Unul  dintre  fiii  lui  Mircea  cel  Batran  a  fost  Vlad,  supranumit  ,,Dracul".  Din  1431  si  pana  in  1436,  Vlad  Dracul  a  trait  in  Transilvania.  El  a  locuit  intr-o  casa  din  Sighisoara,  in  care  isi  instalase  si  o  monetarie,  din  ale  carei  venituri  se  intretinea.  Prin  1428-1429  i  se  nascuse  un  fiu,  caruia  ii  daduse  numele  de  Mircea,  in  amintirea  tatalui  sau.  Nu  dupa  multa  vreme  a  venit  pe  lume  inca  un  baiat,  care  a  primit  numele  tatalui,  Vlad.  
         Toate  acestea  au  luat  sfarsit  in  anul  1436,  cand  Vlad  Dracul,  aliat  cu  cei  doi  fii  ai  lui  Alexandru  cel  Bun,  Ilias  si  Stefan,  ajunsi  domni  ai  Moldovei,  a  ocupat  tronul  parintesc  al  Tarii  Romanesti.  O  viata  noua  a  inceput  pentru  el  si  pentru  fiii  lui,  la care  s-a  adaugat  un  al  treilea,  Radu,  viitorul  domn  Radu  cel  Frumos. 
         Educatia  pe  care  a  primit-o  Vlad  nu  s-a  deosebit  de  aceea  a  cavalerilor  occidentali  din  aceea  vreme.  De  la  varsta  de  sase  ani,  copilul  era  luat  din  grija  mamei  sale  si  dat  in  seama  unor  dascali,  de  obicei  boieri.  Copilului  i  se  dadeau  in  special  precepte  privind  caracterul  divin  al  domniei,  i  se  explicau  raporturile  dintre  domn  si  boier,  dintre  domn  si  supusi,  principiile  generale  ale  politicii  externe  si  modul  de  conducere  a  razboaielor.
         In  anul  1442,  nenorocirile  au  reinceput  sa  se  abata  asupra  Tarii  Romanesti.  Evenimentele  care  au  urmat  au  dus  la  pierderea  domniei  de  catre  tatal  lui  Vlad  Tepesi.  In  vara  anului  1444,  dupa  incheierea  unei  paci  intre  Ungaria  si  Imperiul  otoman,  pace  la  care  adera  si  Tara  Romaneasca,  Vlad  Dracul  si-a  trimis  doi  fii,  pe  Vlad  Tepesi  si  pe  Radu  cel  Frumos,  ca  ostateci  la  turci.  Ei  au  fost  dusi  in  Asia  mica,  intr-o cetate  izolata  in  muntii  Anatoliei,  numita  Egrigöz,  astazi  un  mic  orasel  in  tinutul  Kütahya,  unde  au  stat  pana  in  1448.  In  acel  an,  toamna,  scapat  din  inchisorile  turcesti,  Vlad  Tepesi  s-a  refugiat  in  Moldova,  unde  domnea  ruda  sa  Alexandrel,   fiul  lui  Ilias.  A  ajuns  pe  tronul  tarii  printr-o  fapta  de  sange,  anume  uciderea  lui  Vladislov  al  II-lea.
         Anul  1459  a  fost  anul  de  cotitura  al  domniei  lui  Vlad  Tepesi.  Incepand  de  atunci  el  n-a  mai  platit  haraci  turcilor,  bizuindu-se  pe  ajutorul  lui  Stefan  cel  Mare  si  al  lui  Matei  Corvin.  In  tara  a  reusit  sa  faca  liniste  si  sa  taie  din  radacina  uneltilire  vrajmasilor.  In  vara  anului  1459,  chiar  in  ziua  de  paste,  a  avut  loc  pedepsirea  boierilor  si  a orasenilor  targovisteni  pentru  a  razbuna  uciderea  fratelui  sau,  Mircea.  
         Masurile  radicale  pe  plan  intern  aveau  drept  scop  pregatirea  tarii  pentru  marea  infruntare  cu  otomanii,  pe  care  domnul  roman  o  simtea  ca  se  apropie.  Mahomed  al  II-lea  ii  ceru  in  iarna  anului  1461  tributul  neplatit  de  trei  ani,  adaugand  si  500  de  copii  pentru  corpul  de  ieniceri.  Tepesi  trebuia  sa  se  prezinte  personal  cu  tributul  la  Sublima  Poarta.  El  a  respins  toate  pretentiile  Portii. 
