Pe longitudine, Asia este asezata intre 26° longitudine vestica in capul Baba din Anatolia si 169°40“ longitudine estica in capul Dejnev din Peninsula Ciucilor(apartine Rusiei). Distantele dintre punctele extreme sunt de circa 7 800 km de la nord la sud si de circa 10 000 km de la vest la est.
Asia este inconjurata din trei parti de apele oceanului planetar, in nord-vest limita fiind oarecum conventionala pe linia Muntilor Urali, fluviul Ural, Marea Caspica. Muntii Caucaz reprezinta limita care o separa de Europa si cu care formeaza o singura masa de uscat numita Eurasia. Pana in 1869 Asia era legata prin istmul Suez de Africa, dand unitate deplina Lumii Vechi.
In nord, Asia este scaldata de apele marilor componente Oceanului Arctic- marile Kara, Laptev, Siberiei de Est, Ciucilor, in est de apele Oceanului Pacific- marile Bering, Ohotsk, Japoniei, Chinei de Est si Chinei de Sud, in sud-est de marile care fac legatura dintre oceanele Pacific si Indian- marile Timor, Arafura si Banda, iar in sud de Oceanul Indian-prin Marea Arabiei, Golful Persic, Golful Aden si Marea Rosie. In vest, pe o scurta portiune este scaldata de apele marilor Mediterana, Egee, Marmara si Marea Neagra.
3. Relieful.
Asia are un relief in general inalt, avand punctul cel mai inalt de pe Terra in varful Chomolungma-8 848 m din masivul Everest al Muntilor Himalaya, dar si punctul cel mai coborat al scoartei terestre, in zona Marii Moarte, cu -395m sub oceanul planetar. Podisurile sunt unitatea de relief cea mai raspandita(44,6% din suprafata Asiei), muntii detin 29,2%, iar campiile reprezinta 26,2% din intreaga suprafata.
Distributia acestor unitati este legata de evolutia geologica a Asiei. Unitatile de podis si partial cele de campie sunt legate de scuturile(platformele) precambriene care in timp au fost sudate intre ele prin intermediul orogenezelor, din Paleozoic(caledonice si hercinice) si Mezozoic, dar mai ales a celor tertiare, sincrone cu cele alpine din Europa. In urma acestor ultime miscari orogenice a rezultat unul din cele mai lungi sisteme muntoase de pe Terra, care porneste din sudul Marii Negre si tine pana in arhipelagul indonezian. Orogeneza tertiara a unit platformele precambriene din nord, siberiana si chineza, completate cu formatiuni mai noi(paleozoice si mezozoice), cu cele din sud, platformele araba si indiana(desprinse din vechiul continent Gondwana). Sistemul muntos de varsta t
ertiara, cu inaltimile cele mai mari in partea sa centrala(Muntii Himalaya si Karakorum), prezinta trei noduri orografice puternice in care se intalnesc si din care pornesc lanturi muntoase ce cuprind intre ele vechi structuri de platforma, azi podisuri cu dimensiuni considerabile. Astfel, in vestul continentului se afla nodul orografic al Armeniei in care se intalnesc lanturile muntoase ale Muntilor Pontici, Taurus si Antitaurus, ce inchid intre ele Podisul Anatoliei. Din nodul orografic al Armeniei pornesc spre sud-est pe de o parte Muntii Zagros, continuati de Muntii Makran si Suleiman, iar pe de alta parte Muntii Elburs, continuati de Muntii Kopet Dag si Hindukush. Intre aceste doua lanturi muntoase se afla podisul intins arid al Iranului. Din Pamir se desprind spre sud-est lanturile muntilor Karakorum si Himalaya, iar spre est lanturile muntilor Kun Lun, Altin Tag si Nan San.Aceste doua impresionante lanturi montane inchid intre ele cel mai mare si cel mai inalt podis de pe Glob- Tibetul. In sud-estul acestui podis apare al treilea nod orografic din care se desprind Muntii Arakan Yoma si Cordiliera Anamitica, care strabat peninsula Indochina si cuprind intre ele, in Thailanda si Laos, o zona de platouri. In continuare, acest sistem muntos urias pornit de la tarmul marii Negre se desfasoara in arhipelagul indonezian si filipinez. Acest sector, continuat spre nord de muntii din arhipelagul japonez, peninsula Kamceatka si Extremul Orient rus, cuprinde unii din cei mai tineri munti din Asia, si cunoaste o intensa activitate vulcanica si seismica, fiind situat in arealul « Cercului de Foc al Pacificului ».
