Nationalismul, national-socialismul si comunismulau accentuat dialectica dintre emancipare si asimilare, luand asimilarea fortata rept paravan al urii manifestate in Epoca moderna impotriva evreilor. Antisemitismul va fi escaladat, el executand consecinte latente ale logicii « iluministe », consecinte duse pana la cele mai amare deznodaminte-Auschiwtz, ca ascensiune extrema a antisemitismului de « dreapta », ura « treptata » fata de sionism si fata de statul Israel, dinspre « stanga ».
Dupa Revolutia franceza si cea industriala se va accentua tensiunea creata de izolarea si asimilarea (voita sau fortata) a evreilor, factori importanti ai istoriei generale si ai celor evreiesti contopindu-se in complexe explozive, care se vor intoarce impotriva evreilor: pe langa modificarea relatiilor socio-economice dintre sefarzi si askenazi,industrializarea va aduce cu sine si o repotentializare mai catastrofala decat oricand a constantelor treditionale ale « existentei evreiesti ».Conflictelor legate de formarea si afirmarea identitatii evreilor, variabile dupa loc si perioada, li se va adauga o alta scindare, aparuta odata cu Iluminismul si cu varianta acestuia, « Haskala »: contrar evreimii care facea presiuni din Ghetto, reprezentata de catre Moses Mendelssohn si discipolii sai, se va mentine o « evlavie » fundamentalista, restransa pe cat posibil la « ghetoul mesianic », evlavie simbolizata astazi Mea Sherim din Ierusalim (fondata in 1873). Toate conflictele interevreiesti vor lua nastere intre ortodoxia evreiasca poloneza si modernizarea prin asimilare.
In spiritul iluminst, revolutia franceza va asigura emanciparea evreilor in doua etape : cea a sefarzilor(1790) si cea a asenazilor(1791). Insa o data cu dobandirea unor drepturi civile egale in cadrul a ceea ce se va numi « nation une et indivisible », ei isi vor pierde drepturile colective traditionale de comunitate autonoma, urmand sa dispara ca popor si religie in urma procesului de asimilare individuala. Anexiunile vor duce si mai departe ambivalenta emanciparii evreilor prin intermediul francezilor, Napoleon I restrangand-o deja, prin ceea ce se va numi « decret infame »(1808).
