Daca se urmareste repartitia presiunii atmosferice intr-un anticiclon, se observa ca aceasta scade radiar dinspre centru spre periferie. Diferenta de presiune dintre doua puncte, calculata in milimetri sau milibari se numeste Gradient baric sau gradient de presiune. Gradientul baric este intotdeauna perpendicular pe izobare si este orientat dinspre presiuea ridicata spre cea mai coborata. Astfel, cu cat izobarele sunt mai dese cu atat granientul va fi mai mare, marcad salturi bruste ale presiunii si cu cat distanta dintreizobare va fi mai mare, gradientul baric va fi mai mic, iar schimbarile din campul presiunii vor fi mai lente.
Intr-un ciclon presiunea aerului va scadea spre centrul sau si va creste catre exterior. Vanturile de pe glob nu sunt altceva, deci, decat miscari ale aerului provocate de diferentele de presiune mai inalta spre cele cu presiune mai joasa si cu cat gradientii barici vor fi mai mari vanturile vor avea o intnsitate mai mare in timp ce gradienti barici mici vor genera vanturi mai slabe.
Daca Pamantul n-ar avea o miscare de rotatie diurna atunci vantul ar urma gradientului baric. Dar, datorita acestei miscari, in scurgerea aerului intervine forta de abatere. Forta gradientului baric si forta de abatere (Coriolis) ajung repede in echilibru, iar vantul se va deplasa nu perpendicular pe izobare, ci treptat va avea o directie paralela cu izobarele. Acest vant ideal, aflat in echilibru fata de cele doua forte poarta numele de vant geostrofic in cazul in care izobarele sunt linii drepte si paralele.
