartiere
- finisaje de proasta calitate

Apartamentul de dupa 1989
- suprafata locuibila mai mare, de pana la 32 mp, tot pentru doua camere
- rezistenta seismica pana la 8 grade pe scara Richter
- amplasate langa marile artere de circulatie
- finisaje de proasta calitate

Probleme la nivelul cladirilor

Dificultati se inregistreaza insa la nivelul imobilelor vechi. Cladirile construite intre anii 1920-1950, se pot prabusi in orice moment, daca va avea loc un cutremur de peste 7 grade pe scara Richter.

Situatia este extrem de grava in cazul acestor imobile, pentru ca ele au fost inca de la inceput proiectate defectuos si construite cu materiale de proasta calitate, specifice vremii. "Copilaria cladirilor din ciment a inceput in secolul al XX-lea, cand au aparut primele cladiri inalte.

Avem un fond construit, vulnerabil la cutremure, blocuri facute inainte de 1940, cu betoane de calitate foarte slabe, cu armaturi slabe, cu neregularitati structurale", precizeaza Valer Pop.

La acestea se adauga blocurile construite in perioada comunista, pana la sfarsitul anilor '70. Potrivit aritectului sef Valer Pop, blocurilor comuniste ar trebui sa li se faca reparatii capitale odata la 30 de ani, pentru a fi schimbate instalatiile termice si electrice. Pentru ca cele mai multe cladiri au fost ridicate in anii '70-'80, primele reparatii ar fi trebuit sa fie realizate dupa 1995. 'Modernizarile blocurilor stau astazi in puterea asociatiilor de proprietari, care se pot mobiliza singure'[42].

Principalele aspecte negative constatate, referitor la confortul locuintelor in Tulcea, sunt:

Existenta unor spatii locuibile neadecvate;

Izolatii fonice si termice slabe la toate blocurile de locuinte colective;

Starea degradata a instalatiilor tehnico - edilitara interioare si exterioare;

Datorita economiilor practicate pana in 1989 si a materialelor de proasta calitate utilizate in constructii, locuintele realizate in aceasta perioada necesita lucrari de refacere a fatadelor;

Din studiile sociale reiese ca oamenii cu venituri mici, locuiesc in conditii de supraocupare, iar bugetul de care dispun nu le permite achizitionarea unui apartament;

7.5 ZONE DE RISC NATURAL PREVIZIBIL IN MUNICIPIUL TULCEA

O zona insemnata a localitatii, desi protejata cu diguri, se regaseste sub nivelul cotei de inundabilitate a Dunarii, cota ce a crescut continuu in ultimele decenii, prin indiguirile din amonte de Tulcea.

Structura geomorfologica a municipiului a determinat particularitatile topografice ale terenului pe care s-a dezvoltat orasul, creand un amfiteatru natural cu deschidere spre Dunare.

Terenul natural prezinta cotele cele mai joase la nivelul Dunarii, iar cotele cele mai ridicate in partea de E, S si V atingand valori de 50-70 mm, cu versanti avand pante maxime de 15-20%. Aceasta dispunere speciala a formelor de relief creeaza unele trasee obligatorii pentru desfasurarea circulatiei.

Bararea cu consecventa a culoarelor naturale de scurgere a apelor de ploaie cu constructii (blocul Pelican, cladirea Primariei) sau cu diguri fara asigurarea scurgerii apelor la ploi torentiale constituie un pericol potential de inundare a orasului din interior.

Tabel nr.21

Zone de risc natural

Sursa: Planul Urbanistic General al municipiului Tulcea 1995

In aceste zone trebuiesc impuse o serie de restrictii in constructii si masuri speciale de protectie.

De asemenea o situatie precara (rea) o prezinta cladirile de pe faleza Dunarii. Datorita suprasolicitarii digului cu sirul de blocuri inalte P+8, P+9 si dinamicii apei freatice, insotite de fenomene de sufoziune si tasare in pachetele de leoss sunt frecvente fisurarile in fundatii si pereti.

La nivelul municipiului Tulcea, masurile de reabilitare au inceput, inca din anul 2006. Pentru inceput s-au facut lucrari de refacere a fatadelor in zona centrala, strazile Garii, Pacii, Isacciei, urmand sa se continue si cu celelalte zone. Insa in afara reabilitarii fatadelor mai trebuiesc inlocuite instalatiile si alte reparatii de acest gen, despre care inca edilii orasului inca nici nu pomenesc, deci pericolele nu au disparut.

