A trǎit intre anii 571 si 632.
Muhammed a fost orfan, tatal sǎu,Abdulah, murind inainte ca el sǎ se nascǎ, iar mama lui,Amine, cand el incǎ era tanǎr.Din acest motiv el a fost crescut prima datǎ de catre bunicul sǎu,Abdul Mutalib, iar mai tarziu de unchiul sǎu Abu Talib.
Amandoi l-au iubit foarte mult si au avut grijǎ de el.
Muhammad era incǎ un bǎiat, cǎnd a lucrat ca pastor. Mai tarziu, cand deja era bǎrbat in toatǎ firea, unchiul sǎu Abu Talib,l-a luat in cǎlǎtoriile sale de afaceri. Mecca era cel mai dezvoltat oras din punct de vedere economic, deci cel mai potrivit loc pentru ei.
In Mecca trǎia o vǎduvǎ bogatǎ pe care o chema Khadija. Ea detinea o mare parte din caravanele care veneau la Mecca, loc in care urma sǎ lucreze si Muhammad. Dupǎ ceva vreme, Muhammad, se insoarǎ cu aceastǎ vǎduvǎ si se stabileste in Mecca, traind o viatǎ fericitǎ impreunǎ cu cei 6 copii: Umul, Abdulah, Fatima, Eiyved, Kasim si Lsum.
Langǎ Mecca, in pesterile din muntele Hira, Muhammad obisnuia sǎ stea si sǎ se gandeascǎ la lucruri ca: " Mǎ intreb cum s-a intamplat, am fost odatǎ orfan, acum sunt un om bogat, am o nevastǎ frumoasǎ, copii pe care-I ii iubesc, dar tot nu sunt fericit. Aici in Mecca nimeni nu ajutǎ un copil orfan sau un om bolnav, toti alergand dupǎ bani . ". Acest gen de ganduri nu i-au dat pace multi ani.
Cand avea 50 de ani, intr-o zi obisnuitǎ pe care si-o petrecuse in pestera din muntele Hira,lui Muhammad i-a apǎrut un inger care l-a intrebat cine a creat lumea si omul. Muhammad isi dǎdu-se seama despre ce era vorba, el trebuia sǎ se ducǎ in Mecca sǎ le spunǎ oamenilor cǎ Allah a fost creatorul lumii si cǎ oamenii ar trebuii sǎ creadǎ in el si numai in el. O bunǎ perioadǎ de timp Muhammad nu a pǎrǎsit pestera din muntele Hira meditand la fapta pe care a trǎit-o. In tot acest timp el credea cǎ oamenii care trǎiesc in Mecca sunt lacomi si nu au grijǎ decat de ei datoritǎ faptului cǎ ei nu credeau in Allah. Cand s-a intors in Mecca I-a povestit toate cele intamplate sotiei sale, i-ar zilele urmǎtoare a incercat sǎ-i convingǎ si pe ceilalti sǎ creadǎ in Allah. Dar nimeni nu-l ascultau, multi l-au ignorat, dar majoritatea era prea ocupatǎ fǎcand bani. In aceastǎ perioadǎ de timp acest inger tot apǎrea si-i spunea cǎ el este alesul, el este profetul. Atfel profetul Muhammed a continuat sǎ ii facǎ pe oameni sǎ creadǎ in Allah, sǎ ajute aproapele si sǎ facǎ numai lucruri bune . Iarǎ-si nimeni nu l-a ascultat , ba chiar unii au aruncat cu pietre in el. Dupǎ aceste incercǎri, oamenii l-au crezut nebun, si l-au expulzat ,impreunǎ cu toatǎ familia si rudele sale, acestia trǎind in sǎlbǎticie timp de 3 ani, in acest interval de timp nevasta lui murind. Dupǎ acest timp ingerul apare din nou si-i spune sǎ se mutǎ impreunǎ cu familia lui intr-un oras numit Medina. Aici el isi face multi adepti , continuand sǎ primeascǎ mesaje de la Allah prim intermediul ingerului Gabriel. Muhammad scrie aceste mesaje intr-o carte sfantǎ numitǎ Kuran. Impreunǎ cu prietenii lui,Muhammad , a construit o moschee in care se rufa de 5 ori pe zi. Odatǎ pe an ei tin post o lunǎ , invǎtand sǎ mǎnance cat mai putin, astfel rǎmǎnand mancare si pentru sǎraci. Muhammad si supusii sǎi credeau in Allah, ei fiind numiti musulmani. Cei care nu credeau in Allah se numeau atei. Muhammad si adeptii sǎi au avut de infruntat multe atacuri din partea dusmanilor sǎi, ei fiind ajutati de Allah. Ei insǎ nu doreau rǎzboi si astfel o mare parte din dusmanii sǎi i s-au alǎturat. Astfel triumfǎtor in lupte Muhammad si adeptii sǎi au plecat la Mecca unde au tinut "discurs" despre Allah. Dupǎ aceea toti cei din Medina mergeau odatǎ pe an in Mecca deoarece acolo era piatra sfantǎ numitǎ Ka'ba, care a fost construitǎ de profetul Ibrahim, care a trǎit cu multi ani inaintea lui Muhammad. El a spus cǎ de cate ori cineva vede aceastǎ piatrǎ sǎ-si aminteascǎ cǎ ar trebuii sǎ creadǎ in Allah, si numai in el cǎ acestea sunt dorintele Lui pentru omenire.
Vor exista multi profeti care vor transmite mesajul Lui Allah, creatorul lumii si al universului, si vor avea grijǎ ca mesajele Lui ,scrise in Kuran , sǎ fie auzite.
