(1735-1826)
John Adams al doilea pesedinte al Statelor Unite, s-a nascut in satul Braintree (Quincy) statul Massachussetts la 30 octombrie (pe stil vechi 19 octombrie) 1735. Parintii si stamosii sai au fost cetateni onorabili ai comunitatii inca de la intemeierea ei. Tatal sau, John Adams, era o persoana influenta in lumea afacerilor, fiind si ofiter in militia locala; mama sa, Suzanna Boylston Adams, era cunoscuta pentru devotamentul ei pentru familie si biserica. Familia Adams a venit din Anglia pe la 1640 si s-au stabilit pe pamantul pe care urmasii lor inca il mai cultivau in vremea copilariei lui John.
Pe langa instruirea informala capatata in satul sau natal, Adams a fregventat si scoala latina. In ciuda dorintei sale de a deveni fermier, anii de scoala l-au pegatit pentru universitate si pentru o carierera de profesor de religie. Cu putina pregatire in latina deprinsa de la Joseph Marsh, un om de stiinta local, John a luat examenul de admitere la Harvard College in 1751 si si-a inceput cei patru ani de studii univesitare care i-i incitau imaginatia. La absolvire in 1755 a acceptat postul de profesor la Worcester.
Cariera publica timpurie
Cariera de profesor nu-l satisfacea pe Adams, elevi deabia stiau ABC-ul si observasera ca profesorul lor era preocupat de alte probleme. Pozitia lui, totusi, i-a dat posibilitatea sa-i cunoasca pe intelectualii din Worcester, inclusiv pe James Putnam, un distins jurist. In final Adams decide sa faca o cariera in drept si i-si face ucenicia cu Putnam.
Juristul Adams si-a inceput cariera in Braintree scriind testamente si acte de interes local. Pe 25 octombrie 1764 se casatoreste cu Abigail, fiica reverndului William Smith cu care traieste foate multi ani.
Adams si-a exprimat conceptiile politice cand a formulat protestul locuitorilor din Braintree impotriva Legii Timbrului (Stamp Act) care a devenit un model pentru demonstratii similare in toata Noua Anglie. El a considerat taxa de timbru ca o povara inutila pe spinarea poporului si un act neconstitutional. Prin aceste idei a devenit cunoscut in Massachsetts. Braintree la recunoscut ca pe un fruntas al comuniti si la ales in comitetul director al localitatii, dar activitatea sa de jurist il obliga sa strea mai mult la Boston drept care a renuntat la amintita functie si s-a mutat la Boston in 1768. Desi Adams era pregatit pentru a afirma nazuinta sa de libertate, si-a mentinut independenta politica si si-a oferit serviciile oricui avea probleme. Cazul cel mai dramatic a aparut in 1770 cand el si Josiah Quincy i-au aparat pe soldatii britanici acuzati de crima in masacrul de la Boston. Deoarece a preluat acest caz Adams a fost atacat de ziarele patriotice dar in particular a fost felicitat pentru ca a castigat acest caz in favoarea libertatii.
Din mai 1770 Adams a devenit reprezentantul de Boston in legislativ (General Court). In 1771 se decide insa sa paraseasca viata politica dar numai dupa 16 luni de semire-tragere revine la Boston.
Ascensiunea la putere
In mai 1773 radicali l-au ales in Consiliul Guvernatorului (Governor's Council) fiind implicat in unele manevre patriotice si s-a bucurat cand bostonienii au aruncat ceaiul in mare in celebra "Partida de ceai de la Boston" din 1773. In acest fel a revenit la peteneriatul cu radicalii si a devenit delegat al primului Congres Continental in 1774.
In urmatorii trei ani la Philadelphia, Adams a fortat congresul sa ia masuri hotarate care urmau sa separe coloniile de Anglia. El a impus cu succes numirea lui George Washington in calite de comandant al fortelor Coloniale si creearea unei forte navale care sa concureze suprematia Angliei pe mare. In comitet si Congres el a pus bazele principiilor de politica externa si a ajutat la scrierea rezolutiilor din 10 mai 1776 care declarau America independenta; de asemenea, a aparat Declaratia de Independenta in timpul dezbaterilor din Congres.