CONCLUZII

RECOMANDARI

Stabilirea prin planul de urbanism general, a zonelor rezidentiale in raport cu extinderea orasului pe axa sudica si vestica, precum si in raport cu structura populatiei si cerintele viitoare ale populatiei de locuit ale acesteia.

Se impune executarea lucrarilor de canalizare a scurgerilor, redimensionarea si mentinerea permanenta a capacitatii de transport a acestora.

Gasirea unor solutii pentru decongestionarea traficului, mai ales in zona centrala si nu numai. Caci daca ca lungime a strazilor, municipiul Tulcea este dotat satisfacator, cu deosebire in zonele de locuinte pe loturi si deocamdata in zonele industriale. In zonele de locuinte (in blocuri) exista un deficit destul de marcat. Procesul de faramitare a unitatilor industriale indica o nevoie sporita, in perspectiva, de noi cai de acces.

Ca suprafata a strazilor municipiul Tulcea prezinta lipsuri substantiale atat in zona de locuinte in blocuri si in perspectiva in zonele industriale. Aceste lipsuri de suprafata carosabila se datoreaza atat proiectarii la limita a zonelor respective cat si indeosebi lipsei acute a spatiilor de parcare-garare, care se desfasoara cu deosebire pe carosabil.

Realizarea unei baze de date corecte cu privire la starea terenului municipiului referitor la zonele de risc pentru constructii;

Elaborarea cat mai rapida a planului urbanistic general, caci cel existent este depasit;

Realizarea planurilor de urbanism (P.U.Z) aflate in extravilan si care urmeaza sa fie introduse in intravilan in scopul realizarii de locuinte;

Stimularea infiintarii unor ramuri noi,mai ales de acum cand combinatele sunt inchise, prin politici locale incurajatoare;

Amenajarea zonelor de agrement si continuarea amenajarii obiectivelor turistice cu caracter cultural;

Controlul, diminuarea si eliminarea poluarii apelor de suprafata datorita capacitatilor insuficiente de preepurare sau statiilor de preepurare cu tehnologii ineficiente la nivelul agentilor economici industriali din municipiul Tulcea care evacueaza apele uzate in reteua de canalizare municipala;

relizarea HARTII ZONELOR DE RISC MAJOR Dar aceasta va mai dura pana la 10- 20 de ani spun unii, pentru ca acumularea acestor informatii este extrem de dificila si foarte meticuloasa, pentru ca in functie de datele obtinute se vor impune noi norme dupa care sa se construiasca imobile cat mai rezistente la cutremure.

Se impune reconsiderarea protectiei obiectivelor social-economice de pe teritoriul municipiului pe baza unor studii complexe care sa includa schimbarile morfologice din oras si din Delta si elaborarea unui program unitar de gospodarire a apelor si protectie, cu identificarea surselor financiare pentru aplicarea acestuia.

Principalele directii in constructia de locuinte ar putea fi:

modernizarea si reabilitarea fondului existent in parteneriat cu asociatiile de locatari;

accent preponderent pe constructia de locuinte individuale sau duplex;

realizarea de locuinte cu inaltimi mici in continuare de 2- 3 etaje;

realizarea de locuinte sociale pentru familiile cu venituri mici;

achizitionarea unor imobile degradate, reparatia si repartizarea lor pentru rezolvarea problemelor sociale ale persoanelor defavorizate;

Programe si proiecte

Program de monitorizare a calitatii aerului la principalele surse cu potential ridicat de poluare (Platforma Tulcea Vest) si a apei: Asigurarea conditiilor optime de calitate a aerului si apei pentru populatia municipiului (Platforma Tulcea Vest) Tulcea.

Reamenajarea Pietei civice, proiect inceput in 2007 si se doreste a fi finalizat in 2009. Acest proiect, cel putin pe hartie arata bine. Reamplasarea oglinzilor de apa si compartimentare spatiului prin configurarea a trei terase pietonale clare si controlate de acces in piata: din strada Babadag spre strada Pacii, accesul pe directia magazinului Winmark si statuia Mircea cel Batran. Revigorarea spatiilor verzi, reabilitarea fatadelor cladirilor adiacente, refacerea sistematizarii pe verticala pentru eliminarea stagnarii apelor pluviale si refacerea pavimentului, etc.

Ecologizarea lacului Ciuperca, proiect inceput la data de 10.12. 2007 si se doreste a fi finalizat in vara anului 2009. Lucrarile constau in desecarea si curatare acestuia, amenajarea spatiului verde si a plajei.

