Pentru aceasta trebuiau intreprinse masura energice. Mihai Viteazul are meritul de a fi luat singur hotararea lui Andrei Bathory si de eliberarea Transilvaniei in vederea infaptuirii unirii Tarilor Romane. In fruntea unei armate, Mihai trece prin pasul Buzaului (14 octombrie 1599) patrunzand in Brasov. A doua coloana, adusa din Oltenia de catre boierii Buzesti si de banul Udrea, a patruns in Transilvania prin pasul Turnu Rosu. Cele doua armate au facut jonctiunea la Talmaciu, langa Sibiu. Mihai dispunea acum de peste 20 000 de ostasi.
Batalia cu Andrei Bathory s-a dat la Selimbar, langa Sibiu (28 octombrie 1599). In sprijinul lui Mihai au venit si 2000 de secui, condusi de Moise Zsekely. Lupta s-a sfarsit cu o stralucita vicorie a lui Mihai. Acest success a insemnat readucerea Transilvaniei la aliantele antiotomane si unirea sa cu Tara Romaneasca. Victoria lui Mihai Viteazul a contribuit la declansarea unor puternice miscari taranesti indreptate impotriva nobilimii.
Dupa ce Dieta l-a recunoscut ca principe, Mihai a luat masuri menite sa consolideze cele doua tari. Desi a mentinut Dieta, el a subordonat-o politice domnesti. A introdus boieri munteni in Consiliul principatului: Tudosie Rudeanu a fost numit logofat pentru ambele tari; a numit in cetatile Transilvaniei capitani dintre oamenii lui de incredere: a dat porunci in limba romana; a facut danii pe seama nobilimii romane. In aceeasi vreme a obligat Dieta sa acorde drept de pasunat statelor romanesti si scutire de robota preotilor romani. Se cristalizeaza ideea considerarii religiei ortodoxe ca religie recepta si a asezat Mitropolia Ortodoxa a Transilvaniei la Alba-Iulia. A interit secuilor vechile libertati, ca unora "ce su ostit pentru binele obstimii crestinesti", adica impotriva otomanilor. Mihai Viteazul incearca sa creeze o baza sociala, mai cu seama romaneasca, domniei. Toate aceste masuri au aratat tendinta de unificare a celor doua tari romane. Incercarea de a introduce administratia romaneasca si, in general, politica lui Mihai Viteazul au nemultumit nobilimea si au inrautatit raporturile cu imparatul.
Pentru crearea frontului comun antiotoman al celor trei tari romanesti, trebuiau inlaturat Ieremia Movila , supus polonilor, tributary Imperiului Otoman, si dusmanul lui Mihai. In primavara anului 1600, o armata condusa de Mihai a trecut prin pasul Oituz, inaintand spre Trotus, Iar alta prin pasul Rodna, sub conducerea lui Baba Novac. Din sud, din Tara Romaneasca, inainta oastea condusa de Nicolae Patrascu, fiul lui Mihai. Ostile moldovene au trecut de partea gloriosului domn, usurandu-i biruinta. Dupa trei saptamani, toata Moldova se afla sub stapanirea lui Mihai Viteazul. Pentru prima data in istorie cele trei tari romane erau unite sub aceeasi carmuire. De acum ininte, Mihai se va intitula "Domn al Tarii Romanesti, al Ardealului si a toata tara Moldovei".
Infaptuirea unirii politice a Tarilor Romane de catre Mihai Viteazul, in conditiile politice ale epocii, a raspuns unei necesitati istorice. Ea venea ca o incoronare a unei indelungate evolutii istorice, la care au colaborat o seama de factori. In primul rand, faptul ca, Tarile Romane, pe deasupra separatismului politic, reprezentau o singura civilizatie, creatie a poporului roman, unitar prin originea lui etnica, prin limba, cultura si religie. Ideea o exprimau boierii munteni, intr-o scrisoare in care cereau sa fie la un loc cu Tara Romaneasca, fiindca "suntem de-o limba si o lege". Ideea solidaritatii intre romani s-a vazut si in atitudinea taranilor, care, la vestea victoriei de la Selimbar, s-au ridicat impotriva nobilimii maghiare.
Din aceste dovezi si din altele se vede ca in societatea romana, in secolul XVI-lea exista o activa constiinta de neam. Aceasta s-a exprimat si prin scrisul in limba nationala. Unirea Tarilor Romane s-a intemeiat si pe legaturile econumice dintre Tarile Romane in evul Mediu, care au creat premisele unificarii politice.
Intre factorii care au stat la baza Unirii a fost si solidarizarea Tarilor Romane in lupta antiotomana de-a lungul istoriei medievale, de la Mircea la Iancu de Hunedoara si Stefan cel Mare. Stransele legaturi politice si coalitiile antiotomane au contribiut la unirea celor doua tai.
