Etimologia cuvantului "Atlantida "
Pentru a stabili etimologia acestui cuvant pornim de la Antilia care reprezinta ultimul vestigiu al Atlantidei. Exista motive temeinice pentru a se crede ca aceasta mai exista la inceputul secolului al XIV-lea, situandu-se in mijlocul "Marii occidentale " la paralela 28.
Antilia e o portiune a Atlantidei, scapata ca printr-un miracol de cataclismul de acum douasprezece milenii, ca sa dispara si ea pentru totdeauna pe la anul 1550.
Etimologia insulei Antilia este inca si mai curioasa. La baza acesteia sta forma "ante-ilia ", adica insula din fata, deci pamant necunoscut, sau insula dinainte, adica cea mai veche, cu alte cuvinte Atlantida!
Coordonatele Atlantidei
Atlantida se presupune ca a existat "in centrul lumii ".
Studiind diferite harti vechi s-a ajuns la concluzia ca Antarctica este Atlantida deoarece aceasta neacoperita de gheata seamana izbitor cu harta lumii vazuta din Antarctica. Aici ea pare a fi buricul pamantului inconjurata de toate celelalte continente. Vazuta din Antarctica lumea are doar un ocean, "adevaratul acean ", exact cum spunea Platon.
Harta Atlantidei
(1665)
Insa pentru identificarea Atlantidei mai erau doua obstacole de trecut si anume faptul ca Antarctica era inghetata de milioane de ani si catastrofa care ar fi putut distruge un continent intr-o zi si-o noapte.
O harta a Americii de Nord in timpul Epocii Glaciare arata ca pe multe insule din nordul indepartat nu a existat nici urma de gheata. Cum era posibil?
Polul Nord de-a lungul a 80 000 de ani a avut trei pozitii diferite si anume in Yukon, Marea Groenlandei si Golful Hudson. In urma cu 80 000 de ani, Polul Nord s-a deplasat de la districtul Yukon catre Marea Groenlandei, apoi, in urma cu 50 000 de ani, de la Marea Groenlandei catre Golful Hudson, si, in urma cu 12-17 000 de ani, de la Golful Hudson catre pozitia actuala. Cu alte cuvinte, cea mai recenta deplasare a invelisului a inceput in anul 15 000 i.e.n. si s-a incheiat in 10 000 i.e.n.
Comparatie intre imaginea actala a Antarcticii si harta Atlantidei (1665)
Aceste deplasari ale Polului Nord nu s-au petrecut pe nesimtite si, cel putin din punct de vedere al oamenilor de atunci, aceasta deplasare de la Golful Hudson catre pozitia actuala probabil ca a avut efect de soc, unele cataclismice, cum ar fi deplasarea invelisului scoartei din zona La Brea, California din 11 000 i.e.n., in urma careia, pe parcursul a 25 de ani, au disparut zeci de specii.
In sprijinul acestei teorii este si faptul ca, in Antarctica, gheata era mai groasa in zonele unde ningea mai putin, ceea ce parea a fi absurd, odata ce zapada se transforma in gheata. La fel de ciudat era faptul ca gheata mai subtire se gasea in zonele in care ningea mai abundent. Explicatia era ca zonele cu gheata groasa dainuiau in Cercul Antarctic cu mii de ani inainte de zonele cu gheata subtire. Cu alte cuvinte, Antarctica se deplasase, iar partea situata in afara Cercului Antarctic este acum localizata in interiorul acestuia.
Proiectie a globului pamantesc cu Antarctica in mijloc
Populatia Atlantidei
Acest continent se presupune ca a fost populat de hiperboreeni deoarece dupa cum stim, Polul Nord era in timpurile preistorice mai cald decat astazi datorita faptului ca planeza noastra se invartea, inainte de potop, in jurul unei axe situate perpendicular pe planul elipsei circumsolare, ceea ce facea ca pe atunci anotimpurile sa fie inexistente. Este stabilit cu precizie faptul ca Suedia si Norvegia au cunoscut o vegetatie de tip tropical, care constituie explicatia existentei astazi in aceste tari a ambrei galbene fosilizate, de origine rasinoasa, care se gaseste pe tarmurile Marii Baltice.