Foto nr.27 Asa va arata Piata Civica

Foto nr. 28 Deocamdata santier

ANEXE 1

BIBLIOGRAFIE

Barnea I, Stefanescu St.,"Bizantini, romani, bulgari la Dunarea de Jos - Din istoria Dobrogei", vol. III, editura Academiei R.S.Romania, Bucuresti, 1971

Bratescu, Gheorghe "Tulcea, schita urbanistica", din Analele Dobrogei, Anul IX, Cernauti, 1928.

Bratescu, Gheorghe, "Pamantul Dobrogei", vol.jub." Dobrogea", Analele Dobrogei Anul IX, Cernauti, 1928.

Bratescu, Gheorghe "Populatia Dobrogei", vol.jub." Dobrogea", Analele Dobrogei Anul IX, Cernauti, 1928

Cucu V, "Orasele Romaniei", editura Stiintifica, Bucuresti, 1970

Cucu V, "Sistematizarea teritoriului si localitatilor din Romania", editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1977

Cotet Petre, Popovici Ioan, Gavrila Simion, "Tulcea, Ghid turistic", Editura Sport-turism, Bucuresti, 1975.

Cotet Petre, Popovici Ioan, "Judetele patriei", editura Academiei R.S.Romania, Bucuresti, 1972

Coord. Posea Grigore, "Enciclopedia geografica si a Romaniei", editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982

Ghica D., Rizescu M., Borcia I.S., Grecu B., Bazacliu O., Popescu E., Popa M. (2002)." Baza de date seismice pentru cutremurele din Romania", Volum special "Sesiunea Stiintifica MENER 2002", 21-22 noiembrie 2002, p. 235-240

Gheata Anca, "Toponimie si geografie istorica in Dobrogea istorica si moderna", in memoriile sectiei de stiinte istorice a Academiei R.S.R, seria IV,tomul V, 1980

Horia C. Matei, "Istoria Romaniei in date", editura Enciclopedica romana, Bucuresti, 1971

Ionica Soare, "Spatiul dunarean fluvio-maritim.Studiu de geografie umana si economica" editura NŽErgo,Galati 2004

Manucu Gheorghe Adamesteanu," Raport asupra locuirii medievale timpurii a cetatii Aegyssus", in Peuce XI, Institutul de Cercetari Eco- Muzeale Tulcea, 1995

Marinov Mihai, Date preliminare asupra ornito faunei lacului Zaghen, in rev. ,,Peuce', III, Tulcea, 1973

Munteanu Aurel, "Tulcea, mic indreptar turistic", editura Sport-turism, Bucuresti, 1975.

M.D. Ionescu, "Dobrogea in pragul veacului al-XX-lea", editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1904

Parvan V., "Inceputurile vietii romane la gurile Dunarii", ed. aII-a, ingrijita si adnotata de Radu Vulpe, editura Stiintifica, Bucuresti,1974

Postelnicu Valentina, "Tulcea de alta data", editura Harvia, Tulcea, 2005

Popovici I., "Podisul Dobrogei si Delta Dunarii, natura, om, economie," editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984

Radulescu Adrian, Bitoleanu I," Istoria romanilor dintre Dunare si mare - Dobrogea", editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979

Radulescu Adrian si Bitoleanu Ion , "Istoria romanilor dintre Dunare si mare - Dobrogea", editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985

Raileanu Gr., Pauliuc S., , "Geologie generala", Ed.Tehnica, Bucuresti. 1969

Rezeanu Paul, "Istoricul a doua monumente din Tulcea: Independentei si al primului monument al lui Mircea cel Batran", in Peuce, nr.6, Muzeul Delta Dunarii,1977

Tudor Voicu, B. Cotovu, Monografia orasului Tulcea- trecut, present si viitorul sau", 1925

Tufescu V., "Romania, natura - om - economie", editura Stiintifica, Bucuresti, 1974

Tufescu V., "Monografia judetului Tulcea", Edit. sport-turism, Bucuresti, 1980

Date obtinute de la Directia Judeteana de Statistica Tulcea

Date obtinute de la Directia Arhivelor Nationale- Directia judeteana Tulcea

Planul Urbanistic General al Municipiului Tulcea 1995

Agenda locala 21, 2006

Anuarul Statistic al Romaniei , editiile 1995- 2002- 2007 Institutul National de Statistica

https://www.aeroportul-tulcea.ro/