Timp de aproape 150 de ani, independenta Tarii Romanesti a fost mentinuta datorita victoriile obtinute de Mircea cel Batran, Dan al II-lea, Vlad Tepes si Radu de la Afumati. Au inceput apoi, luptele antiotomane incepute prin razboiul de eliberare condus de Mihai Viteazul, care a obtinut un sir de victorii asupra turcilor, dintre care cea mai insemnata a fost la Calugareni (1595). Mihai Viteazul a unit pentru o scurta vreme (1600) sub autoritatea sa, cele trei tari romane: Tara Romaneasca, Transilvania si Moldova. Acestea au fost marcate pe plan economic (inceputul sec. al XVI-lea si sfarsitul sec. al XVII-lea) din cauza cresterii domeniului feudal in dauna obstilor taranesti libere.
Un alt conducator important a fost Matei Basarab. A doua jumatete a secolului al XVII-lea se caracterizeaza prin reluarea luptei pentru scurtarea dominatiei otomane: Constantin Serban si Mihnea al III-lea au initiat o armata impotriva turcilor in intelegere cu Gheorghe Stefan, domnul Moldovei si cu Gh. Rakoczy al II-lea, princepele Transilvaniei, iar Stefan Cantacuzino si Constantin Brancoveanu au initiat actiuni diplomatice, indreptandu-si atentia spre Austria si Rusia.
Cel mai insemnat dintre domnii fanarioti a fost Constantin Mavrocordat, care a realizat numeroase reforme, printre care suprimarea servitutilor personale (1746). In urma prefacerilor economice, rolul oraselor si al orasenilor a crescut, burghezia incepand sa se manifeste din ce in ce mai puternic in viata sociala si politica.