Pana la urma ,aztecii au gasit refugiu intr-o zona lagu- nara,mlastinoasa,un teritoriu pe care nu-l revendica nimeni,unde si-au intemeiat propria lor capitala,Tenochtitlan-"Piatra Cactusului",actualul Ciudad de Mexico
(in jurul anului 1325).O data cu edificarea capitalei lor,pe locul in care legenda spune ca aztecii au vazut un vultur devorand un sarpe,aztecii au inceput sa se dezvolte,devenind un popor important din punct de vedere cultural si economic.
Prin aliante tradare si cuceriri,in timpul secolului al XV-lea si la inceputul seco -
Lului al XVI-lea,aztecii au obtinut hegemonia asupra tinuturilor Huastec,spre sud asupra cetatiilor Mixtec si Zapotec si au ajuns chiar pana in Guatemala.Ei au sub-jugat popoarele din munti,prin atacuri sangeroase,dar intermitente.Mai tarziu, membrii tribului Tlaxcala s-au aliat cu spaniolii si s-au intors impotriva azteciilor. Venirea spaniolilor in America de Sud a insemnat sfarsitul civilizatiei aztece.
Prin absorbirea elementelor culturale ale popoarelor cucerite de ei,aztecii au cladit o civilizatie care atinsese apogeul la jumatatea mileniului al doilea al erei noastre,o civilizatie fundamentata pe mostenirea toltecilor si a poporului Mixteca-
Puebla .Aztecii atinsesera un grad foarte inalt de specializare in inginerie,arta, arhitectura,matematica si astronomie.Conform calendarului aztec,anul avea
260 de zile si existau cicluri de cate 52 de ani.Este remarcabila indemanarea azteciilor in arta sculpturii,a prelucrarii metalului,in muzica si pictura,Agricul - tura lor era foarte avansata,si de asemenea comertul.Aveau o organizare politica si sociala care se traducea in existenta castelor - nobilime,preoti,soldati si negustori.
2
Preotii constituiau o forta religioasa si politica redutabila.Armata azteciilor era numeroasa si puternica.Prizonierii de razboi erau ucisi in cadrul unor ceremonii de sacrificii umane,pentru a-i multumi pe zeii sangerosi ai aztecilor,in special pe
Huitzilopochtli,zeul razboiului.
SACRIFICIILE UMANE
Toate popoarele antice aduceau sacrificii zeilor,inca din cele mai vechi timpuri. Insa la azteci,aceste ritualuri au luat proportii extraordinare.Cronicarii spanioli care au scis despre azteci relateaza,bazandu-se pe spusele conchistadorilor ca poporul acesta sacrifica in fiecare an,in medie,20 000 de vieti omenesti.Numai pentru a obtine ajutorul zeilor in lupta impotriva armatei de conchistadori-care numara doar 600 de soldati-aztecii au sacrificat 15 000 de oameni.
Sacrificiile erau practicate pentru a imbuna zeii in diferite ocazii:o victorie militara,o sarbatoare religioasa,o inmormantare,o incoronare;existau si sacrificii zilnice,menite sa asigure continuarea mersului cosmic al lumii.Cum in fiecare noapte incepea lupta soarelui impotriva lunii si a stelelor,puterile zeului Huitzilopochtli trebuia sa fie intretinute oferindu-i-se ca hrana sange omenesc.
Sacrificiile pot fi considerate totodata o reprezentare simbolica a luptei mitice intre Huitzilopochtli si sora sa,Coyolxauqui.In orice caz insa,cercetariile arheologice au dovedit ca,sub imperiul credintelor religioase,aztecii au fost poporul care a practicat sacrificarea vietilor omenesti la un nivel rar intalnit,in comparatie cu toate culturile lumii,in toate epocile istoriei.
Pentru a obtine favoruri divine,sacrificiile luau diverse forme,fiecare asoci-ata unui anumit zeu.Cel mai raspandit era ritualul in care victima era imobilizata si,vie fiind,i se smulgea inima din piept.Preotii sacrificatori,numiti CHACHALMECAS,sfartecau in bucati inima si o consumau,iar cu sangele victi - mei stropeau templul si manjeau gurile statuilor zeului.Daca victima acestui sacri-ficiu era un prizonier,trupul ii apartinea razboinicului care il capturase.Acesta taia corpul in bucati si apoi,dupa ce le pregatea cu fiertura de porumb,le oferea priete-nilor.Printr-un bizar proces de transfer ritual,intalnit si la triburile salbatice din alte parti ale lumii,se considera ca invinsul ajunge sa faca parte din fiinta invinga - torului,si de aceea razboinicul aztec nu manca el insusi din carnea prizonierului sau ucis.
