Lucrul cu Internet Mail
Inainte de a incepe sa lucrezi cu programul Internet Mail, trebuie sa realizezi anumite operatii de configurare, asa cum se vede mai jos (vezi options->server):
Practic, trebuie sa precizezi care este adresa ta de e-mail (cea pe care vei primi mesajele), precum si numele de cont si parola pentru conectarea la serverul tau e-mail; pe acestea le-ai primit de la furnizorul de servicii Internet (campurile --POP3 Account si Password). Numele sau codul IP al serverelor prin care trimiti, respectiv primesti mesajele e-mail, sunt precizate la outgoing Mail (SMTP), respectiv incoming Mail (POP3). De obicei ele sunt doua grupuri de numere identice sau doua grupuri de numere identice (de exemplu, mail.cybernet.ro).
Anumite operatii de configurare pentru trimiterea mesajelor pot fi facute alegand optiunea "send ", ca in figura urmatoare. Astfel, de exemplu, poti opta pentru trimiterea mesajelor in format HTML, ceea ce va permite o formatare mai buna a textelor, sau includerea unor legaturi. Totusi, va trebui sa-I avertizezi pe cel ce-ti va citi scrisoarea in legatura cu optiunea ta, pentru ca el sa fie pregatit sa vizualizeze textul scrisorii in acest format. In mod prestabilit formatul scrisorii este Plain text (text simplu, obisnuit).
Trimiterea de mesaje si fisiere
Adresa destinatarului scrisorii tale va aparea in campul cu numele To:, dupa ce ai selectat opiiunea New message. Va aparea si un camp cu numele cc : (Carbon copy= copie la indigo) unde vei scrie alte adrese, daca vrei ca scrisoare ta sa poata fi citita si de alte persoane. O descriere scurta a continutului scrisorii va fi data in campul subiect, iar continutul propriu-zis va fi scris in spatiul mai mare, rezervat special. Din meniul options poti stabili o semnatura, pe care, cu Insert signature o poti atasa scrisorilor pe care le trimiti, de regula la sfarsitul textului scrisorii. Semnatura poate fi folosita pentru trimiterea de informatii suplimentare despre tine, institutia in care inveti sau lucrezi, organizatia din care faci parte, adresa ta reala e-mail, adresa paginii tale Web (daca ai).
Daca primele programe e-mail nu puteau transmite decat text, programele mai noi (inclusiv Internet Mail pot lucra si cu caractere speciale, sub forma unor pachete de informatii binare, sau ca imagini, programe sau documente pentru editoare de texte. In acest scop, se va folosi optiunea Insert file (numita adesea Attachment si va fi precizat fisierul care se trimite.
De exemplu, in figura de mai jos, subsemnatul a trimis o scrisoare simpla la adresa mionescu@cybernet.ro, atasand atat o semnatura, Cat si un fisier.
De asemenea, s-a stabilit si prioritatea maxima (exista trei niveluri de prioritate) pentru acest mesaj, lucru care va fi evidentiat cand va ajunge la destinatie.
Am spus ca scrisoarea este trimisa la adresa mionescu@cybernet.ro, dar, totusi, in campul subject apare scris pur si simplu Mihai Tonescu, nume care sa recunoastem -este mult mai simplu, mai clar si mai usor de retinut. Practic, s-a folosit posibilitatea de a asocia (intr-o agenda de adrese Address book) fiecarei adrese un alias, care reprezinta un nume mai usor de retinut.
Selectarea unui alias din agenda de adrese se face executand un clic pe pictograma ce insoteste unul din campurile To: si cc:.
Astfel, cand am trimis aceasta scrisoare, am folosit o agenda de adrese pe care o creasem mai inainte, dupa modelul din figura urmatoare (se ajunge aici actionand butonul Properties).
