Nobilii angajau muzicieni ca sa-si invete copiii sa cante si sa intretina vecinii de rang .
Instrumente populare
Secolul al XVI-lea a cunoscut in mod particular dezvoltarea multor instrumente noi si cele mai populare au fost acelea care au putut fi folosite de muzicieni amatori fara o mare indemanare.
Instrumentele cu corzi au fost preferate , in special cele din familia violei . Viola a fost premergatoarea viorii si a fost cunoscuta din cauza ornamentelor ( dungi de lemn care traversau suportul viorii ) care ajutau indrumarea degetelor in gasirea notelor . Cand canta , viola producea un ton incet si rezonant , satisfacator pentru adunarile familiale . Lauta , un alt instrument favorit , avea de asemenea ornamente si era populara pentru acompaniamentul de voci - in aceeasi masura in care o face chitara astazi .
Alte instrumente preferate erau fluierul , flautul si cornul . In acest timp harpsicordul , clavecinul si orga au aparut deasemenea ca instrumente muzicale eficiente si se scriau partituri muzicale elaborate special pentru aceste instrumente . Dar muzicienii compuneau si un gen nou si simplu de muzica pe care muzicienii amatori il puteau executa fara a avea prea multa iscusinta . Tehnologia tiparirii partiturii a luat de asemenea o intorsatura ascendenta .Butucii de lemn incomozi care au fost utilizati pentru imprimarea muzicii au fost inlocuiti cu un tip de metal mobil inventat de Ottavio Perucci , un tipograf italian . Noua metoda de imprimare a dus la o crestere in publicarea muzicii , facand muzica mult mai accesibila publicului in general si implicit la o crestere a audientei .
Accesul la muzica
Instrumente noi , imbunatatirea metodelor de imprimare si un mai mare acces la muzica au contribuit la dezvoltarea unui alt gen de muzica , numita muzica de camera . Cum insusi numele sugereaza ,muzica de camera a fost creata pentru a fi prezentata in fata unui auditoriu mic . Muzica era prezentata de cativa muzicieni cu tonalitati deosebite ale vocii , arta cantatului vocal incepand sa ia amploare fata de cea a cantatului la instrument . De asemenea invatatorii umanisti credeau ca cel mai bun mod de a misca auditoriul era sa puna laolalta arta muzicii si poeziei. Astfel s-au dezvoltat doua noi genuri muzicale care satisfaceau aceasta cerinta : sansoneta frantuzeasca si madrigalul italian .
Sansoneta si madrigalul
Cantecul si madrigalul erau compuse pentru mai multe voci iar versurile variau de la povestiri sentimentale de dragoste la descrieri mai prozaice ale vietii la tara . Compozitorii de cantece incercau sa ilustreze atmosfera de poezie cu o muzica corespunzatoare pastrand cat se poate de simpla linia melodica a vocalistului . Asa s-a nascut madrigalul , scris pentru patru sau cinci voci avand o structura poetica libera .
Spre sfarsitul secolului al XVI-lea compozitorii au considerat ca madrigalul duce lipsa de acea intensitate ceruta de vechii greci si romani de la oamenii de arta - si au incercat reinvierea vechii game muzicale grecesti . Schimbarile contrastante , violente ale starii si emotiei au fost ilustrate prin alternarea melodiilor repezi si incete .Aceasta a dus la o ' zugravire prin cuvinte ' in care imaginile erau inlocuite cu forme muzicale . De exemplu , ascensiunea ( inaltarea gamei ) indica un munte , in timp ce coborarea ( caderea gamei ) indica o vale . Puteau fi recunoscute in muzica starile si emotiile bine definite . Tristetea era exprimata printr-o muzica lenta , iar lipsa armoniei ( discordanta si iritanta pentru ureche ) indica durerea . Bucuria putea fi exprimata de o muzica rapida in acelasi timp armonioasa si placuta la ureche . Muzica ce pana atunci tindea spre o unitate a fost inlocuita de o diversitate de contraste ce reda si oglindea o serie de sentimente .