         Fiindu-i  dezvaluita  o  incercare  a  turcilor  de  a-l  prinde  intr-o  cursa,  aprigul  domnitor  trase  in  teapa  pe  conducatorul  turc  al  Nicopolei  Hamza-pasa,  impreuna  cu  secretarul  grec  Catavolinos  si  o  trupa  de  soldati. La  11  februarie,  Dunarea,  de  la  Vidin  pana  la  varsare,  era  controlata  de  trupe  romanesti.  Tepesi  statea  in  Giurgiu  si  scria  regelui  Ungariei,  cerandu-i  ajutor.
         La  venirea  primaverii,  insusi  sultanul  Mahomed  al  II-lea,  cuceritorul  Constantinopolului,  in  fruntea  unei  numeroase  armate,  a  aparut  la  Dunare  si  a  pornit  o  expeditie  de  pedepsire  a  lui  Tepesi.  Fortand  trecerea  Dunarii  pe  la  Vidin,  oastea  turceasca  a  inceput  inaintarea  prin  Tara  Romaneasca,  spre  Targoviste,  capitala  tarii.  Caldura  era  inabusitoare  in  campia  olteana.  Turcii  se  indreptau  cu  pierderi  mari  spre  Targoviste.  In  drumul ei  nu  intalneau  nici  cetati,  nici  orase,  pe  care  sa  le  asedieze,  ci  doar,  nevazuti,  pe  ostasii  lui  Tepesi,  care  ii  hartuiau  in  continuu.  Detasamentele  otomane  plecate  dupa  prada  erau  atacate  erau  atacate  sistematic,  granele  arse,  fantanile  otravite. 
         In  noaptea  de  16  spre  17  iunie  a  avut loc  una dintre  cele  mai indraznete  actiuni  -  un  atac  de  noapte  avand  ca  scop  uciderea  sultanului  Mahomed  al  II-lea.  Sultanul  cand  a  aflat  i-a  chemat  pe  ostasi,  le-a  infatisat  situatia  si  i-a  convins  sa  invadeze  tabara  dusmana  si  fie  sa  cada  vitejeste  in  lupta,  fie  sa  se  razbune  impotriva  dusmanului.  Dupa  ce  Tepesi  a  provocat  un  mare  macel,  imparatul  turcilor,  pierzand  increderea  in  privinta  situatiei,  a  parasit  in  ascuns  tabara  si  a  luat-o  la  fuga.
         Retragerea  otomanilor  a  fost  grabnica  si rusinoasa.  Armata  bantuita  de  ciuma  si  injumatatita,  a  ajuns  la  Andrianopole  abia  pe  la  sfarsitul  lunii  iulie.  La  Braila  a  fost  lasat  Radu  cel  Frumos,  ape  ai  convinge  pe  boierii  munteni  sa-l  tradeze  pe  Tepesi.
Venit  sa  se  intalneasca  cu  regele ungur,  Tepes,  care  nu  banuia  nimic,  a  fost  arestat.  Fara  sa  fie  lasat  sa   se  justifice,  a  fost  trimis  la  Buda,  apoi  la  castelul  Visegrad,  unde  a  stat  12  ani.  Abia  in  1475  a  fost  eliberat  si  regele  I-a  dat  posibilitatea  sa  lupte  din  nou  impotriva  otomanilor.
         In  vara  aceluiasi  an  a  participat,  cu  gradul  de  capitan,  la  o  campanie  in  Serbia,  impotriva  aceluiasi  imperiu.  Un  an  mai  tarziu,  in  noiembrie  1476,  va  reusi  cu ajutorul  lui  Stefan  cel  Mare  sa  reocupe  tronul  tarii.
         Revenit  pe  neasteptate  cu  ajutor  turcesc,  fostul  domn  Basarab  Laiota,  l-a  surprins  pe  Tepes  care  avea  in  jurul  sau  o  garda  de  numai  200  de  moldoveni  lasati  de  Stefan  cel  Mare  si  l-a  ucis  intr-o  zi  rece  de  iarna  a  anului  1477.
         Marele  voievod  nu  implinise  nici  50  de  ani,  dar  devenise  cunoscut  in  toata  Europa.  Luptele  duse  impotriva  turcilor  trezisera  admiratia  principilor  italieni  si  germani,  a  Venetiei  si  a  papei,  ba  chiar  a  lui  Mahomed  al  II-lea.