Churchill, Sir Winston Leonard Spencer (1874 - 1965), politician britanic si prim- ministru al Marii Britanii (1940-1945, 1951-1955), foarte bine cunoscut ca cel mai mare om de stat al secolului 20 si celebrat in timpul celui de-al doilea razboi mondial pentru conducerea sa nationalista.
Churchill, nascut in 30 noiembrie 1874, a fost cel mai batran fiu al lordului Randolph Churchill si a mostenitoarei Jennie Jerome. A fost educat la scoala Harrow si mai apoi a devenit cadet al Colegiului Roial Militar. Absolvind, in februarie 1895 ca al doilea locotenent in a 4 Cavalerie a Reginei. A servit ca ofiter de cavalerie in India si Sudan (unde a servit in atacul cavaleriei de la Omdurman in 1898 sub comanda lui Horatio Herbert Kitchener), dar s-a retras
din comisie in 1899 pentru a deveni corespondent de ziar in razboiul cu burii. O scapare indrazneata din inchisoare dupa ce a fost capturat de burii, facandu-l un erou national, si in 1900 a fost ales la Parlament ca Membru Conservativ al Parlamentului (MP) pentru Oldham. In 1904 a trecut de partea partidului liberal, incheind-o cu conservatisti pe motivul de comercializare libera, enervandu-si constituanti. Gasind un nou scaun in Manchester pentru concurs, el a fost tinut in parlament pentru " alunecarea " liberala din 1906. In 1908, el a devenit presedinte al tablei de comert in cabinetul liberal al lui Herbert Henry Asqiuth, unde a lucrat in apropiere cu radicalul cancelar al justitiei, David Lloyd George, in promovarea reformei sociale. Dupa o scurta perioada ca secretar al statului (1910-1911) in timpul in care a purces tot aceleasi politici, el a devenit Primul Lord al Admiritatii (1911-1915).Inainte de primul razboi mondial, el a insistat in pastrarea superioritatii navale a Marii Britanii peste cea a celui mai apropiat rival, flota germana, impotriva presiunii economistilor cabinetului ca Lloyd George pentru diminuari in aprecierile navale.
Primul razboi mondial si perioada interbelica
Rolul lui Churchill in primul razboi mondial a fost controversat si aproape ca i-a distrus cariera. A fost un energic Prim Lord dar sponsorizarea sa a foartei cheltuitoarei campanii Gallipoli si a esecului flotelor anglo-franceze de a forta stramtoarea Dardanele, l-a dus pe Asquith
sa-l degradeze in puternicul birou al cancelarului duce de Lancaster in mai 1915. Deprivat de orice influenta a razboiului, el s-a retras din post desgustat in noiembrie. Urmatorul serviciu a fost comandant al unui batalion pe frontul de vest, el a fost adus inapoi la viata politica in 1917 de noul prim ministru, Lloyd George care l-a pus ca ministru al armelor. Dupa razboi, el a servit in cabinetul coalitiei lui Lloyd George din 1919 pana in 1922, ca secretar al razboiului si aerului si ca secretar colonial. Prabusirea guvernului lui Lloyd George in septembrie 1922, dupa un raid in Turcia in care Churchill a jucat un rol tipical, l-a lasat afara din birou si din Parlament- el a pierdut scaunul alegerii generale si nu s-a intors in Parlament pana in octombrie 1924, ca "constitutionalist" ( conservativ) MP. Spre surpriza lui, conservatorul prim ministru Stanley Baldwin, i-a oferit postul de cancelar al justitiei, unde si-a demonstrat credintele conservative intorcand Marea Britanie la standardul de aur si condamnand viguros uniunile comerciante in timpul marii loviturii 1926.
Din 1929, cand guvernul lui Baldwin s-a prabusit, pana in 1939, Churchill si-a regasit salbaticia politica. Opozitia sa nevorbita pentru miscarea nationalista indiana si ajutorul sau pentru Edward Vill in timpul crizei de ridicare din 1936 care l-a aliniat pe Baldwin, care acum il vedea pe Churchill ca o miscare politica, in timp ce strigarea pentru rearmament si atacurile sale asupra particularitati in 1938 i-a castigat impecabila ostilitate a lui Neville Chamberlail, care a dominat in 1931-1940 guvernele nationale.
Razboi si conducere
Cind Chamberlain a fost nevoit sa declare razboi Germaniei in septembrie 1939 amenintarile lui Churchill de dinainte despre ambitiile germane s-au adeverit si presiunea publica l-a dus pe Chamberlain sa-l aduca in cabinetul de razboi ca prim lord al admiritatii. Acolo s-a dovedit la fel de energic ca in 1914, dar curios era campionatul sau a altei dezastruasee operatiuni amfibie, expeditia anglo-franceza catre Norvegia pentru a lua Narvikul, care a dus la retragerea lui Chamberlain in 1940-multi conservativi au dat vina pe prim-ministru, nu pe primul lord, pentru debatere- si inlocuirea lui de Churchill in 10 mai 1940, intr-o coalitie guvernamentala cu suportul tuturor partidelor.
