Astfel, evreii trebuiau sa se bucure de drepturi civile, politice si legale egale cu ale celorlalti cetateni, sa aiba propriul sistem de invatamant si posibilitatea de a respecta Sabatul. Practic, intr-o Polonie saracita de razboi si cu agricultura la pamant, evreii nu numai ca au impartasit greutatile economice ale celorlalti cetateni dar, ca de obicei, au fost facuti vinovati pentru ele. S-a introdus numerus clausus in invatamant, s-a interzis accesul evreilor in slujbele de stat, atat in administratie cat si in industrie, s-au boicotat intreprinderile evreiesti, si - cand asta n-a mai fost de ajuns au reinceput pogromurile. Comunitatea evreiasca era, la randul ei, impartita intre cele trei curente amintite mai sus - bundisti, sionisti si ortodox religiosi (Agudat Israel) - care se combateau intre ele si erau fara aparare in relatiile cu ne-evreii. Cu toate acestea, viata intelectuala a evreimii poloneze a fost infloritoare in aceasta perioada, nu numai prin vestitele sale scoli rabinice, dar si prin numeroasele sale publicatii si lucrari literare,majoritatea in idis, altele in poloneza sau in ebraica. Inainte de a ne intoarce in Rusia pentru a vedea care a fost soarta celor 2 + milioane de evrei ramasi acolo, trebuie sa va previn ca ceea ce s-a intamplat atunci acolo a determinat si mai influenteaza inca soarta evreilor acum aici.
SOCIETATEA ROMANEASCA IN PERIOADA INTERBELICA
In perioada interbelica - 1918-1938 - Romania a traversat mai multe etape: a) 1919-1922 - etapa caracterizata prin resimtirea distrugerilor provocate de Primul Razboi Mondial; b) 1922-1928 - perioada dezvoltarii relative, cand Romania isi reface potentialul economic, productia industriala si agrara creste treptat si se incheie procesul de unificare in plan politic si economic; c) 1929-1933 - marea criza economica caracterizata prin inflatie, somaj, pauperizare; d) 1934-1938 - perioada relansarii economice a Romaniei datorita politicii protectioniste si a interventiei statului in economie. In 1938 Romania a atins punctul maxim al evolutiei sale. Romania a fost in perioada interbelica o tara mediu dezvoltata, o tara in care ramura de baza era agricultura iar industria era in ascensiune. Societatea romaneasca a fost si acum o societate a contrastelor, existand o mare diferenta intre mediul urban unde locuiau cam 18% din totalul locuitori si cel rural. Prefacerile, avantul, progresele Romaniei in perioada interbelica s-au datorat desavarsirii statului national Romania Mare, ceea ce a sporit potentialul uman si material al tarii. Realizarea unirii celei mari la 1 decembrie 1918 a facut din Romania una din marile tari ale Europei. Suprafata ei a crescut de la 137.000 kmp la 295.049 kmp, fiind a noua tara ca suprafata in Europa. Populatia tarii a ajuns la aproximativ 18 mil. locuitori, din care circa 72% erau romani, iar 28% minoritati : maghiari, germani, evrei, urcrainieni, sarbi, croati, tigani, etc. Minoritatilor li s-au asigurat drepturi egale cu ale populatiei majoritare, drepturi consfiintite prin decretele-lege din 1918, 1919, prin Constitutia din 1923, Legea Invatamantului 1924 si 1928 si prin Legea Electorala 1926. Pentru integrarea si solutionarea problemei minoritatilor nationale, imediat dupa Primul Razboi Mondial in Romania s-a infiintat un subsecretariat de stat pentru minoritati. De asemenea, Romania a acceptat tratatul minoritatilor incheiat la Paris in timpul Conferintei de Pace. In solutionarea problemelor minoritatilor, guvernele Romaniei din perioada interbelica a avut drept model principiile consemnate in acest domeniu de Rezolutia Unirii de la Alba-Iulia, 1918. Minoritatilor li
s-a permis o reprezentare parlamentara si dreptul de a-si constitui partide proprii, ca de exemplu : Partidul Maghiar - 1922, Partidul German - 1929, Partidul Evreiesc - 1931. In perioada interbelica nu se produc modificari esentiale in structura populatiei Romaniei. Taranimea ramane principala clasa sociala (ocupa cam 80% din populatia tarii). In cadrul ei se produce o crestere a categoriei de mijloc, rezultat al reformei agrare din 1921, prin care 1,4 milioane de familii de tarani au fost improprietarite. In urma acestei reforme, prin care au fost expropriate 6 mil. ha pamant, marii proprietari funciari primesc o grea lovitura in plan economic, care, corelata in plan politic cu cea electorala din 1926, determina disparitia acestei clase. Se consolideaza burghezia, rezultat al dezvoltatii industriale. Predomina burghezia mica, mijlocie, cea comerciala, iar dupa 1934 apare burghezia financiara si industriala. Consecinta a dezvoltatii industriale este si consolidarea clasei muncitoare romanesti. Muncitorimea se concentreaza in marile zone si orase industriale : Valea Prahovei, Valea Jiului, Bucuresti, Brasov. Tot acum se afirma categoria functionarilor si mai ales intelectualitatea, care se angajeaza plenar in evolutia societatii romanesti. Unirea de la 1 decembrie a necesitat masuri legislative, economice si politice de realizare a unificarii depline, a integrarii in noile provincii in statul roman. A existat o perioada de tranzitie, 1918 - 1920, cand organsime special creeate cum au fost : Sfatul Tarii, Parlamentul si Consilul Dirigent din Transilvania, Comitetele Unirii din Basarabia si Bucovina au asigurat integrarea pasnica a acestor teritorii romanesti in statul national. In 1920, prin decrete lege, aceste organsime regionale de tranzitie au fost desfiintate. In plan economic unificarea s-a realizat prin stampilarea coroanelor si rublelor (1919) si prin Legea Impozitului din 1921 prin care s-a fixat un impozit unic,pentru toti cetatenii, in functie de avere. In acelasi timp s-a introdus legea Bugetului de stat, valabila si pentru teritoriile nou integrate. In plan politic, inca din 1918, s-a introdus in Romania votul universal, egal, direct si secret pentru toti cetatenii de la 21 de ani.
