Odata cu dezvoltarea merceologiei ca stiinta s-au dezvoltat, perfectionat si diversificat si metodele utilizate. Aceasta disciplina cunoaste mai multe metode care pornesc de la conceptia ca produsele si serviciile sunt concepute ca un sistem complex de structuri si functii care participa toate in mod diferit la stabilirea nivelului calitativ al produsului sau serviciului la un moment dat.
In cercetarea calitatii produselor se utilizeaza in merceologie urmatoarele metode:
- metode generale;
- metode clasice specifice merceologiei;
- metode moderne.
Metodele generale sunt intalnite si la alte discipline, merceologia multumindu-se sa se foloseasca de acelea care ii sunt necesare la un moment dat. Cele mai des intalnite sunt:
- metoda inductiva
- metoda deductiva
- analiza
- sinteza
- metodele matematice
- metodele statistice
Metodele clasice specifice merceologiei sunt:
- metodele psihosenzoriale
- metoda tipologica
- metodele experimentale
- analiza structurala
- analiza functionala
- analiza comparativa.
Revenind la tema supusa referatului - metodele moderne ale merceologiei, acestea sunt:
- analiza valorii
- analiza morfologica
- analiza sistematica
- metoda brainstorming.
1. Analiza valorii are ca autor pe americanul L.D.Miles si a aparut in perioada celui de al II -lea razboi mondial, cand lipsa unor materiale strategice cerute in cantitati tot mai mari pentru productia de armament, a facut ca tot mai multi fabricanti din S.U.A. sa se preocupe de gasirea unor inlocuitori. Pentru mentinerea conditiilor de functionare a fost necesar ca produsele la care s-au folosit inlocuitori sa fie reproiectate.
Dupa terminarea razboiului cand dificultatile de aprovizionare cu materiale deficitare au fost inlaturate s-a constatat ca la unele produse revenirea la proiectele originale care prevedeau folosirea acestor materiale nu se justifica, deoarece noile produse functionau la fel de bine si in plus, erau mai ieftine.
L.D.MIles a stabilit un model de analiza functionala si sistemica a produselor, in vederea reducerii costurilor prin eliminarea cheltuielilor care nu contribuie la functionalitatea produsului.
Aceasta metoda s-a numit analiza valorii.
Metoda analizei valorii permite reducerea costurilor inutile sau disproportionate ale unor parti de produse fata de aporturile de calitate pe care partile respective il aduc. Prin utilizarea acestei metode se determina cresterea calitatii produselor, optimizarea marimii proprietatilor esentiale si ale functiilor.
Aceasta metoda are ca obiectiv fundamental stabilirea unui raport minim intre valoarea de intrebuintare unui produs si costurile de productie pe care le genereaza. Se deosebeste fundamental de cele clasice folosite si in prezent la reducerea costurilor.
Metoda realizeaza o legatura directa intre:
- functiile unui produs si costurile necesare realizarii lui;
- nivelul acestor functii si al costurilor trebuie sa fie un raport direct proportional.
Spre deosebire de metodele clasice care imbunatatesc ceea ce exista, analiza valorii concepe sau reconcepe produsul in functie de necesitati si urmareste realizarea unei functii ignorand solutia actuala. Studiile de analiza valorii nu urmaresc in exclusivitate numai reducerea costurilor; ea este folosita in acelasi timp si pentru imbunatatirea valorii de intrebuintare a produselor, deci pentru satisfacerea mai deplina a utilizatorului.
Metoda pleaca de la premisa ca pe utilizator nu il intereseaza produsul ca obiect fizic, ci serviciile pe care acesta I le poate aduce. Se porneste asfel, tocmai de la stabilirea functiilor necesare produsului pentru a satisface nevoia sociala; orice costuri care nu contribuie la realizarea functiilor vor fi eliminate, obtinandu-se in acest mod economii importante.
Metoda analizei valorii are patru principii:
1) Principiul analizei functionale.
2) Principiul dublei dimensionari a functiilor.
3) Principiul maximizarii raportului dintre valoarea de intrebuintare si cost.
4) Principiul abordarii sistemice a valorii de intrebuintare.
Asa cum am precizat un prim principiu este cel al analizei functionale.
Abodarea functionala este caracteristica de baza a metodei.
Conceptia constructiva a unui produs este rezultatul solutiilor adoptate pentru materializarea fiecareia dintre functiile sale, in parte. De aceea, in gasirea solutiilor constructive ale produselor trebuie plecat de la nomenclatorul de functii intocmit in prealabil.
