Singura roca de constructie ce se gasea numai in cateva locuri era calcarul, folosit cu mare greutate in constructii.
Mesopotamia se caracteriza prin lipsa de metal, fapt ce punea populatia locala in dependenta de regiunile nordice si rasaritene, bogate in metale.
Nici vegetatia nu era prea bogata. Populatia straveche a acestor tari a aclimatizat orzul si graul, pe care calatorii europeni din secolul XIX le-au gasit aici in stare salbatica. Curmalii si trestia care cresteau din abundenta in partea de sud aveau o insemnatate destul de mare in viata economica a regiunii. Pe cat se pare, dintre plantele care se cultivau aici erau: susanul, din care se scotea ulei, su tamariscul, din care se facea un fel de rasina dulce.
Cele mai vechi inscriptii si sigilii ne dovedesc ca locuitorii Mesopotamiei cunosteau diferite specii de animale salbatice si domestice. In muntii din partea de est se cresteau oi si capre, si de asemenea se cresteau porci.
Raurile erau bogate in peste, iar in Akkad si Sumer erau cunoscute mai multe specii de pasari domestice.
Conditiile naturale ale sudului si centrului Mesopotamiei erau favorabile pentru dezvoltarea cresterii vitelor si agriculturii, dar era nevoie de organizarea vietii economice si de multa munca.
Creatorii culturii si formei de sta sumero-akkadiene au fost sumerienii, veniti probabil in Mesopotamia din regiunile muntoase rasaritene si triburile semite ale Akkadului.
Monumentele arhaice gasite pe teritoriul Mesopotamiei centrale si sudice se impart in trei perioade ce s-au succedat, cuprinzand intreg mileniul al-IV-lea i. Hr. Ele au precedat formarea celor mai vechi state din Mesopotamia de Sud si Mesopotamia Centrala.
Cea mai importanta asezare descoperita in Mesopotamia se afla langa El-Obeid (apropape de Ur), pe insula unui fluviu, insula ce se inalta deasupra campiei mlastinoase. Populatia de aici se ocupa cu vanatoarea si pescuitul, dar trecea la forme inaintate ale economiei, cum ar fi: crestera vitelor si agricultura, care in virtutea conditiilor naturale trebuiau sa ajunga la o mare dezvoltare. In epoca aceasta au fost domesticite animale ca: oaia, capra si porcul si s-a aclimatizat cea mai veche cereala din Orientul Apropiat, alacul. In agricultura se foloseau unelte primitive, sape din piatra si seceri de lut, cu zimti de cremene. Ceramica si tesutul ajung oarecum sa se dezvolte. Vasele de lut aveau o culoare galben-verzuie si erau acoperite cu desene colorate, ornamente cu figuri de animale, oameni si pasari. Din piatra se faceau si arme, topoare cu muchii gaurite pentru coada, cutite, buzdugane si sageti.
Tot in aceasta epoca apar si uneltele de metal, cum ar fi topoarele plate. Prin dezvoltarea metalurgiei, incep sa se faca din arama oglinzi si ace cu gamalie. Se produce astfel una dintre cele mai mari descoperiri ale tehnicii, trecerea de la piata la metal, in cazul de fata la arama. Populatia din El-Obeid locuia in mici colibe cu pereti de trestie impletita, tencuita cu lut. Tot acum, insa incepe sa fie folosita si caramida. Astfel, in colibe exista o vatra zidita din caramida de forma plata, putin ovala. Tot in aceste colibe s-au gasit si tocuri din piatra pentru usi de lemn.
In aceasta perioada apar de asemenea credintele religioase. In mormine au fost descoperite oseminte si ramasite ingropate pentru a doua oara in vase de lut. Acestea dovedesc credinta in viata de dincolo si aparitia, inca din acea perioada, a cultului stramosilor. In mormant, alaturi de decedat, se asezau vase, margele, scoici si diverse statuete. Cultura din El-Obeid a furat foarte mult. Ea isi are radacinile in vechile culturi ale Mesopotamiei superioare. Dar tot acum apar primele elemente ale culturii sumeriene. De aceea locuitorii Mesopotamiei din epoca Obeid pot fi numiti Protosumerieni.
A doua perioada a Sumerului Arhaic poarta denumirea de perioada Uruk, dupa locul unde au fost facute cele mai importande descoperiri arheologice. Vasele de lut cu toarte inalte si deschizatura larga reproduc probabil vechiul prototip de metal. Ele sunt facute cu roata olarului, dar in privinta ornamentelor sunt mult mai simple decat ceramica policromoca din epoca El-Obeid.
Privita in ansamblu, perioada Uruk se caracterizeaza printr-un insemnat progres, care in parte isi gaseste expresia in aparitia celei mai vechi arhitecturi monumentale, dovedita de urmele unui stravechi turn de templu, zidit in forma de trepte (ziggurat), fundamental de piatra al unui templu si o cladire monumentala.