In calitate de presedinte al Comitetului pentru Razboi si Armament timp de un an (1776-1777), Adams a incercat sa echipeze armata. Impotant pentru cauza revolutionara a fost si corespondenta extinsa precum si srierile publicate. Lucrarile sale Novanglus (1774-1775) si Gandul despre Guvern (1776) subliniau principiile libertatii si ordinii pentru Americani.
Serviciul diplomatic
In 1778, Adams a fost trimis sa-l inlocuiasca pe Silas Deane, unul din agentii diplomatici la Paris, pentru negocieri in vederea unei aliante comerciale si militare cu Franta. Inainte ca el sa ajunga acolo negociatorii Americani terminasera negocierile cu succes. Adams s-a intors la Boston unde a fost ales menbru al conventiei costitutionale din Massachusetts; a formulat cele mai multe articole ale Constitutiei acceptata de Conventia din 1780.
Activitatea lui Adams de reprezentant al statului a fost completa cand a fost numit ministru plenipotential in vederea negocierilor de pace cu Marea Britanie. La Paris in timp ce astepta inceperea negocierilor era e asteptat sa fie calm si insipid, rol nepotrivit cu temperamentul lui nervos si pasional. Desi sfatuit fara ocolisuri de toata lumea, Adams i-a enervat pe oficialii francezi amestecandu-se in probleme de politica si l-a maniat si pe Benjamin Franklin prin comentarii la adresa comportamentului sau. In final dand frau liber ostilitatilor el s-a retras in Olanda unde s-a asigurat de recunoasterea independentei Americii si a negociat un imprumut si tratatul de amicitie si comert.
Intorcandu-se al Paris in octombrie 1782, Adams s-a alaturat lui John Jay si lui Franklin in discutiile pentru pace. La aceste intruniri Adams a insistat pentru extinderea teritoriului American cat mai spre V posibil. Tratatul de la Paris care a pus capat Razboiului de Independenta s-a semnat pe 3 septembrie 1783. In vreme ce tratatul de pace era ratificat de Congres, Adams si fiul sau, John Quincy Adams faceau turul Angliei. In 1784-1784 Adams a negociat imprumuturi pentru SUA in Olanda si tratatele comerciale in Franta. In 1785 a fost numit primul ambasador al statelor unite in Marea Britanie. Cei trei ani petrecuti la Londra n-au dat roade semnificative in ceea ce priveste obtinerea unor concesii comerciale sau in punerea relatiilor Anglo-americane pe o baza amicala. Adams a folosit timpul bine, totusi, cunoscandu-l mai de aproape pe Thomas Jefferson si scriind "Apararea Constitutiei Guvernului Statelor Unite" (3 vol., 1787). Ulterior a renuntat la postul neproductiv de la Londra si s-a intors la Braintree sa studieze, sa scrie si sa gradinareasca. In cursul anului, la primele alegeri tinute sub noua constitutiei, a fost ales vice-presedinte al SUA, confirmandu-i-se pozitia nationala de al doilea om dupa presedintele Washington.
Primul vice-presedinte
In 1792 a fost reales si iar a acceptat resposabilitatile de vice-presedinte cu energie si seriozitate. Adams a prezidat Senatul SUA si adeseori a avut votul decisiv pentru masuri care sa sporeasca puterile guvernului national, in general, sau acelea ale presedintiei in particular. Adams a conferentiat in senat despre indatoririle acestuia. A publicat o serie de eseuri Discursuri despre Davila (1791) care comentau in mare dezordinea civila cu referinta speciala la revolutia franceza. Spre deosebire de Washington, Adams avea rivali la presedentie si ar fi trebuit sa fie mai flexibil. In schimb, el ia pemis lui Alexander Hamilton sa-si asume conducerea partidului federaslist in vreme ce incerca sa se retraga din politica partizana asociindu-se chiar cu critici ai partidului. In timpul campaniei prezidentiale din 1796 Hamilton a incercat in secret sa-l substituie pe Thomas Pinckney lui Adams si astfel a divizat partidul. Ca rezultat alegerea era extrem de aproape: Adams a castigat presedintia cu trei voturi electorale (71 la 68) asupra republicanului Jefferson care in cadrul sistemului electoral pe atunci in uz, a devenit vice-presedinte.