Unii programatori au dezvoltat programe care pot transforma un fisier binar intr-un text simplu, ce poate fi trimis apoi via e-mail, prin incorporarea sa chiar in cadrul textului propriuzis al scrisorii. Apoi, cel care va primi scrisoarea va decodifica textul obtinand fisierul binar initial. Metoda functioneaza bine, insa este destul de greoaie, iar expeditorii si destinatarii nu sunt intotdeauna programatori sau experti in lucrul cu calculatorul, ci doar simpli utilizatori.
Exemple de codificari de acest gen sunt: Uuencode (decodificarea se face cu Uudecode), BinHex si Mime.
Codificarea, respectiv decodificarea unor astfel de fisiere - pe baza acestor programe-se realizeaza automat in cazul programelor e-mail mai noi.
In figura urmatoare, care ilustreaza cele spuse de mine mai inainte, se mai observa un lucru interesant: faptul ca adresele e-mail sunt subliniate. Acelasi lucru se intampla si cu adresele Web, iar un clic pe ele va avea ca rezultat lansarea programului de explorare (Internet Explorerj, deci te va duce direct in Internet.
Conectarea la furnizorul Internet
De fapt, la expediere, mesajele sunt depuse pentru moment intr-un recipient numit outbox, iar la destinatar, in recipientul Inbox. Transmiterea lor propriu-zisa in Internet, prin intermediul firmei furnizoare de servicii Internet, se realizeaza imediat in cazul in care conexiunea este directa, sau mai lent, in cazul conectarii printr-un apel telefonic. Pentru realizarea transmisiei, in ambele cazuri va trebui sa actionezi butonul Send and Receive.
Dupa realizarea unei conexiuni PPP obisnuite, va aparea o fereastra care va indica faptul ca este verificata cutia postala si are loc un schimb de mesaje intre calculatorul tau si serverul furnizorului Internet.
Mesajele primite pot fi puse in recipiente separate, create dupa anumite criterii (subiect, adresa expeditorului etc.), din optiunea File->Folders.
De pilda, in cazul meu, am creat trei recipiente: Cassini-Romania, Mihai lonescu si Profesorii de informatica, in functie de adresa de la care vin mesajele. In afara acestora, exista patru recipiente standard, si anume:
Inbox- mesajele primite, care nu sunt redirectionate catre alte recipiente;
Outbox- mesajele ce urmeaza a fi trimise;
Sent Items- mesajele trimise;
Deleted Items - mesajele sterse, fie ca acestea sunt primite, trimise sau sterse inainte de a fi trimise (ca te-ai razgandit).
Mesajele se sterg (logic) cu ajutorul butonului Delete, ele fiind mutate in recipientul Deleted ttems, de unde pot fi sterse definitiv.
Liste e-mail
Sa presupunem ca ai de trimis mesaje pe o anumita tema, periodic, unui grup de prieteni din toata tara, care au acces la e-mail. Este destul de complicat ca de fiecare data sa le scrii adresele tuturor (la To: sau cc:), chiar daca folosesti si o agenda de adrese. Programatorii de sisteme e-mail si-au pus si ei aceasta problema, rezultatul muncii lor fiind asa-zisele liste e-mail (sau liste de discutie cu adrese). Astfel, pe un server se simuleaza existenta unui utilizator, avand o anumita adresa, care este a tuturor, in sensul ca oricine se poate folosi de ea, dar, care practic nu e a nimanui.
Astfel, de exemplu, lprofi@list.sfos.ro este o adresa a profesorilor de infor-matica din Romania. Oricine poate trimite o scrisoare pe aceasta adresa. In plus, orice scri-soare primita pe aceasta adresa este apoi trimisa la toti profesorii de informatica din tara care sunt inscrisi in lista acestor profesori, atasata adresei. Asadar, lprofi este o lista e-mail.
In general, o lista de discutie consta dintr-o astfel de adresa care serveste drept "reflector " pentru scrisorile primite de ea. Daca vreau sa scriu tuturor profesorilor de informatica inscrisi in lista lprofi, voi expedia mesajul doar la adresa lprofi@list.sfos.ro.