Exista in practicile bisericesti un principiu in baza caruia erau luate, intr-un mod colegial, toate hotararile cu privire la invataturile si practicile fundamentale ale Bisericii, principiul ce poate fi numit sinodal sau colegial. Acest fel de a lua hotarari importante, printr-un sinod la care toti episcopii participau cu drepturi egale, contribuie la unitatea bisericii si la pastrarea intacta a dogmelor crestine.
Dar acelasi principiu biblic al sinod-ului a fost incalcat de Papa de la Roma. Episcopul Romei a ridicat pretentii nejustificate cu privire la dreptul lui de a hotari singur in toate chestiunile legate de viata si invatatura Bisericii. Inainte de Marea Schisma de la anul 1054, episcopii din rasarit au cerut convocarea unor sinoade care sa rezolve, ca si in trecut, anumite diferente care au aparut in Biserica. Dar Papa, sub influenta politica a regilor franci, care doreau sa fie acceptati ca urmasi ai Imperiului Roman, a refuzat modul biblic de a rezolva problemele si a vrut sa introduca un principiu monarhic, ne-biblic. In aceste conditii se poate corect afirma ca Papa a fost acela care s-a rupt de partasia celorlalti episcopi si a creat un nou stil de biserica, ne-acceptat pana atunci. Printre episcopii care aveau proeminenta in acea vreme erau cei din Constantinopol, Antiohia si Alexandria. Papa i-a nesocotit pe toti acestia si implicit a rupt unitatea Bisericii. Ulterior, in afara acelei unitati si partasii, Biserica Catolica a alunecat catre alte erori,bine cunoscute de toti.
Spre a-si justifica pretentia la rolul de conducatori in lumea crestina papii s-au servit de asa zisa Danie a imparatului roman Constantin cel Mare, care a fost primul imparat roman ce s-a convertit la crestinism. Drept recunostinta pentru ca Papa Silvestru l-ar fi vindecat de lepra, ar fi acordat printr-un document scris in anul 315 dreptul de domnie a Papei Silvestru si a urmatorilor papi asupra Romei, Italiei si provinciilor romane din estul bazinului mediteranean.