Presedintia
Adams si-a inceput mandatul pe 4 martie 1797. Foarte constient de victoria lui fragila, el a cautat sa instaureze armonia politica. In cuvantul inaugural, urmarind evolutia natiunii, a afirmat credinta lui in republicanism si a chemat oamenii sa puna capat politicii partizane. El a incercat sa ajunga la un acord cu Jefferson, sa-i concilieze pe adeptii lui Hamilton si sa dea un curs pasnic controverselor cu Franta asupra tratatului lui Jay. Dar a intampinat mari greutati.
In calitatea sa de prim presedinte care a urmat unui altuia, Adams nu avea experienta in a organizarea cabinetul asa ca a decis sa pastreze cabinetul mediocru al lui Whashington, partial pentru ca dorea sa-i reconcilieze pe federalisti si pentu ca stia cat de greu este sa gasesti oameni buni care sa faca servicii. Cabinetul era federalist si chiar mai mult Hamiltonian in ceea ce priveste loialitatea. Adams nu si-a dat seama pe deplin de pericolele inerente ale acestei situatii pana in 1799 cand cabinetul si-a violat increderea lucrand impotriva politiciilor lui Adams.
Cum relatiile cu Franta se inrautateau a trebuit sa recomande pregatiri pentru aparare in timp ce negocierile pentru pace continuau. Desi i-a iritat pe replubicani el si-a mentinut politica de pace si de pregatire chiar dupa ce Directoratul Francez i-a insultat pe trimisii Americani si a inceput sa retina vasele americane. In ianuarie 1798 el a propus crearea unui departament naval si a cerut fonduri pentru a pune armata pe picior de razboi.
Reprimarea de catre Adams a capturarii de catre francezi a navelor Americane a fost populara o perioada si federalistii au castigat alegerile pentu Congres in 1798. Desi Congresul nu a declarat razboi Adams si-a continuat pregatirile militare, alegandu-i pe Washington, Henry Knox, Charles C. Pinckney si Hamilton sa fie generalii armatei. Dar in timp ce Adams vizita Quincy cabinetul a decis sa-l faca pe Hamilton al doilea la comanda dupa Washington. Adams si-a dat seama de semnificatia acestei manevre, el a realizat ca controlul armatei trecea in subordinea lui Hamilton (mai ales pentru ca Washington nu era asteptat sa mai participe la vreo batalie) si, mai mult decat acum, a vazut spectrul militarismului.
In timp ce Adams si dadea seama complet de ceea ce se intampla, a primit vesti din Europa ca Franta intentioneaza sa reia negocierile. In februarie 1799 la nominalizat brusc pe William Vans Maurray ca trimis special spre stupefactia adeptilor lui Hamilton. Dezbaterea asupra acestei actiuni a fost dura si Adams a facut un compromis acceptand sa numeasca o comisie in loc de un singur delegat dar a rezistat presiunilor lui Hamiltom, ambasadorului britanic si ai unor membri din cabinet. In cele din urma comisia a incheiat un tratat cu Franta pe 30 septembrie 1800. Adams reusise sa preintampine un razboi cu Franta si sa pastreze neutralitate tarii.
Negocierile tratatului au divizat partidul si federalistii au considerat efectul acestor divizari in alegerile din 1800. Cand doi membri ai cabinetului si-au aratat neloialitatea fata de Adams el le-a fortat demisia fara nici o delicatete politica. Actiunea sa dura i-a infuriat pe Hamiltonieni care si-au clamat sentimentele in public alaturanduse comportamentului nediplomatic al presedintelui. Republicanii condusi de Jefferson si Aaron Burr s-au bucurat de acesta situatie dificila a federalistilor. Adams a fost incapabil sa-si asume reseponsabilitatile de sef de patid. Rezultatele alegerilor au reflectat aceasta slabiciune. Federalistii au piertdut presedintia in favoarea lui Jeferson si a republicaniilor cu opt voturi electorale (73 la 65) si deasemenea au pierdut Congresul.