Churchill era sigur un conducator pe timp de razboi inspirant. Discursurile sale au facut natiunea sa continue sa lupte dupa caderea Frantei si evacuarea Dunkirkului. In timpul zilelor negre din 1940, prin batalia Marii Britanii unde Marea Britanie a luptat singura impotriva puterilor Axelor, el si-a indemnat compatriotii sa se conduca singuri ca astfel,"daca Imperiul Britanic si grupul sau de state a rezistat pentru o mie de ani, oamenii tot vor spune ca aceata a fost cea mai buna ora". El a reusit sa reziste presiunilor din cabinetul de razboi pentru un compromis de pace cu Germania in mai 1940 si a rezistat punandu-si sperantele pentru o victorie eventuala in interventia Statelor Unite in razboi de partea Marii Britanii. Erau putine semne de acest lucru in vara lui 1940, dar cu reusita depasire a bataliei Marii Britanii, presedintele Franklin D. Roosevelt s-a decis sa ajute Marea Britanie, nu prin interventie directa americana ci prin asistenta navala si imprumuturi militare. Cand Germania a invadat Uniunea Sovietica in iunie 1941, Churchill l-a binevenit pe noul aderent in cauza Aliata, in ciuda ostilitatii sale de neschimbat impotriva regimului sovietic din 1920. A fosst peste masura de fericit cand Statele Unite au intrat in razboi in decembrie 1941 dupa atacul japonez de la Pearl Harbor. Churchill a stabilit legaturi stranse cu Roosevelt si conducatorul sovietic, Joseph Stalin, formand o tripla alianta la capul la cea ce el a numit "Marea Alianta".Calatorind ocazional, el a reusit sa coordoneze strategia militara impotriva lui Adolf Hitler si Axelor.
Pentru un timp Roosevelt in general a adoptat ideile strategiste ale lui Churchill, ca insistenta prim-ministrului in invazia Africii de Nord in 1942 in loc de asaltului canalului de trecere cum sefii armatei americane au vrut. Oricum dupa 1943, cum Statele Unite au devenit de nemasurat mai puternice, Churchill a fost nevoit pe rand sa accepte planurile de razboi impuse de americani, in ciuda curtarii viguroase a lui Roosevelt, asta insemnand intalniri fata in fata in Statele Unite, Canada si Africa de Nord. Amenintarile lui Churchill dupa conferinta de la Ialta in timpuriu 1945 despre ambitiile europene ale lui Stalin au fost ignorate-Roosvelt a vrut sa lucreze cu Stalin pentru un post-razboi pacifist. Alegerile generale britanice care au fost tinute in timpul conferintei de la Postdam, ultima conferinta "Cei trei mari" in vara lui 1945, cu Churchill prezent pentru o parte din timp. Cu popularitatea sa,ca lider de razboi, nu era asteptat sa piarda alegerile. Oricum, partidul laburist a castigat prin o mica diferenta. Opinia publicului britanic a fost aliniata de reforma lui Churchill economica si sociala (nu a fost prea interesat de politicile domestice), de asemenea nu vroia sa se intoarca la somerii din 1930 care erau asemanati conservatorii.
Slujba post-razboi
Inevitabil, Churchill a fost criticat de noul succesor, Clement Afflee. El a facut publice suspiciunile sale despre pericolul sovietic in faimosul discurs Patura de Fier in Fulton,Missouri, in 1946. A devenit prim-ministru din nou in 1951-1955, dar departe de amenintarile profetice despre pericolul devastarii nucleare, era handicapat de ani si sanatatii slabe de a face prea mult si nu a fost un sfarsit suspicios pentru cariera lui. Dupa retragerea din 1955, el s-a devotat ultimilor ani pentru desenat si scris. A murit pe 24 ianuarie 1965, la varsta de 90 de ani. Urmat de doliu national, el a fost ingropat in Bladon, langa Palatul Blenheim, singura casa a stramosului sau, John Churchill, primul duce de Marlborough.
Churchill a fost un scriitor istoric profilic, desi multe din lucrarile lui erau dedicate sa justifice actiunile trecute si locul sau in istorie.Cele mai faimoase lucrari sunt Criza Lumii(4 vol.,1923-1929), Viata mea timpurie(1930), Marlborough(4vol.,1933-1938), Al Doilea Razboi Mondial(6vol.,1948-1953) si Istoria Vorbitorilor De Limba Engleza(4vol.,1956-1958). A primit premiul Nobel pentru Literatura si un titlu (a refuzat pamantul) in 1953.
Concluzie
Moartea sa din 1965, a marcat sfarsitul unei ere din istoria britanica. Nascut intr-o familie aristocrata, el a participat la transformarea Marii Britanii din Imperiul Britanic in Statul Welfare si declinul sau ca putere mondiala, avansari pe care le-a regretat. Particular este tinut minte pentru statul sau curajos ca prim-ministru in 1940 si 1941,cand Marea Britanie a tinut piept singura impotriva celui mai periculos adversar pe care la avut in istoria sa lunga.
