LACURILE TERREI
Tipuri principale de lacuri: lacuri tectonice, lacuri vulcanice, lacuri glaciare, lacuri carstice, lacuri de baraj prin surpare si alunecare, lacuri in depresiuni eoliene, lacuri de la tarmul marilor si oceanelor-lagunele si limanele marine, lacuri de origine flviatila,alte tipuri de lacuri formate pe cale naturala: lacuri in interiorul atolilor de corali, lacuri formate in urma impactului meteoritilor pe scoarta terestra, lacuri in depresiuni rezultate prin incendierea zacamintelor de carbuni, lacuri de baraj construite de castori si lacuri antropice.
Lacuri carstice
In tara noastra, pe langa lacurile instalate in mine de sare parasite de la Ocna Sibiului, Ocna Muresului, Ocna Dejului, Ocna Sugatag, Turda, Cojocna, Telega, Slanic Prahova, se gasesc si lacuri situate in depresiuni naturale. Cel mai tipic exemplu de lac format pe cale naturala pe un masiv de sare este lacul Ursu de la Sovata. Trebuie sa facem mentiunea, insa, ca adancimea mare a acestui lac de 18,5 m se datoreaza unei prabusiri de teren.
In masivele de sare procesul carstic se dezvolta intr-un mod deosebit. Aici vom intalni acele doline tipice calcarului, cu un sifon de scurgere subterana. Pe sare, procesul de dizolvare se produce indeosebi la zona de contact dintre formatiunea acoperitoare, de obicei breccia sarii, si masivul de sare propriu-zis. Depresiunile care se formeaza la suprafata, nu au adancimi mari, iar versantii sunt putini inclinati.
Din multiplele forme carstice, dolinele si poliile reprezinta depresiunile in care se formeaza frecvent lacuri cu regim temporar sau permanent. La acestea se mai adauga pesterile in care adeseori intalnim lacuri- evident subterane-, dar de mica extindere si adancime.
In tara noastra un lac carstic tipic, care are apa in permanenta este lacul Ighiu din masivul Trascau- Muntii Apuseni. Situat intr-o dolina la obarsia paraului Ighiu, afluent al Ampoiului, are o suprafata de 5,26 ha si o adancime maxima de 9 m.
LACUL URSU
R.S.:Romania
Suprafata: 4 ha
Adancimea maxima: 18,4 m
Originea depresiunii: carstosalina
Din documentele istorice rezulta ca in 1875 s-au produs la Sovata in zona deluroasa estetica a depresiunii Transilvaniei prabusiri si alunecari de material care au condusla individualizarea unei depresiuni in care apele paraielor Toplita si Auriu au format lacul Ursu. Alunecarea si prabusirea depozitelor de panta sunt strans legate de prezenta masivului ce sare care s-a dizolvat si care au contribuit dupa fomarea lacului la salinizarea apei. Numai dupa 4 ani, adica in 1879, se mentioneaza deja fenomenul de heliotermie, atat de caracteristic si util functiei balneoterapeutice a lacului.
Lacul Ursu primeste o cantitate de apa dulce din paraiele mentionate, formandu-se un strat la suprafata ce nu se amesteca cu apa sarata. Apa dulce se scurge mai departe in lacul Alunis. Din Lacul Rosu situat la numai cca. 40 m distanta, Ursu primeste apa sarata, intrucat pe malul lui se gaseste un afloriment de sare.
Salinitatea apei este intre 10- 15 g/l la suprafata, pe cca. 2 m, dupa care urmeaza o crestere brusca intre 2 si 3 m adancime, la 240 g/l, iar de aici si pana la fund valorile oscileaza intre 250- 290 g/l si chiar 300 g/l. Temperatura inregistreaza un salt intre 1,5- 2,5 m adancime ce poate ajunge in lunile de vara la 32- 34oC fata de suprafata, unde este mai scazuta. De la 5- 6 m, temperatura se mentine in ecartul de 21- 26oC tot timpul anului - valori destul de ridicate dar explicabile daca avem in vedere salinitatea si desitatea apei.
Apa si namolul lacului Ursu sunt recomandate in tratamentul bolilor ginecologice. Aici, la Sovata, se fac bai calde de namol si apa tot timpul anului, iar stratul de apa helioterm, cu temperaturi mai ridicate, da posibilitatea prelungirii sezonului cu balneatie in aer liber.
Pe langa lacul Ursu, la Sovata se mai gasesc cateva lacuri sarate, dintre care lacul Negru instalat intr-o mina de sare prabusita este folosit la bai calde si reci, fiind prevazut cu instalatii proprii.
Lacurile de la Sovata, dealurile bine impadurite creeaza cadrul natural si potentialul balneologic pentru o statiune al carui renume a depasit granitele tarii.
