Dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial,situatia economica a Italiei era deosebit de complicata:mii de intreprinderi si majoritatea statiilor electrice nu functionau,lipsea materie prima,a fost distrus transportul feroviar etc.Economia ei aproape in intregime depindea de materia prima straina.Italia nu avea flota comerciala,aceasta fiind una din cele mai complicate probleme cu care se confrunta tara.In Italia imediat postbelica,a fost inregistrata cea mai inalta rata a inflatiei in comparatie cu celelalte state ale Europei Occidentale: preturile au crescut de peste 400 sute de ori,existau milioane de someri ,nivelul de viata al oamenilor de rind a scazut simtitor fata de indicele anului 1939.
In aceste conditii neprielnice ,pentru a scoate tara din impas,se impunea stringent infaptuirea unor reforme social-economice radicale. Din reprezentantii Miscarii de Rezistenta este creat un govern in frunte cu F. Parri.In componenta lui au intrat comunisti,radicali,socialisti,crestin-democrati,liberali pe care i-a unit lupta impotriva fascizmului si care intelegeau necesitatea introducerea unor transformari radicale . Dar in privinta acestor transformari existau divergente de opinii . Comunistii, socialistii si radicalii erau pentru instaurarea relatiilor socialiste ,iar crestin-democratii si liberalii - pentru calea capitalista de dezvoltare . Partidul Liberal insista sa fie restabilit regimul existent pina la venirea dictaturii fasciste . Celelalte forte optau pentru lichidarea monarhiei si reinoirea radicala a tarii . Partidul Crettin Democrat (P.C.D.) era un partid catholic , sprijinit de Vatican .
Dimensiunile intre participantii la coalitia guvernamentala si impotrivirea fortelor conservatoare-monopolistii , mosierii , Biserica Catolica , aparatul birocratic-au impedicat reformarea rapida a tarii si au frinat dezvoltarea rapida a ei. Dupa demisia lui F. Parri, in fruntea guvernului ajunge A. de Gasperi, liderul P.C.D. Astfel , la putere vin fortele care au condus tara pina la instaurarea dictaturii fasciste in 1922 .
Italia de dupa razboi se deosebea radical atit de Italia lui Mussolini din epoca fascista , cit si din cea din perioada liberal-monarhica . In acest context , istoricii italieni mentioneaza ca forsele aflate la putere in primii ani postbelici nu erau capabile sa realizeze sarcinile si scopurile fixate de natiune . Cele mai avansate forme ale capitalismului monopolist de stat coexistau cu sectoarele in care predomina economia precapitalista , ideile innoitoare se imbinau cu viziunile patrirhale , specifice mai ales populatiei iataranesti din Sud .