Se presupune ca hiperboreenii erau foarte inalti, cu pielea alba si avand, printre alte caracteristici, ochi mari, albastrii si limpezi si parul blond deschis. Este de asemenea posibil ca sangele acestora sa nu fi fost rosu si sa fi avut o culoare apropiata de albastru din cauza continutului bogat in gaz carbonic.
Este posibil ca locuitorii Atlantidei sa fi avut un al treilea ochi. Pentru initiati, al treilea ochi, situat in principiu in mijlocul fruntii, este un organ misterios, apt de a percepe ceea ce e subtil pentru simturile noastre grosolane. Inseamna ti ochiul imaginatiei si al visului, caci intors spre interior, pare sa actioneze asupra universului intim.
Pentru biolog, este glanda pineala sau epifiza, de marimea unei nucsoare, asezata in mijlocul creierului si care nu poate sa serveasca la mare lucru caci se calcifiaza la varsta adulta.
Probabil ca ea comanda un simt necunoscut care trebuie sa aiba o stransa legatura cu instinctul.
Cu cat vertebrele urca pe scara evolutiei, cu atat acest ochi devine o glanda, pierzand fibrele sale nervoase care il legau de creier.
Invers, ea capata o inervasie exceptionala venind de la sistemul simpatic si mai ales de la lobul cervical superior care primeste excitatiile sale de la ochi. In acest sens este un analizator de gradul doi.
Epifiza actioneaza emitand o substanta hormonala asupra glandelor genitale si aceasta pare sa franeze sistemul sexual. Poate din aceasta cauza initiatul, dotat cu al treilea ochi, se detaseaza de placerile corpului in beneficiul exercitiilor spirituale.
Faptul ca epifiza pierde, odata cu varsta, calitatile sale de ochi intors spre unoiversul interior, ne face sa credem despre copil ca este psihologic, mai bine inzestrat decat adultul pentru a percepe manifestarile elementului ocult si chiar pentru a deveni medium si vizionar.
Totul se petrece ca si cum inteligenta sa, abia trezita, ar gasi o compensatie intr-un instinct ultra sensibil.
Civilizatia Atlantidei
Civilizatia Atlantidei avea un nivel spiritual si tehnologic mult mai avansat ca al nostru. Acest lucru este dovedit de vestigiile gasite si scrierile despre acestia.
Ca de exemplu atlantii descoperisera secretul captarii energiei solare pe care o concentrau asupra unei pietre "cu proprietati magnetice ", incat ea emitea mai multa energie decat primea.
Aceasta energie -pe care noi o vom numi in zilele noastre produs al dezintegrarii atomice-era distribuita in diferite circuite de utilizare: industrie, transporturi, menaj, asa cum servesc astazi undele pentru a ghida unele vehicule.
Marea piatra atomica era asezata intr-o constructie in forma de dom, prevazuta cu panouri culisante, ca la observatoarele astronomice. Stralucirea sa se putea exercita in toate directiile: "Radiatiile ce se propagau erau invizibile, dar actionau asupra pietrelor, suport al fortei care furniza energie motrica avioanelor, vehiculelor de placere, circuland aproape de Terra si navelor mergand pe sub apa. "
Schita a domului cu apect de piramida si in varf piatra atomica
(Webshots, Aqueos Atlantis)
Piatra cu energie solara era un cristal mare, cilindric pentru a capta energia si a o retine in mijlocul cilindrului. Astfel de pietre au fost descoperite le Zucatan in 1933.
Este posibil ca folosirea nesabuita a energiei atomice sa fi provocat dezintegrari neprevazute in natura inconjuratoare. In final poate acest lucru a fost cauza directa a calei de-a doua distrugeri a Atlantidei.
